Raiul de sub aeroport pe cale de dispariţie!

Mi-a fost greu să mă decid să scriu acest articol, pentru că nu am timp să mă documentez, dar azi dimineaţă când am văzut ce fac oameni aştia am vrut să plâng. Terenul agricol de lângă casa mea şi fosta fermă a stat mulţi ani în paragină. Mulţi ani la rând unul din vecinii mei era gospodarul care păzea şi avea grijă de tot ce era acolo, dar după ce a fost vândut oamenii au început să care foile de ardezii, stâlpii de metal, au dărâmat şi pereţii înalţi de trei metri şi au cărat cărămida şi cotileţii. Toată lumea a privit cu neputinţă procesul, se mira şi mai mult nu s-a întâmplat nimic.

Nici astăzi nu ştiu cine este noul proprietar, odată tata mi-a spus că Eduard Muşuc ar fi marele boier care deţine acest teren. Până două săptămâni în urmă totul a fost verde, liniştit şi frumos. Ador locul unde locuiesc, este evadarea mea în rai în fiecare seară după zilele lungi petrecute în faţa calculatorului. Bulevardul Dacia care duce spre aerport este separat de strada Munceşti de un cartier cu case vechi şi noi şi o pădure. Pădurea asta e sursă de viaţă pentru mine. O admir dimineaţa şi seara, dar acum se pare că nu mă voi mai putea bucur mult timp de ea.

Mama spune că pământul asta a fost cumpărat câţiva ani în urmă şi pentru primarul general, Dorin Chirtoacă nu le-a permis să taie copacii totul a fost liniştit până acum. Când vecinul nostru care îngrijea terenul a plecat din funcţie ne-a avertizat că noul proprietare are dreptul să ne ia grădinile din drum care le are toată strada noastră şi să nu construim nimic cu beton că ar putea pretinde şi la o parte din şoproane.

Totul bine până aici! De câţiva ani un super-nene s-a mutat în mahala noastră. Anul trecut, alături de el s-au mutat doi cumătri, unul e avocat al doilea procuror. Au construit două palate somptuase în stil modern doar în trei luni de vară şi dacă s-au aranjat bine trebuie acum să se ocupe de verde…

Acum două săptămâni au venit nişte neni care nu ştiu nimic, dar s-au apucat să taie copacii. Toţi vecinii au intrat în panică şi mama a început să plângă: „Cât a fost Chirtoacă mititelu nu le-a permis să taie pădurea, dar acum uite ce fac. Mititei copaci, tare de ajutor mi-aţi fost toate verile când mă ascundeam la umbra voastră” 😦 Eu nu ştiam că un om e capabil să plângă pentru că cineva taie nişte copaci, m-a uimit reacţia mamei şi cuvintele, dar parcă nu am luat aşa în serios, până nu am văzut peisajul dezolant din această dimineaţă 😦

Zilele trecute au trecut la tăita şi pe partea dinspre pădure, mama i-a întrebat în cât timp va avea interdicţie să mai pască caprele pe câmp şi ce se va construi pe acest teren. „Cam până la anul pe vremea asta, vara viitoare vom începe să construim case asemănătoare cu cea din vale” (adică palatul procurorului…)

Sincer eu nu ştiu ce să fac, dar vă las poze ca să vedeţi cum era peisajul şi cum arată azi!

AŞA A FOST ÎN 2016

AŞA ARATĂ ÎN 2017

dig

sdr

dav

dav

dig

Blestemul funcţiei de prim-ministru

Un fel de scrisoare deschisă pentru cei mai buni ex-miniştri:

Iurie Leancă şi Maia Sandu.

Aşa cum spunea şi colega mea Natalia Moraru într-unul din editorialele ei, noi moldovenii, tot timpul tindem să ne facem idoli, icoane salvatoare din oamenii care ne inspiră puţină încredere. Este un fenomen care face parte din cultura noastră şi nu avem ce face. Printre cele mai recente icoane politice se numără Iurie Leancă şi Maia Sandu.

Despre realizări şi merite

Incontestabil, meritele lor în reforma ministerelor pe care le-au condus trebuie apreciate. Încă mai cred că echipa PLDM a fost şi este cea mai bună din toată guvernarea de la 2009 încoace. E dureros că mulţi din cei mai buni au plecat şi mai dureros este că acest proces continuă.

Iurie Leancă a lăsat la Ministerul de Externe o curăţenie impecabilă, înainte de a pleca la Guvern. Şi atunci când a fost investit, chiar dacă unii îl credeau prea slab şi că face tot ce spune şeful, în scurt timp am văzut evoluţia lui de lider şi am văzut că diplomaţia pe care o are îl face incomparabil şi l-a făcut omul potrivit, la locul potrivit. Păcat că pentru un timp atât de scurt. Legat de curăţenie de care vorbesc, un exemplu concret. Un student moldovean educat în SUA, fiu de deputat, a aplicat la Ministerul de Externe. Ştiaţi că în perioada lui Iurie Leancă, la externe treceai câteva etape foarte dure şi una din probe era examen scris, dar tot era aşa aranjat ca atunci când se verifică testele nu se putea vedea numele candidatutului. Ei, studentul cu şcoală în SUA nu a trecut, dar a apreciat şi noi toţi cei care ştim acest caz am văzut că Iurie Leancă a făcut reformă la Externe şi la el în echipă aveai şansa să ajungi doar dacă erai cel mai bun. Asta nu înseamnă că studentul format în SUA nu era bun, ci doar era proaspăt întors în ţară şi nu era suficient de documentat cu rigorile locale cerute de dl ministru 🙂

NU mai amintesc de Regimul Liberalizat de Vize, e meritul absolut al fostului Ministru de Externe, Iurie Leancă, echipa PLDM şi Guvernul Filat. Nu realiza acest scop măreţ un singur om, în echipă s-au putut răsturna buturugi mari, nu-i aşa dl Leancă?

Maia Sandu a reuşit să schimbe Legea Educaţiei şi să convingă Parlamentul să voteze Codul Educaţiei. Maia Sandu nu şi-a pierdut degeaba anii petrecuţi prin străinătate şi a adus la Ministerul Educaţiei tot ce a văzut mai bun înafara Moldovei. Maia Sandu a pus un nou standart pentru educaţie şi a muncit din greu să convingă cât mai mulţi oameni din jur că trebuie să ne schimbăm mintea şi să ne schimbăm pe noi. Ştiu, munca ei nu a fost uşoară. Mai ţineţi minte cum era blamată pentru introducerea camerelor de luat vederi la BAC. Parcă nici nu îţi vine a crede că ieri era huiduită de o ţară întreagă că stresează şi traumează liceenii, iar azi e erou naţional pentru că nu fură.

Respect toată munca celor doi lideri. Respect numele şi persoana lui Iurie Leancă. Respect femeia curajoasă din Maia Sandu. Împreună ei au demonstrat din plin că reformele în Republica Moldova sunt posibile şi sunt realizabile în termene foarte scurte, trebuie doar voinţă, multă muncă şi echipe bune cu aceiaşi viziune.

Alegerile care au transformat binecuvântarea în blestem

Ce s-a întâmplat cu cei mai buni miniştri ai PLDM? Au fost înaintaţi ambii la funcţia de prim-ministru şi aceasta nu i-a avantajat nici pe ei, nici echipa care i-a adus pe arena politică. Nu vreau să spun nimic de corupţie, nici de voturi cumpărate sau necumpărate. Eu CRED cu toată fiinţa mea că nu Voronin, nici Filat, nici Plahotniuc nu decide cine va fi prim-ministru, ei sunt doar nişte instrumente. Ştiu cu toată certitudinea că inima omului şi mai ales a împăratului, este în mâna lui Dumnezeu şi EL decide vreumurile şi soroacele, timpul de afară şi liderii care trebuie să fie în frunte.

Aşa mi-aş fi dorit să vă văd şi acum în Guvernul Leancă sau Guvernul Sandu, sau măcar şi în Guvernul Streleţ… 😦

Pot să spun cu certitudine, aceste două nume au fost cei mai buni miniştri pe care i-a avut echipa PLDM şi întreg Guvernul Republicii Moldova. Dar, din păcate există un dar… pentru un moment de neveghere au pierdut marea misiune care le-a încredinţat-o Dumnezeu. El decide pe cine înalţă şi pe cine coboară, dar uneori noi ne coborâm singuri atât de jos unde EL nu ne vrea. În toată această euforie, şi Iurie Leancă, şi Maia Sandu nu au rezistat presiunii şi probabil s-au mândrit de susţinerea mediatică, socială pe care au avut-o. În această euforie au pierdut misiunea lor integră, de a fi oamenii demni să stea lângă Împăratul. Uneori este necesar să treci peste tine şi să ierţi, să treci peste tine şi să te jertfeşti pentru scopul final. Uneori preţul este enorm de mare, enorm de dureros… ştiu, cu siguranţă a fost greu şi pentru Iurie Leancă şi pentru Maia Sandu acest test.

Când faci parte dintr-o echipă, trebuie să spui lucrurilor pe nume, trebuie să fii sincer şi să confrunţi păcatul, în cazul nostru corupţia, aşa cum a făcut Iurie Leancă şi Maia Sandu. DAR, ne întoarcem iar la dar, confruntarea se face în cercul familiei. Oamenii integri ca Iurie Leancă şi Maia Sandu sunt ca o oglindă pentru toţi cei ce prezintă opusul lor în ţara noastră, şi Dumnezeu a avut nevoie de ei în Parlament, în Guvern, în echipa PLDM, pentru ca integritatea lor să fie o oglindă pentru cei ce trebuie să îşi vadă păcatele. Dar acum nu mai au şansa asta de a fi o oglindă, acum şi ei sunt în procesul de a se adapta sau de a renunţa definitiv la sistemul corupt. Ei au avut şansa să schimbe sistemul, dar nu au acceptat provocarea să meargă până la capăt şi noi toţi am pierdut. Şi ei au pierdut şansa să fie cei mai mari eroi în reformarea ţării noastre!

Ce a realizat Iurie Leancă că a plecat? Ce urmează să realizeze Maia Sandu pentru că a decis să plece? Sunt multe argumente pro şi contra. De ce spun că ei AU ALES??? Da, pentru că a fost decizia lor să plece, nu i-a alungat nimeni, doar li s-a spus nu ACUM e timpul tău de prim-ministru. Aşteaptă puţin. Sunt sigură că dacă Iurie Leancă aştepta un pic, după 102 de zile ale Guvernului Gaburici era noul candidat la funcţia de prim-ministru. Poate această idee o să pară o aberaţie, doar pentru noi liderul partidului e un hoţ… dar eu cred că oamenii buni din PLDM aveau nevoie de Iurie Leancă şi acum mai au nevoie, dar el a ales să plece. De ce?

Au ales ambii să plece pentru că e mai uşor să pleci, să laşi barca spartă să se scufunde fără tine. E mai greu să rămâi acolo şi să lupţi pentru salvarea ei. E mai simplu să te laşi dus de val, să fii pentru câteva zile erou naţional şi pe urmă??? După ce trece euforia, trebuie să începi de la capăt. De ce să laşi atâtea realizări şi atâta muncă în spate şi să începi de la zero?

Maia Sandu, fără fotoliul de prim-ministru, fără cale de întoarcere la Ministerul Educaţiei, putea să preia Ministerul de Finanţe. Putea să facă în următorii câţiva ani o nouă revoluţie în CV-ul ei, dar a ales să plece… Cel puţin ea a plecat cu mai multă demnitate decât alţii… Apreciez educaţia ei, dar am aşteptat mai mult de la dvs dragă Maia Sandu.

Şi acum, unde sunt cei doi eroi cu câteva zeci de pagini făcute de fani pe Facebook? Unde vor fi în scurt timp când ecourile campaniilor electorale se vor consuma? Iurie Leancă are o sarcină foarte grea să construiască un partid mai puternic decât PLDM, dar misiunea asta e o provocare mare. Iurie Leancă are tot potenţialul să facă acest lucru, doar că foloseşte mijloace nedemne care îi discreditează imaginea pe care şi-a construit-o muncind din greu alături de echipa PLDM. Ce va face Maia Sandu? Vom vedea.

Trist. Păcat. Doi lideri mari, buni, care şi-au ratat misiunea de a fi oamenii care stau în spărtură, pentru că au ales să se lase frânţi de răni sau de presiunea mediatică şi au abandonat barca prin care Dumnezeu i-a chemat să salveze ţara.

„Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!” BIBLIA Cornilescu – Ezechiel 22:30

Iurie Leancă şi Maia Sandu la un moment dat au cedat, ori s-au încăpăţânat şi nu şi-au înţeles până la capăt misiunea profetică pe care le-a încredinţat-o Dumnezeu pentru aceste vremuri. Nici liderul partidului lor nu şi-a înţeles la timp această menire…

Şi noi toţi, după ei, suntem responsabili de acest eşec. Gata, e suficient să strigăm în gura mare, Filat, Chirtoacă, Ghimpu, Plahotniuc, Voronin JINOVATUL!!!

Fiecare din noi e vinovatul. Unii au menirea profetică de a se ruga pentru ţară şi pentru conducere şi nu o fac, dimpotrivă blamează…

Alţii au menirea să fie lideri mari şi nu ştiu să îşi protejeze şi să îşi preţuiască cei mai buni oameni din echipă şi în momente dificile îi pierd.

Eroii luptă, aleargă, fac fapte mari până obosesc şi când obosesc cedează pentru că nu au încurajare sau se mândresc şi caută să se impună.

În contextul asta extrem de frustrant, mă întreb de ce să blestemăm întunericul, când putem aprinde o lumină? Dacă ştim cum trebuie să fie lumina, de ce nu o aprindem cu propriile mâini, cu inteligenţa pe care o avem?

„NU blestema întunericul, aprinde o lumină”!

Toţi ca unul suntem vinovaţi. Suntem în prima zi de lună. Mâine, prima duminică din luna august toate Bisericile Creştine Evanghelice din ţară vor celebra un moment sacru numit – CINA DOMNULUI. Acest moment cheamă la cercetare şi reverenţă. Haideţi în prag de acest eveniment să facem tăcere, să ne uităm în fiecare din noi, în oglinda de pe perete, în oglinda lui Dumnezeu – BIBLIA şi să ne înţelegem fiecare chemarea. Noi ce rol avem pentru aceste vremuri? Noi ce trebuie să facem? Să ne rugăm? Să fim lideri, care să îşi preţuiască echipa sau să fim eroii care să meargă până la capăt pentru cauza ţării, pentru cauza încredinţată de Dumnezeu.

„Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!…

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.

Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima”. Ieremia 29:7, 11-13

Motive pentru care #EU votez Valeriu Ghileţchi!

Ultimii cinci ani au adus suficient de multe schimbări în ţara noastră pentru ca să am curajul să numesc acest mandat al Coaliţiei Pro Europene „Începutul unui viitor mai bun”. Am avut ocazia în acest scurt timp să vedem cum clasa noastră politică se maturizează, cum presa poate fi liberă dacă vrea, că putem avea drumuri, spitale, şcoli mai bune dacă vrem! De aceea, mâine eu voi spune încă o dată „verde pentru Moldova” şi #înainte pentru un viitor european.

Motivul pentru care nu voi schimba opţiunea de vot de acum cinci ani sunt drumurile naţionale care acum au altă faţă. Reparaţiile capitale de la Spitalul de Urgenţă, dotările de la Spitalul Republican, libertatea care mi s-a oferit ca jurnalist la Compania Publică Teleradio-Moldova şi un om, mare OM, Valeriu Ghileţchi!

De ce #Eu votez Valeriu Ghileţchi?

Creştinii vor plăti pentru lipsă de unitate și solidaritate

Mai sunt două zile, până la momentul istoric în care vom decide cursul ţării noastre. Pe ultima sută de metri a fiecărei bătălii, spiritele se înteţesc, luptele spirituale îşi pun tot mai mult amprenta pe mintea şi raţiunea oamenilor. Emoţiile iau amploare, iar unii nu mai gândesc lucid!

Analizez discuţiile de pe reţelele de socializare şi mă întristez de felul cum gândesc unii oameni care se numesc creştini. Şi mai trist e, că o mare parte dintre copii lui Dumnezeu încă sunt în dilemă, pe cine să voteze pe 30 noiembrie.

Mulți creştini au pierdut simţul vremurilor. Nu mai înţeleg curentul timpurilor în care trăim. Nu mai simt pulsul vremii şi al istoriei pe care o scriu prin existenţa lor în această perioadă. Cum e oare posibil aşa ceva? NU mai vorbeşte Dumnezeu în zilele noastre?! Nu mai sunt actuale poruncile care ne învaţă că trebuie să ne rugăm pentru cei care ne conduc această ţară?! Biblia ne învaţă că noi trebuie să ne rugăm şi pentru stăpânirile care sunt ostile şi asupritoare, dar creştinii de azi au un frate în conducere şi stau pe reţelele de socializare şi se întreabă pe cine să voteze.

Treziţi-vă, duminică trebuie să schimbăm istoria!

Nu ştiu opţiunea voastră cu privire la politică, dar vreau să vă îndemn să vă gândiţi la rolul pe care îl aveţi în societate ca şi copil a lui Dumnezeu!

Trăim vremuri de har şi libertate, aceste vremuri sunt rezultatul rugăciunilor şi lacrimilor vărsate de străbuneii noştri în comunism. Este rezultatul multor suspine după libertare, după dreptul de a exprima liber credinţa, valorile lui Dumnezeu.

Trăim vremuri în care valorile fundamentele pe care trebuie să le aibă o societate creştină sunt ameninţate. Mai mult ca niciodată, avem nevoie de lideri creştini care să lupte la nivel legislativ pentru aceste valori. Tu ce faci pe 30 noiembrie? E nevoie de conştiinţa ta, e nevoie de votul tău. E nevoie să aprinzi o lumină în Parlament cu votul tău!

Dacă eşti un creştin autentic, nu poţi să fii indiferent. Marii eroi ai Scripturii au avut curajul să stea pe genunchi atunci când în toată ţara era în vigoare o lege care interzicea acest lucru, să postească când poporul lor era în pericol de a fi nimicit printr-un decret al unui om nebun aflat la putere, să oprească soarele pe cer şi să lupte o zi şi o noapte continuu ca să biruie duşmanul. Tu ce faci pentru ţara ta?

Eşti tu gata ca şi Daniel să te aşezi de trei ori pe zi pe genunchi cu faţa spre Ierusalim, cu faţa spre Republica Moldova, indiferent de colţul lumii în care te afli şi să te rogi pentru viitorul ei? Daniel a riscat şi a petrecut o noapte în groapa cu lei, dar şi-a păstrat credinţa şi reverenţa faţă de Dumnezeu. Astăzi ţie nimeni nu îţi interzice acest lucru, este o alegere simplă şi o responsabilitate pe care trebuie să ţi-o asumi, dacă te consideri copil a lui Dumnezeu!

Eşti tu gata la fel ca şi Estera să stai trei zile în post şi rugăciune pentru ţara ta şi să chemi pe toţi la post şi rugăciune. Nu avem un Haman tiran, care să dea un decret public să nimicească poporul tău, dar ţara ta are mulţi inamici care nu le place pacea şi liniştea din Republica Moldova. Dacă eşti un copil autentic a lui Dumnnezeu, tu te rogi şi posteşti pentru ţara ta?

Eşti tu gata la fel ca şi Iosua să lupţi  şi să ceri lui Dumnezeu să oprească soarele pe cer pentru ca viitorul poporului tău să fie o ţară unde curge lapte şi miere? El a luptat, Moise a ţinut mâinile ridicate spre cer, pentru ca poporul lui Dumnezeu să fie salvat, să iasă biruitor. Tu ce faci în aceste zile pentru ţara ta?

Eşti tu gata la fel ca şi Neemia să munceşti zi şi noapte la construcţia zidurilor dărâmate, să înfrunţi batjocurile tuturor şi să faci un bine pentru poporul tău? Ce faci tu copil a lui Dumnezeu? Cine eşti tu în aceste vremuri de restrişte pentru ţara ta? Ce faci tu pentru ca lumina Evangheliei să fie trâmbiţată de la tribunele cele mai înalte?

Toţi blestemăm politica, mass-media, corupţia din justiţie, din învăţământ, din medicină. Dar ce facem noi copii lui Dumnezeu pentru ca aceste lucruri să fie stopate? Oare nu suntem noi lumina adevărată care luminează în întuneric? De ce atunci întunericul din jurul nostru e atât de mare? De ce ne plângem atâta de politicieni corupţi, de medici necalificaţi, de poliţişti răi, de învăţători incompetenţi?

Dragă creştine, ce faci astăzi pentru ţara ta? Ai stat ieri în post şi rugăciune pentru alegerile din 30 noiembrie? Să te rogi pentru stăpânirile pe care Dumnezeu le-a îngăduit pentru aceste vremuri e o datorie, e o poruncă, nu o opţiune. Adevăraţii creştini au avut o voce profetică, au luptat pentru o cauză şi au ieşit învingători şi au rămas eroi pentru poporul lor. TU ce faci azi pentru ţara ta? Tu ce laşi azi în urma ta ca moşternire pentru copii noştri care vor fi societatea de mâine?

Nu fiţi laşi! Nu mai spuneţi că votul vostru nu contează! NU mai susţineţi că vă rugaţi pentru această ţară, dar politica e prea murdară şi nu vă implicaţi ca să vă protejaţi! Nu politica este murdară, oamenii sunt murdari! Şi pentru că nu susţinem oameni curaţi şi nu promovăm lideri integri în roluri de conducere, avem starea şi ţara pe care o avem.

Nu te mai amăgi că Dumnezeu schimbă viitorul aşa cum vrea El şi de la tine nu se cere nimic. Dumnezeu controlează trecutul, prezentul şi viitorul, dar pentru a scrie această istorie El foloseşte oameni integri, oameni care au ţeluri bine definite, oameni credincioşi care luptă pentru o cauză până la capăt!

Duminică se dă o luptă de viaţă şi moarte pentru viitorul Republicii Moldova. Dacă eşti un creştin autentic trebuie să particip la această filă istorică pentru ţara noastă cu votul tău. Sunt sigură că nu trebuie să te gândeşti mult pe cine trebuie să alegem. Avem doar o voce, doar o candidatură care reprezintă lumina lui Dumnezeu în această luptă cu securalismul, trecutul ateist şi cu viitorul necunoscut!

Dumnezeu să ne ajute să fim oameni cu atitudine, care vor să proclame Evanghelia şi să nu lase răul să conducă ţara noastră!