A. France.


Arborii se judecă după fructe… trebuie să se spună într-o zi că fii noştri sunt mai buni decât noi.

Aprinde, Domne, focul sfânt.


de Valentin Popovici
Aprinde, Doamne, focul Sfânt pe-altarul vieţii mele
Primeşte arderea de tot întinsă pe nuiele.
În inima şi-n dorul meu, şi-n toat-a mea fiinţă,
Vreau Duhul Tău să-L simt mereu că-Şi face locuinţă.
 
Nu sunt decât un vreasc uscat când nu Te am pe Tine,
Aprinde, Doamne, focul sânt, şi pune viaţă-n mine.
Un far luminător să fiu, şi-n mâna Ta, făclie,
Aprinde, Doamne, viaţa mea, ca rugul în pustie.

Prea mult pământ am adunat în sacii de pierzare
Că nu mai pot să-adun nici har, nici binecuvântare.
Isuse, arde-n mine tot ce-i zgură şi mândrie,
Şi să rămână dragostea şi sânta-Ţi bucurie.

Am tot zidit dar făr rost, nimic nu stă-n picioare,
Căci am zidit cu trestie şi fân fără valoare.
Să ardă-n mine tot ce nu-s comori adevărate,
Şi să rămână aurul nădejdilor curate.

E totul deja pregătit, dar nu e foc pe-altare,
Şi jarul nu vreau să mi-l iau din lumea de pierzare.
O, Duh Preasfânt, primeşte-mă ca jertfă sfântă, vie,
Adu în mine foc din cer, de har şi de tărie.

Pe-un vârf de munte, pe Carmel, aştept şi azi trezirea,
Văpăi şi mistuiri cereşti să ardă putrezirea;
Şi să se vadă-n mine-un foc al dragostei divine,
Că-am fost cu Tine răstignit, şi că trăiesc cu Tine.

De Doina Bejenaru Publicat în Poezie

Descoperiri şi invenţii.


Bărbatul a descoperit armele şi a inventat vânătoarea
Femeia
a descoperit vânătoarea şi a inventat blănurile!

Bărbatul  a descoperit culorile şi a inventat pictura
Femeia
a descoperit  pictura şi a inventat machiajul!

Bărbatul a descoperit lumea şi a inventat conversaţia
Femeia
a descoperit conversaţia şi a inventat bârfa!

Bărbatul a descoperit  agricultura şi a inventat mâncarea
Femeia
a descoperit mâncarea şi a inventat dieta!

Bărbatul a descoperit prietenia şi a inventat dragostea
Femeia
a descoperit dragostea  şi a inventat căsătoria!

Bărbatul a descoperit  comerţul şi a inventat banii-
Femeia a descoperit banii şi a atunci… totul s-a dus naibii…

N.B. Chiar aşa să fie? Voi ce spuneţi?

Numai atunci.


Numai atunci îţi pierzi credinţa
Când multe-ncredinţări te cheamă
Şi-acolo-ţi pierzi iubirea unde
Iubiri prea multe iei în seamă.

Dar unde-s vorbele prea multe
Acolo-ţi pierzi vorbirea bună
Şi-acolo-ţi pierzi prietenia
Pe unde-ai prea mulţi împreună.

Atunci începi să-ţi pierzi cuvântul
Când ai prea multele cuvinte
Şi-atunci calci legământul unic
Când faci prea multe legăminte.

Acolo-ţi pierzi cărarea bună
De unde vrei cărări mai multe
-Când nu vrei să-asculţi de nimeni
Nici n-ai pe nimeni să te-asculte.

Atunci îţi lepezi şi botezul
Când îi-ndoieşti temeinicia,
Şi sufletul ţi-l pierzi de-acolo
De unde-ţi pierzi statornicia.

Comorile aceste sfinte
Ţi-s date unice-n viaţă
Şi nu le pierzi decât de unde
Calci adevărul ce le-nvaţă.

de Traian Dorz

De Doina Bejenaru Publicat în Poezie