Psalmul 20


Către mai marele cântăreţilor. Un psalm a lui David.

1. Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,

2. să-ţi trimeată ajutor din locaşul Său cel Sfânt, şi să te spijinească din Sion!

3. Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare, şi să primească arderile tale de tot!

4. Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale!

5. Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!

6. Ştiu de acum că Domnul scapă pe Unsul Său, şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul  atotputernic al dreptei Lui.

7. Unii se bizuiesc pe carăle lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru.

8. Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare.

9. Scapă, Doamne, pe împăratul, şi ascultă-ne când Te chemăm!

De Doina Bejenaru Publicat în Poezie

Domnul este păstorul meu…


Psalmul 23, o cântare a lui David.

1. Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

2. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;

3. îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.

4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici-un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

5. Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei; îmi ungi capul cu undelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.

6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

P.S. acesta este primul psalm învăţat în viaţa mea. De atâtea ori Dumnezeu a făcut aceste cuvinte realitate în viaţa mea, chiar şi în momente când nu mai vedeam soluţii sau motive pentru a continua să trăiesc. Chiar dacă eşti în valea umbrei morţii, El este cu tine. Puneţi-L la încercare pe Dumnezeu, aceste cuvinte nu sunt doar nişte cuvinte antice scrise de al doilea împărat al Israelului, David. Am simţit puterea acestor cuvinte în cele mai grele momente din viaţa mea, te provoc sa o faci şi tu, e o experienţă minunată. Atunci când frica ţi-a pătruns până la oase, vorbeşte cu El şi crede aceste cuvinte, pacea nu va întârzia. Pacea şi bucuria sunte răsplata celor ce cred în El.

De Doina Bejenaru Publicat în Poezie

Trei lumini


autor: Doina Alexei,
studentă anul II la Facultatea de Jurnalism, gr. J.071

Trei lumini am văzut pe cer
formând un semn triunghiular.
Acum ele atârnă-nfaţă.
Sunt clipirea unor felinare care noaptea
mi le închipui de sus reflectate pe pământ
sub acelaşi cod geometric.

Cerul înourat înegreşte umbra nopţii.
Nu se iveşte nici o stea.
iar eu văd trei lumini chiar în faţă.
Sunt clipirea unor felinare care
mi le închipui machiate
de sus până jos, pe pământ.

În bezna fără existenţă
Trei lumini văd.
Nu mai ştiu unde: pe cer sau poate mai sus
formând un semn triunghiular.
Nu se iveşte nici-o stea
sub acelaşi cod geometric.

De Doina Bejenaru Publicat în Poezie

Fosta iubire


autor:  de Adrian Păunescu

Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aş vrea să-ţi cânt m-aş poticni afon
Ai fost o nebunie şi o rază  
Rămâi un număr vechi de telefon. 

Aş vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar că prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă fiinţa ta.
Mai vine cineva şi mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.
Cândva te presimţeam pe-o fâlfâire
ştiam apropierea să ţi-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am ştire
Că-mi e aproape pasul tău îngust.
A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.
Un telefon uitat şi o adresa…
Aud că suferi şi trăieşti urât
şi-ţi cureţi zilnic cuvenita lesă
şi tu, cu mâna ta, ţi-o pui la gât.
E greu să-ţi spun, dar viaţa împreună
Oricât de scurtă, m-a trimis să-ţi spun
Un adevăr mai grav ca o minciună,
Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.
Nu mai exişti, eşti trăsnetul de vară
Ce mi-a lăsat în creier cer topit
Dar când te-am aruncat pe uşa-afară.
Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.
Să-ţi spun să te întorci? Aştepţi zadarnic,
Rămâi şi-mbraca-ţi viaţa în vopsea,
Mărită-te mai bine c-un paharnic,
Să aibă dromaderii ce să bea.

Continuă lectura

De Doina Bejenaru Publicat în Poezie