Cineva spunea că dacă ai întrat într-un an nou, trebuie neapărat să-ţi iei şi o haină nouă. Fără îndoială că orice lucru nou aduce cu sine o anumită schimbare şi bucurie. Majoritatea oamenilor intră în noul an cu noi speranţe şi aşteptări noi, deoarece anul nou este un bun prilej de înnoire a tot ceea ce ne dorim mai mult.
Citiţi textul de la Matei 13:51-52 şi ascultă un mesaj special la început de an, de Valeriu Ghileţchi.
1 Impăraţi 19
„1. Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese cu sabia pe toţi prorocii.
2. Izabela a trimis un sol la Ilie, să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.”
3. Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.
4. El s-a dus în pustiu unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”
5. S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.”
6. El s-a uitat, şi la căpătâiul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou.
7. Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.”
8. El s-a sculat, a mâncat şi a băut; şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb.
9. Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?”
10. El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” Continuă lectura
Dumnezeu se prezintă într-o manieră specială în unul din cele mai spectaculoase versete din Biblie, Exod 3:14-15 – Dumnezeu i-a zis lui Moise: – Eu sunt Cel Ce sunt! Să le spui israeliţilor că Cel Ce Îşi spune „EU SUNT” te-a trimis la ei. Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: – Aşa să le vorbeşti israeliţilor: „domnul, (YHVH) care este o altă formă a lui ehie (אֶֽהְיֶה), Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi.” Acesta este Numele Meu (YHVH) pentru veci de veci; acest Nume este o aducere-aminte pentru toate generaţiile. Aşadar vedem în mod clar că cel mai folosit nume al lui Dumnezeu din V.T., YHVH, este înrădăcinat de către Dumnezeu, în mod explicit, în fraza: Eu sunt Cel ce sunt! – ehie ăşer ehie (אֶֽהְיֶה אֲשֶׁר אֶֽהְיֶה). Spune-le că YHVH te-a trimis. Spune-le că cel mai important şi minunat lucru pe care îl poţi spune este că: Eu, Dumnezeu, pur şi simplu, într-un mod minunat şi glorios, SUNT!
Am început cu această descriere a lui Dumnezeu pentru că scopul meu prin acest mesaj, în care voi vorbi despre omul şi teologul Jean Calvin, este ca în inima noastră să se aprindă o pasiune pentru supremaţia lui Dumnezeu în toate lucrurile. Inima noastră ar trebui să ardă atunci când auzim: „Moise, spune-le că: Eu sunt Cel Ce sunt!” Inima noastră ar trebui să ardă atunci când ne gândim la existenţa absolută a lui Dumnezeu – nu are început, nu are sfârşit, nu există schimbare, nu există transformare, nu există îmbunătăţire, ci pur şi simplu deşi nu este simplu: Dumnezeu este! Şi pentru că „Dumnezeu este!”, scopul nostru trebuie să fie în toate lucrurile supremaţia şi gloria lui Dumnezeu. Am vrut să mă asigur prin această introducere că pornim seara având o temelie bună şi că ştim încotro ne îndreptăm: gloria şi supremaţia lui Dumnezeu în toate lucrurile. Continuă lectura
Matei 19:1-12
“După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi. Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: “Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: “Oare n-aţi citit ca Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” ”Pentru ce, dar”, I-au zis ei, “a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” Isus le-a raspuns: “Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricina de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” Ucenicii Lui I-au zis: “Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.” El le-a răspuns: “Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. Fiindcă sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.”
Astăzi cu ocazia Zilei Internaţionale a familiei vă invit să ascultaţi un mesaj pentru zidirea şi protejarea familiei din partea Preşedintelui Federaţiei Europene Baptiste, Valeriu Ghileţchi. Ascultă mesajul inspirat de la Matei 19:1-12 şi învaţă cum să protejezi familia ta de divorţ – despărţirea care este urâtă de Dumnezeu. Domnul nu vrea despărţirea şi El este cel care a creat, a pus frumuseţe în această relaţie dintr-un bărbat şi o femeie.
În această zi specială, vă îndemnăm să vă rugaţi pentru familie. Pentru familiile creştine ca să fie un model pentru alte familii. Pentru cuplurile care trec prin probleme dificile şi au nevoie de ajutor. Rugaţi-vă pentru familiile în proces de divorţ sau care au aceste gânduri ca Dumnezeu să intervină şi să salveze aceste căsnicii. Rugaţi-vă pentru familii cu copii mulţi, pentru familii care nu au copii dar îşi doresc foarte mult să aibă copii. Rugaţi-vă şi pentru copii care nu au părinţi ca Dumnezeu să devină Tatăl lor şi să îi mângâie.
Familia este celula societăţii creată de Dumnezeu. Dumnezeu iubeşte familia.
O nouă seară frumoasă de tineret la Biserica Isus Salvatorul. Sezonul vacanţei se mai simte din plin încă în băncile sălii, dar totuşi cu fiecare săptămână mai apropiată de luna septembrie rândurile tinerilor se completează. Astăzi ne-am bucurat să ne vedem toţi liderii de tineret din nou la datorie.
Mesajul predicat de Nicu Holban a fost o completare şi continuare a celui de săptămâna trecută, predicat de pastorul Bisericii şi directorul Micul Samaritean, Anatol Marandiuc.
De ce tinerii nu ştiu să se bucure? De ce tinerii creştini nu mai au bucuria mântuirii? De ce tinerii creştini nu mai au o relaţie autentică cu Dumnezeu? Nu există pocăinţă? De ce tinerii mai au o sete şi un gol imens în sufletele lor? Cum pot şti că sunt mântuit? Cum pot şti că aceasta va fi viitoarea mea soţie? Sunt doar câteva întrebări la care tinerii au fost provocaţi să răspundă.
Am trecut prin textele: Romani 5:1-2, Psalmul 14:2, Romani 7:18, Luca 15, Ioan 6:44, Faptele Apostolilor 13:48, Efeseni 2:9 şi altele.
Semnele că sunt mântuit: „deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos” – Romani 5:1. De ce atunci vă văd adesea mohorâţi? De ce nu avem siguranţa mântuirii?
Mântuirea nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu prin credinţă. De unde vine credinţa? Evrei 11:1 „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd”… şi cei mai mulţi cred că aceasta este definiţia credinţei. Dar este incompletă fără versetul doi care spune: „pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie”. Deci o credinţă se vede în fapte, este confirmată de o mărturie bună.
Dacă nu aveţi pace şi nu aveţi bucurie, aveţi mântuire?
Doina Bejenaru 