PRIMA Conferință de Leadership: „Agentul Schimbării” la Bălți (FOTO)

Peste 50 de participanţi au intrat în școala excelenței „Agentul Schimbării” la Bălți.  Prima Conferință de Leadership organizată în capitala de nord a adunat în Biserica „Lumina Lumii” tineri şi familişti creștini din zonă care au acceptat provocarea de a fi ambasadori ai #ÎmpărățieiEvangheliei acasă, la școală, la universitate şi la locul de muncă.

Sesiunea de start a evenimentului a fost o provocare la excelență. „Am fost creați excelenți, avem un Dumnezeu excelent, care ne cheamă să trăim excelent pentru a onora prin viața noastră autoritatea Lui. Eclesiastul 9:10 spune: „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta”. Am fost chemați la excelență pentru gloria lui Dumnezeu, nu pentru slava noastră și aceasta presupune sacrificii, dăruire de sine. Drumul spre excelență începe cu o decizie personală și este un exercițiu continuu de schimbare a minții și a inimii după principiile lui Dumnezeu. Excelența înseamnă totul făcut la superlativ și dedicare totală pentru cauza lui Dumnezeu. Unde începe și unde se încheie excelența noastră? Cât de mult și în ce domenii din viața noastră vrea Dumnezeu să excelăm? Când Dumnezeu a creat pământul, cerurile, viețuitoarele și omul, la sfârșitul fiecărei zile El a privit la tot ce a făcut și a văzut că sunt bune. De aceea, așa cum a făcut și El, Dumnezeu așteaptă și de la noi excelență în viața noastră spirituală, personală, familială, profesională. Pentru Dumnezeu excelența nu se măsoară pe verticală cum obișnuim noi să le prioritizăm, ci pe orizontală. Dumnezeu vrea să fim excelenți în aceeași măsură în fiecare aspect al vieții noastre. În ecuația lui Dumnezeu nu există viața spirituală și viața seculară. În lumea aceasta toate lucrurile sunt ale Lui, aurul și argintul sunt ale Lui, cerul, mările și pământul sunt ale Lui și pentru El nu există lucruri sacre și lucruri păcătoase. Avem responsabilitatea să fim cei mai buni dintre cei mai buni pentru slava și gloria lui Dumnezeu” a fost provocarea președintelui comitetului de organizare a Summitului global de conducere, Ghenadie Russu.

Cum reușim să avem o viață plină de excelență?  Se construiește pe cinci piloni importanți:

1. O relație personală cu Dumnezeu făcând din viața mea o jertfă de plăcut miros
2. Pun pasiune în tot ce fac fiind motivat de scopul primordial de a glorifica pe Dumnezeu. Îmi propun să fiu un lucrător valoros. Am o inimă plină de bucurie și un spirit pozitiv. Gândesc în termeni de soluții, NU probleme!
3. Mergi o extra milă – fă mai mult decât ți se cere
4. Sunt integru până la capăt
5. Cresc mereu și prin aceasta aduc valoare

Thomas Smith, aflat într-un an de sabat în România, la Universitatea „Emanuel” din Oradea, a împărtăşit cu tinerii din experienţele lui privind chemarea la excelenţă. „Pentru a fi excelent în ceea ce faci, trebuie să ai o chemare de la Dumnezeu şi să răspunzi la ea. Cei mai mulţi creştini ajung să nu trăiască o viaţă de excelenţă în familie, la universitate sau la locul de muncă pentru că nu îşi înţeleg chemarea şi nu sunt acolo unde Dumnezeu i-a chemat. Chemarea este temelia pentru o carieră de succes, pentru excelenţă în plan profesional, spiritual şi personal”, a declarat doctorul în managementul operaţiunilor şi profesor la „Hope College” din SUA.

Pe agenda al aceluiaşi eveniment tineri şi vorbitorii evenimentului au discutat într-o atmosferă de maximă sinceritate despre interviul de angajare. Tinerii au învăţat cum să se pregătească pentru un interviu de angajare, cum să se comporte în acest proces, de ce trebuie să participe fără teamă la acest proces şi care trebuie să fie motivaţiile primordiale pentru a căuta sau accepta un job.

Cei mai curajoşi au împărtăşit experienţe trăite la interviuri de angajare în SUA sau în Marea Britanie. Prelegerea a fost suma mai multor experienţe practice atât din perspectiva tinerilor ca angajaţi, cât şi a vorbitorului, Ghenadie Russu care a desfăşurat zeci de interviuri de angajare în compania pe care o conduce de 18 ani.

Prima Conferinţă de Leadership: „Agentul Schimbării” la Bălţi s-a încheiat cu sesiunea video „Coechipierul Ideal” de Patrick Lencioni, de la Summitului global de conducere. Participanţii au aflat cele trei tipuri de calităţi pe care trebuie să le întrunească un coechipier ideal: „smerenie, foamea după muncă şi iscusinţa în relaţiile cu oamenii”. Patrick Lencioni este un autor celebru şi fondator al „The Table Group”. Ultimul titlul lansat de celebrul autor şi om de afaceri din SUA „Coechipierul Ideal” explorează aceste 3 virtuţi esenţiale care accelerează lucrul în echipă şi prevestesc succesul echipei.

„SMERENIE – tipul căruia îi lipseşte ego-ul excesiv, nu urmăreşte evidenţierea personală, ci pune accent pe echipă, apreciind contribuţia celorlalţi! FOAME – caută întotdeauna mai multe lucruri de făcut, mai mult de învăţat, mai multe responsabilităţi pe care să şi le asume. ISCUSINŢĂ – au o judecată şi o intuiţie bună în echipă. Sunt sensibili la pulsul grupului şi ştiu cum să interacţioneze cu ceilalţi într-un mod eficace! Un #CoechipierIdeal întruneşte aceste #3 virtuţi combinate. Dacă una singură îi lipseşte unui coechipier, lucrul în echipă devine semnificativ mai dificil şi, uneori, imposibil!” susţine vorbitorul de talie mondială, Patrick Lencioni.

Conferinţa de Leadership: „Agentul Schimbării” este o provocare pentru tinerii din comunitatea evanghelică. Scopul evenimentului este de a creşte o nouă generaţie de tineri, care să fie misionari şi lideri integri în locul în care Dumnezeu i-a chemat să înveţe sau să lucreze. Evenimentul de la Bălţi a fost organizat de Departamentul Integrare spirituală „Invest-Credit” în colaborare cu CSC Moldova (Comunitatea Studenților Creștini din Moldova) și comitetul de organizare a Summitului global de conducere.

Urmăriţi pagina de Facebook Agentul Schimbării sau hashtag-ul #AgentulSchimbării, pentru a nu pierde următoarele Conferinţe de Leadership: „Agentul Schimbării” în Republica Moldova.

PRIMA Cină din 2017 la Biserica „Isus Salvatorul”

Prima duminică din lună, în fiecare Biserică Baptistă se întâmplă ceva inedit, sublim. Este duminica mea preferată pe care vreau să o petrec neapărat în biserica mea „Isus Salvatorul” din Chişinău. Este cel mai iubit moment din tot ce se întâmplă şi trăiesc personal în această biserică, pentru că în această duminică de regulă toţi sunt acasă. Toţi pastorii sunt acasă şi pot să îi admir ce echipă minunată fac împreună. La „Frângerea Pâinii” toţi vin îmbrăcaţi la patru ace, cu mici excepţii. Acest serviciu are o atmosferă copleşitoare de cercetare, fiecare îşi face încă o dată radiografia sufletului, vieţii, stării lui spirituale în faţa lui Dumnezeu şi a celor care fac parte din viaţa lui pe acest pământ.

La Cina Domnului sau Frângerea Pâinii, cum spuneau bătrânii pe vremuri, comemorăm moartea Domnului Isus pe cruce. El a făcut acest ritual împreună cu ucenicii cu o seară înainte de moartea Lui şi le-a poruncit să facă aceasta întotdeauna pomenind moartea Lui.

MATEI 26:

26. Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”

27. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el;

28. căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

29. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

30. După ce au cântat cântarea, au ieşit pe Muntele Măslinilor.

Iar în prima epistolă către Corinteni, apostolul Pavel îi învaţă cum trebuie şi de ce trebuie să aibă acest ritual:

1 Corinteni 11:

23. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.

24. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

25. Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”

26. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

27. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.

28. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.

29. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

30. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

31. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

Deci, fiecare persoană care vrea să ia din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta trebuie să trăiască mai întâi un moment de cercetare, pocăinţă, curăţare trupească şi sufletească. Să ia în chip vrednic, adică să aibă o stare spirituală, morală care să onoreze pe Dumnezeu, pentru că atunci când mănânci din pâinea aceasta, comemorezi moartea Mântuitorului. Este o responsabilitate mare, de aceea nu oricine poate să întindă mâna şi să guste din această pâine. La acest act pot să ia parte cei care sunt botezaţi, au mărturisit că ei cred în Dumnezeu şi care şi-au mărturisit păcatele în faţa lui Dumnezeu şi sunt împăcaţi cu oamenii din jurul lor. Ţin minte când eram mică, bunica mea când mergea la biserică duminica dimineaţa spunea la fiecare din familie, vecini: „Mă rog de mă iartă…” şi mergea cu sufletul împăcat la împărtăşanie.

Vă las mai jos câteva momente din atmosfera acestui ritual sublim. Iubesc această biserică şi această tradiţie cu toată fiinţa mea.

 

Corul nr. 1 al Bisericii „Isus Salvatorul” din Chişinău: „Emanuel”

 

Ritualul sublim al unui serviciu obişnuit la Cina Domnului sau Frângerea Pâinii într-o biserică evanghelică baptistă:

 

Atmosfera de închinare a Bisericii „Isus Salvatorul” la Frângerea Pâinii

 

SINGURĂ în mulţime: Oare ce fac ACUM, AICI?

În luna decembrie tot timpul trăiesc un sentiment de melancolie, nici nu ştiu după ce. O atmosferică feerică care mă provoacă la evaluări, la listarea realizărilor şi eşecurilor. Decembrie tot timpul este perioada analizelor, taxărilor, regretelor şi reînvierea viselor neîmplinite sau spulberate de furtuni. În decembrie, Uniunea Baptistă numără realizările, evaluează progresele şi face un nou to do list pentru anul ce stă în faţă. Am făcut şi eu o disciplină personală din dările de seamă.

Tot timpul am ştiut ce vreau de la viaţă. Tot timpul am luptat împotriva curentului şi am înfruntat fricile mele, nesiguranţa. Tot timpul am visat fără frontiere şi tot timpul am renăscut indiferent de adâncimile prăpastiilor în care cădeam. Tot timpul am avut aşa de mulţi prieteni pe care îi atrăgeau nu o dragoste necondiţionată, ci această încredere oarbă în Dumnezeu şi puterea de a renaşte din orice durere. Tot timpul am fost percepută ca un copil privelegiat pentru că am ajuns de nicăieri, undeva într-un anturaj prea prestigios pentru mulţi tineri. Tot timpul am fost prea ambiţioasă şi optimistă în percepţia unora. Tot timpul nu m-am lăsat uşor bătută de eşecuri şi căderi. Tot timpul am fost prea perfecţionistă cu mine şi cu cei din jur, punându-mi în faţă ţeluri şi ştachete prea măreţe pentru a mă depăşi. Şi tot timpul sancţiunile pentru eşecurile perfecţionistei din mine au fost pe măsura lungimii ştachetelor pe care singură mi le-am pus.

Dar nu am ştiut că acest „tot timpul…” cu tot ce urmează după el, într-o zi, se va termina şi perfecţionismul mă va bloca într-un capăt de drum întunecos. NU am ştiut şi nu am crezut că vreodată o să pun întrebarea: Doamne ce fac eu aici?

Anul 2015 a fost marcat de multe eşecuri, cu multe vise spulberate ca paharele preţioase de porţelan. După asemenea evenimente nu mai eşti atât de plăcut pentru prieteni şi nu mai ai nimic atractiv, nimic de oferit. Nimeni nu iubeşte oamenii trişti, pesimişti, copleşiţi de depresie, care ajung în amărăciune să fie critici duri, chiar dacă ei au dreptate în discursurile lor. De aceea, ajungi să lupţi singur cu întrebarea, dar ce fac eu aici Doamne?

Parcă nu am făcut nimic greşit, alergarea mea a fost un lucru bun şi salutat de mulţi, cei drept până la un timp. Viziunea măreaţă entuziasma pe mulţi. Doar că toate astea la un moment dat au început să mă îngroape într-un hău de descurajare îndepărtând oamenii pe care în mod real îi iubesc. Alergarea a început să semene răni în mine şi în cei de lângă mine. În jur nu mai este linişte, iar zgomotul asta permanent provoacă o stare de anxietate profundă care sufocă fizic, emoţional şi spiritual. Toate dimensiunile fiinţei sunt afectate de acestea. Consecinţele sunt dramatice, iar suportarea lor pe propria piele alimentează disperarea că nu există soluţie, nu mai este lumină la capătul tunelului?

Trăim o depresie profundă socială, nu e doar o chestie personală. Oameni descurajaţi, formează familii măcinate de conflicte şi aceastea la rândul lor alcătuiesc o societate veşnic nemulţumită.

În tot acest tablou sinistru, caut răspuns la întrebarea mea: Ce fac eu aici şi acum Doamne? Oamenii care mă cunosc îmi spun că sunt talentată, utilă şi necesară, iar eu am impresia că distrug totul în jur, chiar şi ceea ce am încercat cu atâta perfecţiune să construiesc. Oamenii din jur spun că proiectele iniţiate şi toate ideile sunt bune. Lumea îmi reproşează perfecţionismul, oare ideea că tot ce facem trebuie să facem ca pentru Domnul, nu include calitate şi perfecţionism? Doar tot ce facem, nu o facem pentru prezentarea acestei lumi măreţia, splendoarea şi desăvârşirea Ta care trebuie să trăiască în noi?

Şi în furtuna asta turbată de întrebări visez liniştea… Adevărul e că adesea în alergarea noastră uităm că suntem într-un laborator, mai bine zis într-un cuptor în care suntem supuşi arderii, călirii la temperaturi mari pentru a fi purificaţi precum o bucată de aur. Oamenii din jurul nostru sunt dalte în mâna lui Dumnezeu prin care ciopleşte în noi sfinţirea.

Anul 2015 a început cu vise mari şi se încheie cu visele spulberate. Niciodată nu am făcut publice pe această platformă trăirile interioare, dar în lupta mea intensă după lumină şi răspunsuri clare, mi-am dat seama că sunt atâţia tineri lângă mine care se confruntă cu aceleaşi întrebări. Am înţeles că în secolul vitezei, în lumea tuturor posibilităţilor nu vorbim face to face. NU mai folosim oportunităţile care ni le-a lăsat Dumnezeu, oamenii de lângă noi cu care trebuie să vorbim. Oamenii care ne sunt prieteni, problema este, ai fost suficient de transparent şi deschis pentru a împărtăşi lupta ta.

Soluţia însă, rămâne în palma lui Dumnezeu. Fă linişte în tine… lasă-L pe Dumnezeu să se facă auzit în mintea şi inima ta răvăşită de furtuni. În liniştea dimineţii, vorbeşte cu Dumnezeu!

Trăieşte-ţi visul!!!

„Lucruri noi şi lucruri vechi”, de Valeriu Ghileţchi (audio)

Cineva spunea că dacă ai întrat într-un an nou, trebuie neapărat să-ţi iei şi o haină nouă. Fără îndoială că orice lucru nou aduce cu sine o anumită schimbare şi bucurie. Majoritatea oamenilor intră în noul an cu noi speranţe şi aşteptări noi, deoarece anul nou este un bun prilej de înnoire a tot ceea ce ne dorim mai mult.

Citiţi textul de la Matei 13:51-52 şi ascultă un mesaj special la început de an, de Valeriu Ghileţchi.