Raiul de sub aeroport pe cale de dispariţie!


Mi-a fost greu să mă decid să scriu acest articol, pentru că nu am timp să mă documentez, dar azi dimineaţă când am văzut ce fac oameni aştia am vrut să plâng. Terenul agricol de lângă casa mea şi fosta fermă a stat mulţi ani în paragină. Mulţi ani la rând unul din vecinii mei era gospodarul care păzea şi avea grijă de tot ce era acolo, dar după ce a fost vândut oamenii au început să care foile de ardezii, stâlpii de metal, au dărâmat şi pereţii înalţi de trei metri şi au cărat cărămida şi cotileţii. Toată lumea a privit cu neputinţă procesul, se mira şi mai mult nu s-a întâmplat nimic.

Nici astăzi nu ştiu cine este noul proprietar, odată tata mi-a spus că Eduard Muşuc ar fi marele boier care deţine acest teren. Până două săptămâni în urmă totul a fost verde, liniştit şi frumos. Ador locul unde locuiesc, este evadarea mea în rai în fiecare seară după zilele lungi petrecute în faţa calculatorului. Bulevardul Dacia care duce spre aerport este separat de strada Munceşti de un cartier cu case vechi şi noi şi o pădure. Pădurea asta e sursă de viaţă pentru mine. O admir dimineaţa şi seara, dar acum se pare că nu mă voi mai putea bucur mult timp de ea.

Mama spune că pământul asta a fost cumpărat câţiva ani în urmă şi pentru primarul general, Dorin Chirtoacă nu le-a permis să taie copacii totul a fost liniştit până acum. Când vecinul nostru care îngrijea terenul a plecat din funcţie ne-a avertizat că noul proprietare are dreptul să ne ia grădinile din drum care le are toată strada noastră şi să nu construim nimic cu beton că ar putea pretinde şi la o parte din şoproane.

Totul bine până aici! De câţiva ani un super-nene s-a mutat în mahala noastră. Anul trecut, alături de el s-au mutat doi cumătri, unul e avocat al doilea procuror. Au construit două palate somptuase în stil modern doar în trei luni de vară şi dacă s-au aranjat bine trebuie acum să se ocupe de verde…

Acum două săptămâni au venit nişte neni care nu ştiu nimic, dar s-au apucat să taie copacii. Toţi vecinii au intrat în panică şi mama a început să plângă: „Cât a fost Chirtoacă mititelu nu le-a permis să taie pădurea, dar acum uite ce fac. Mititei copaci, tare de ajutor mi-aţi fost toate verile când mă ascundeam la umbra voastră” 😦 Eu nu ştiam că un om e capabil să plângă pentru că cineva taie nişte copaci, m-a uimit reacţia mamei şi cuvintele, dar parcă nu am luat aşa în serios, până nu am văzut peisajul dezolant din această dimineaţă 😦

Zilele trecute au trecut la tăita şi pe partea dinspre pădure, mama i-a întrebat în cât timp va avea interdicţie să mai pască caprele pe câmp şi ce se va construi pe acest teren. „Cam până la anul pe vremea asta, vara viitoare vom începe să construim case asemănătoare cu cea din vale” (adică palatul procurorului…)

Sincer eu nu ştiu ce să fac, dar vă las poze ca să vedeţi cum era peisajul şi cum arată azi!

AŞA A FOST ÎN 2016

AŞA ARATĂ ÎN 2017