Minuni trăite cu Dumnezeu în Cuba


Colibaşi – Chişinău – Cuba! Un puct de pornire de la frontierea Moldovei, satul Colibaşi, la centru, în capitală, şi apoi în Cuba comunistă. Vă invităm să cunoaşteţi o istorie impresionantă a unui tânăr creştin, Petru Roşulschi. Pentru el imposibilul a devenit posibil şi o ofertă nu prea tentantă a devenit o exprienţă minunată cu Dumnezeu pe pământul Cubei. Vă invit să aflaţi mai multe chiar de la el.

Cum ai ajuns să faci studiile în Cuba?

M-am născut într-o familie creştină cu şase copii în satul Colibaşi, raionul Cahul. După liceu am venit să-mi continui studiile la Chişinău, la Colegiul de Medicină. Când eram în anul 4 Ministerul Educaţiei a lansat un concurs pentru doritorii de a-şi face studiile universitare în Cuba. Am lăsat să treacă pe lângă mine oferta, făcându-mi planuri de continuare a studiilor în domeniul medicinii la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie din Moldova. Pentru că studenţii nu au fost prea receptivi la ofertă, Ministerului Educaţiei a prelungit durata concursului.

Văzând, că s-a mărit perioada de participare la concurs, am început să mă rog ca Domnul să-mi arate voia Lui legată de plecarea la studii în Cuba. La început am spus că nu voi merge în Cuba, dacă nu voi şti sigur că voi avea acolo o biserică şi creştini care să mă ajute să rămân tare în Domnul. M-am rugat lui Dumnezeu şi I-am spus că în lipsa unei biserici unde aş putea creşte, mă tem că mă voi depărta de El şi nu vreau asta. Mai bine să renunţ la studii, decât să mi se întâmple aşa ceva. Pe atunci aveam doar 20 de ani şi mă gândeam că străinătatea şi lipsa părtăşiei cu copiii lui Dumnezeu ar putea să mă afecteze grav în plan spiritual.

Care au fost semnele de la Dumnezeu pentru un „DA”?

Pentru început m-am înscris în audienţă la fratele Valeriu Ghileţchi, pe atunci episcopul Uniunii Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Moldova (UBCEB). Fratele Valeriu mi-a dat adresa unui frate din Cuba, asigurându-mă, că nu voi duce lipsă de biserică sau părtăşie acolo. Aceasta a fost prima încurajare pe care am avut-o de la Domnul. Am ieşit de la Uniune plin de bucurie şi am început să perfectez actele pentru a participa la concurs. Împreună cu un prieten i-am scris fratelui din Cuba care, însă, nu ne-a răspuns, dar aveam deja certitudinea şi pacea, că acolo voi găsi o biserică.

A doua confirmare de la Domnul a fost faptul că am fost selectat printre cei 10 studenţi care urmau să-şi facă studiile în Cuba. În lista celor 10 erau doi băieţi şi opt fete. În echipă era încă o fată creştină. Una din condiţiile pentru care am fost selectaţi era să facem parte dintr-o familie social vulnerabilă. Familia mea nu era una chiar aşa de săracă, dar nici suficient de bogată ca să-mi permit să-mi fac studiile în Cuba. Conform unui acord de colaborare încheiat între Ministerele de Educaţie ale celor două ţări, studenţii moldoveni urmau să beneficieze în Cuba pe întreaga perioadă de studii de cazare, hrană, îmbrăcăminte şi o mică bursă.

Cum ai ajuns în Cuba? Bănuiesc că este costisitor să te deplasezi într-o ţară care se află în altă emisferă?

Exista încă un impediment pentru a ajunge în Cuba, şi acesta era tocmai lipsa banilor pentru drum. Eram conştient că familia mea nu mă poate ajuta, iar eu nu am de unde lua atâţia bani. Ultima speranţă era la Domnul. Am venit în rugăciune înainte Domnului, cerându-I să elimine şi acest ultim obstacol, biletul de avion. Peste o săptămână Preşedintele Republicii Moldova de atunci, Vladimir Voronin, ne-a invitat pe viitorii studenţi care urmau să-şi facă studiile în Cuba la o masă rotundă. Emoţionaţi, am sosit la ora stabilită la preşedinţie. După o scurtă discuţie preşedintele Voronin ne spune, că pentru acest an preşedinţia ne va achita biletele de plecare la studii. Această noutate a fost o adevărată minune pentru mine. Aceasta a fost a treia şi ultima confirmare că Dumnezeu vrea să plec la studii în Cuba. Nu mai aveam nici o îndoială. Am început pregătirea bagajelor. Acum aveam biletul achitat pentru plecare şi întoarcere.

Cum le-a părut moldovenilor Cuba, o ţară cu o climă blândă, în mijlocul oceanului, cu plaje celebre? Cred că este foarte frumoasă…

Da, într-adevăr, e o ţară frumoasă, dar ajunşi în Cuba, noi, cei 10 studenţi moldoveni, am trăit o dezamăgire cumplită. Sărăcia şi preţurile în Cuba comunistă erau mult mai mari decât în Republica Moldova. Bursa promisă de guvernul cubanez era doar de 4 dolari pe lună, aici fiind incluşi şi banii pentru hrană şi îmbrăcăminte; dar, de exemplu, o pereche de pantaloni în Cuba costau în jur de 30 de dolari. Era imposibil să trăieşti cu o astfel de bursă. E foarte scumpă şi grea viaţa în Cuba. Salariul unui medic în această ţară este de 25-30 de dolari pe lună. Unitatea de transport de bază în Cuba este bicicleta şi căruţa.

Unitatea de transport în Cuba

Unitatea de transport în Cuba

După două luni patru fete s-au întors în Moldova. Iar până la sfârşitul anului a mai plecat o persoană. Chiar din prima zi ne gândeam cu toţii la întoarcerea acasă. Îmi ziceam că voi mai sta puţin, până să vizitez vreo biserică locală şi să cunosc creştinii de aici şi după aceea voi pleca acasă.

Cum aţi rezistat cu aceste resurse financiare mai mult ca modeste?

Cei rămaşi am comunicat Ministerului Educaţiei din Moldova despre realitatea din Cuba şi am solicitat să ni se acorde o bursă suplimentară; astfel, din al doilea semestru am început să primim şi această bursă, câte 50 de dolari pe lună. Când ne-am întors în vacanţă am solicitat mărirea bursei pentru că rămăseserăm doar cinci studenţi. Astfel am obţinut o bursă de 100 de dolari pe lună. A fost iarăşi o minune şi un prilej de bucurie.

La sfârşitul anului III de facultate, deja după patru ani de aflare în Cuba, când ne-am întors acasă în vacanţă, cei de la minister ne-au comunicat că trebuie să semnăm nişte contracte, deoarece aceştia uitaseră să le perfecteze la începutul studiilor. Ne-am consultat cu un jurist care ne-a spus, că nu e corect să semnăm un contract la jumătate de cale şi că nu putem fi impuşi să facem acest lucru. Înainte să plecăm în anul cinci la studii cei de la minister ne-au comunicat că avem dreptate; semnarea acestor contracte nu este corectă din punct de vedere juridic, aşadar, nu au mai insistat. Şi aceasta a fost o minune, cred că Domnul ne-a ocrotit, ştergându-le iniţial semnarea contractelor din minte. Atunci am spus Aleluia. Dacă semnam contractul, după terminarea studiilor eram obligaţi să lucrăm la stat, dar aşa eram liberi. Nu rămăsesem decât trei studenţi, ceilalţi au renunţat între timp.

Cum aţi putut supravieţui în condiţiile unei ţări atât de sărace şi a unui regim comunist?

A fost greu în Cuba, dar am rezistat doar prin mila şi harul lui Dumnezeu. Din cei 10 studenţi am terminat studiile doar trei. Eu şi două fete, una era pocăită la plecarea din ţară şi alta s-a pocăit în Cuba. În primul an de studii am învăţat spaniola, iar în următorii şase ani am studiat medicină.

În Cuba, ca şi în alte ţări comuniste, nu se permite construirea unor biserici noi. Bisericile care au fost construite până la revoluţie au dreptul să funcţioneze liber. Astfel, creştinii care nu au biserici se adună pe la casele lor sau în garaje. Noi, un grup de studenţi creştini, ne adunam în templul „Cerul şi stelele” atât vara, cât şi iarna. Făceam studiu biblic împreună o dată pe săptămână. Vară, iarnă, ploaie, vânt noi ne întâlneam sub cerul liber. Oricum în Cuba nu e frig, cele mai joase temperaturi nu coboară sub +10°C iarna. Majoritatea persoanelor din grupul nostru erau străini de toate culorile şi din toate colţurile lumii. Cei mai mulţi erau din Africa şi ţările lumii a treia. Eu slujeam în calitate de „sfeşnic”. Aveam un felinar pe care îl ţineam deasupra persoanei care citea din Biblie. Adesea mă întristam că alţii pot să citească, să cânte sau să slujească la întrunirile noastre, pe când eu stăteam fără treabă, cu felinarul în mână. Mă gândeam că nu sunt bun de nimic, dacă nu pot şi eu să cânt sau să predic. Îmi aduceam aminte de profesoara noastră de la şcoală duminicală care ne spunea: „Voi sunteţi predicatorii de mâine, trebuie să creşteţi în frică de Domnul”. Mă gândeam, eh…, ăla sau celălalt vor fi predicatori, dar eu cu siguranţă nu. Acolo, în Cuba voiam să fac ceva mai mult, nu doar să ţin un felinar în mână. Ne adunam până la 30 de tineri studenţi. Ne bucuram că suntem mulţi, dar dacă ne gândeam la cei 600 rămaşi în cămine, eram, totuşi, foarte puţini.

Cum te-ai simţit din punct de vedere spiritual atât de departe de casă?

În primul an am trecut printr-o depresie adâncă, de fapt mulţi trec prin etapa asta. Unii dintre colegii mei au fost chiar spitalizaţi. Aici în Moldova credinţa mea depindea de context, de oamenii care mă înconjurau. Ajuns în Cuba, şocul cultural şi lipsa prietenilor m-au afectat foarte mult. Era greu, mai ales pentru că nu puteai împărtăşi cu cineva durerile sufleteşti. Dumnezeu însă m-a ajutat. Versetul care m-a încurajat foarte mult în aceşti şapte ani în Cuba, a fost din Psalmul 1: „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” Ori de câte ori eram descurajat, cuvintele „tot ce începe duce la bun sfârşit” îmi sunau în minte şi îmi ziceam că trebuie să termin ce am început. Chiar de la început a fost greu, mai târziu însă am înţeles de ce a îngăduit Domnul să trec prin această perioadă. În următorii ani am avut mulţi colegi care au trecut prin depresii grele, iar Dumnezeu m-a folosit ca să-i încurajez şi să le dau sfaturi, învăţându-mă să le fiu alături. Înţelegeam bine prin ce trec ei, pentru că şi eu trecusem prin aşa ceva. Astfel, necazul din primul an s-a transformat în binecuvântare pentru alţii în următorii ani. Dacă nu aş fi experimentat durerea nu aş fi putut să îi ajut. Unii dintre ei erau creştini, alţii nu, iar eu am putut să împărtăşesc dragostea lui Dumnezeu celor disperaţi.

Prietenii mei din Cuba

Prietenii mei din Cuba

Care era atitudinea celor de la universitate faţă de grupul vostru de creştini?

Spre sfârşitul anului cinci de studii, grupul de studenţi creştini a început să se micşoreze. O parte din ei terminau studiile şi plecau acasă. Am ajuns de la 30 la 10 persoane care continuam să ne adunăm. În acelaşi an, am fost chemaţi de conducerea universităţii la o şedinţă. Au venit atunci rectorul decanii, câţiva profesori şi cineva din conducerea partidului comunist. Ei ne-au cerut să nu ne mai adunăm pentru închinare şi părtăşie la poarta universităţii. La acea întâlnire am venit doar studenţii străini din acel grup, pentru ca cubaniezii să nu aibă probleme.timp de două ore ne-au citit constituţia Cubei şi ne-au explicat că nu mai avem voie să ne adunăm acolo. Mai jos, la câteva zeci de metri de locul unde ne adunam se afla autostrada centrală din Cuba şi toţi care treaceau pe acolo ne vedeau în fiecare miercuri la ora opt. Pentru ei era un stres ca cineva din străini să ne vadă acolo. În Cuba, străinii sunt mai protejaţi decât însuşi cubanezii. Noi le-am spus că o să ne dăm mai încolo în iarbă dacă întra-devăr cauzăm probleme. Au reacţionat foarte agresiv. Ne-au spus să mergem la biserică, dacă suntem credincioşi. Aceasta nu ar fi fost o problemă pentru studenţii creştini, însă, dezideratul nostru era să aducem şi pe alţi studenţi la Cristos. În această ordine de idei, propunerea lor nu era binevenită. Bisericile erau departe de campusul universităţii şi nu aveam transport, iar aceasta devenea o piedică pentru cei necreştini.

La închinare în Templul "Cerul şi Stelele"

La închinare în Templul "Cerul şi Stelele"

V-aţi supus deciziei?

Deşi această decizie ne-a întristat, am început să postim şi să ne rugăm pentru trezire, creştere şi unitate în grupul nostru. Era prin aprilie 2009 când ne-au interzis părtăşiile pe teritoriul universităţii şi împrejurimile ei. Am mers la o biserică din apropiere care nu era decât un simplu garaj. Părtăşiile au continuat până în luna iulie a aceluiaşi an după care am plecat în vacanţă.

A răspuns Domnul la rugăciunile voastre?

Când ne-am întors din vacanţă, micului nostru grup s-au alăturat studenţi creştini de la alte facultăţi, astfel, de la 10 am ajuns un grup de 60 de studenţi creştini. A fost o mare încurajare şi bucurie pentru noi, întrucât grupul nostru rămăsese fără predicator şi fără chitarist. Printre noii veniţi erau predicatori, chitarişti, oameni cu dorinţă sinceră de a-L sluji pe Domnul. Am legat prietenii foarte strânse unii cu alţii, am crescut atât numeric, cât şi calitativ. Aceasta a fost o mare binecuvântare. Slăvit să fie Domnul pentru aceasta; cred că ne-a ascultat rugăciunea.

Cum sunt cubanezii?

Sunt foarte prietenoşi, sociabili, veseli şi amuzanţi. Vorbesc mult, toţi deodată, tare şi le place foarte mult să povestească. De exemplu, vinerea după ore plecau acasă, iar luni, când se întorceau, toţi doreau să spună ce au făcut în week-end. Pentru noi, cei străini, era puţin neobişnuit că toţi vorbeau, dar nimeni nu-i asculta.

Alt aspect interesant este legat de hărnicia lor. De exemplu, 10 persoane lucrează la reparaţia unui obiect, unul din ei îşi face lucrul cu responsabilitate în timp ce ceilalţi 9 privesc. Mulţi din ei fac prietenii cu străinii ca să obţină ceva bani, adică construiesc relaţii cu anumite interese. Dar, în general, sunt un popor foarte prietenos.

La ultima mea zi de naştere petrecută în Cuba, în timp ce dormeam la familia mea „cubaneză”, pe la ora 12 noaptea au venit prietenii mei de la universitate şi au început să-mi cânte „la mulţi ani” în spaniolă, punând terminaţiile „ski” la toate cuvintele, ca şi cum ar cânta în rusă. Suna cam aşa: „Felicitoski Petroski por tu cumpleanoski”.

Prima felicitare a aniversării din 2010 la ora 00:00

Prima felicitare a aniversării din 2010 la ora 00:00

Dumnezeu mi-a dat şi o familie în Cuba

Chiar din primul an Domnul m-a binecuvântat cu o familie minunată care într-un fel m-au adoptat. Mergeam des la ei acasă. În timp ce eram la ore, ei veneau la cămin, îmi luau hainele, mi le spălau, după care mi le aduceau înapoi. Deseori îmi mai aduceau şi mâncare. Oricând îmi doream, puteam merge la ei să mănânc sau să dorm. Mă simţeam la ei ca acasă. Le spuneam mama şi tata, aşa de importanţi au ajuns pentru mine în acea perioadă cât am fost acolo. Aveam mare încredere în ei, nu mă ruşinam să le spun lucrurile care nu-mi plăceau şi viceversa. M-au susţinut foarte mult; ca dovadă vă pot da exemplu următor – la sfârşitul studiilor înainte de a pleca aveam nevoie de ceva bani şi ei se gândeau din salariul lor de 15 dolari să strângă bani pentru mine. Toate le-au făcut cu multă dragoste, din toată inima şi cu mare bucurie.

Ce-ai învăţat din această experienţă extraordinară?

Am avut parte de mult mai multe minuni în călătoria mea pe pământul Cubei. Acum chiar îmi pare rău că nu mi le-am scris într-un caiet, să le am ca amintire. Dumnezeu a fost foarte bun cu mine. Chiar dacă a fost greu, ştiu că am fost binecuvântat de Domnul şi Îi mulţumesc pentru prezenţa Lui în viaţa mea. Tot ce vreau acum este să Îl slujesc în continuare, folosind cunoştinţele care le-am căpătat la facultate şi să le fiu de folos oamenilor.

Important e să ştim, că Domnul este întotdeauna cu noi, trebuie doar să ne rugăm şi El va răspunde rugăciunilor noastre.

Un principiu care a adus multă binecuvântare atât spirituală, cât şi materială în tot acest timp petrecut în Cuba a fost versetul meu preferat: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Domnul să ne ajute ca totdeauna El să fie numărul 1 în vieţile noastre. AMIN!!!

Interviu cu Ronald L. Johannes – „O viaţa de credinţă şi o cariera strălucită”


Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob făcându-Se asemenea oamenilor.” (Filipeni 2:5-7)

Ronald L. Johannes este consultant la oficiul Băncii Mondiale din Washington DC, a venit în Moldova pentru a cerceta impactul global al crizei economice asupra Europei de Est şi pentru a oferi consultanţă oficiului Băncii Mondiale de la Chişinău. Un profesionist de talie internaţională şi, totodată, un simplu uşier la biserică. A făcut o carieră de succes, dar a rămas un om foarte simplu, accesibil şi foarte prietenos.

Mi-am zis: „Doamne, ce bine ar fi ca şi la noi, în Moldova, cei care devin persoane importante să fie la fel de simpli şi smeriţi ca acest om remarcabil.”

Vă invit în rândurile ce urmează să îl cunoaşteţi pe acest om minunat care se numeşte Ronald L. Johannes.

1. Povestiţi-ne, vă rog, pe scurt biografia  D-voastră.

M-am născut în capitala Marii Britanii, Londra. Dumnezeu m-a înzestrat cu un creier ager, predispus la gândire şi datorită acestui dar am putut să studiez şi să fac carieră în economie. Am făcut masteratul la Oxford şi doctoratul la Cambridge. Toată viaţa mea a fost legată de economie. În anii 80 m-am mutat în Washington, unde am întâlnit-o pe soţia mea Mary Beth şi împreună avem trei copii. Mary este avocat calificat pe piaţa financiară naţională şi este membru al Comisiei Congresul Statelor Unite ale Americii care elaborează legislaţia financiară. Lucrul meu este orientat spre piaţa internaţională, iar al ei – spre cea internă.

2. Fiind atât de ocupat, reuşiţi să vă implicaţi şi în activitatea bisericii?

Sunt economist de aceea cel mai mult mă implic în activitatea financiară a bisericii. Dar în diferite timpuri m-am implicat în diverse activităţi. Fac parte din comitetul bisericii. O perioadă am fost responsabil de membrii bisericii, aceasta implica oferirea asistenţei, consilierea, dacă era nevoie. Am condus şi un grup de studiu biblic pentru tineri. În prezent mă ocup mai mult de Departamentul financiar, fiind unul din bătrânii bisericii (sfătuitor), dar sunt şi uşier la serviciile de duminica, şi întâmpin lumea cu un zâmbet binevoitor la intrarea în biserică. Soţia mea în biserică se implică mai mult în activitatea Departamentul de laudă şi închinare, cântă la pian şi orgă.

3. Cum aţi ajuns să lucraţi la oficiul Băncii Mondiale şi cum este să ocupi un post ca al D-voastră, fiind creştin?

Am ajuns să lucrez la Banca Mondială datorită faptului că cunoşteam oameni din această instituţie prestigioasă, încă de când eram în Anglia, şi cu ajutorul lor şi harul Domnului am ajuns acum aproape 20 de ani să fiu angajat al Băncii Mondiale. Când am început să lucrez aici, dimineaţa ne adunam un grup de peste 20 de creştini pentru rugăciune şi studiu biblic. Acest lucru a fost ceva foarte minunat pentru mine, era un mediu care mă făcea să mă simt bine. Ne încurajam unul pe altul şi ne-am împrietenit, devenind o familie. Acum nu mai este acel grup de rugăciune, dar mai am o colegă care ca şi acum după 20 de ani lucrează împreună cu mine în acelaşi oficiu şi, când o văd pe ea, în mintea îmi revin amintirile plăcute despre acele timpuri. Oficiul Băncii Mondiale e foarte mare şi are peste 10 mii de angajaţi. Nu toţi colegii mei sunt creştini, dar îmi place serviciul pe care îl am şi sunt fericit, că pot să folosesc mintea mea şi talentele cu care m-a înzestrat Dumnezeu pentru ţara şi lumea în care trăiesc.

4. Sunteţi pentru prima în Europa de est? Care a fost misiunea D-voastră în această zonă?

Da, sunt pentru prima dată în Europa de Est. În această vizită de lucru am fost în Ucraina şi Republica Moldova cu scopul de a cerceta care este impactul global al crizei economice şi cum activează reprezentanţa Băncii Mondiale în Republica Moldova. Am rămas plăcut impresionat să constat, că şi aici colegii mei fac un lucru foarte bun şi că Moldova are şanse de dezvoltare. Deşi nivelul de trai este încă foarte scăzut, sunt şanse reale de progres şi asta mă bucură foarte mult. Sunt încă multe lucruri de schimbat, dar progresul este deja vizibil şi în timp puteţi realiza foarte multe. Moldova are multe oportunităţi pentru dezvoltare.

Ucraina, în comparaţie cu Republica Moldova, este o ţară mult mai mare şi mai bogată. Are multe resurse naturale şi a beneficiat de un proces de schimbare mai rapid după căderea comunismului.

În această călătorie am observat, că unele probleme economice sunt similare în multe ţări din Europa. Ceea ce e valabil, în special pentru Republica Moldova, şi care este o mare piedică în dezvoltarea economică, este restricţionarea exportului, lipsa investiţiilor statului, îndeosebi în agricultură şi altele. Dar am constatat, că angajaţii Băncii Mondiale din oficiul Chişinău au proiecte foarte bune şi, dacă vor reuşi să le realizeze, ar fi un beneficiu foarte mare pentru ţara Dvs.

5. Împărtăşiţi-ne, vă rog, impresiile cu care veţi pleca mâine din Republica Moldova.

Republica Moldova este o ţară foarte mică, dar Chişinăul este un oraş fermecător. Mi-a plăcut foarte mult arhitectura clădirilor istorice şi a bisericilor ortodoxe. E ceva inedit. Duminică la Biserica din Rezeni, unde am fost cu deputatul Valeriu Ghileţchi, am fost foarte impresionat de pastorul Doru Popa din Arad. Chiar dacă nu am înţeles prea multe din ce a predicat, am simţit că mesajul lui avea putere şi era un Cuvânt cu adevărat de la Dumnezeu.

6. Care este cartea şi versetul D-voastră preferat din Biblie?

E foarte greu să te limitezi la un singur verset sau doar la o carte din Biblie. Dacă mă întrebaţi aceasta cu câţiva ani în urmă mi-ar fi fost mai uşor, o dată cu trecerea anilor începi să vezi lucrurile mai profund şi să te raportezi altfel. Cred, că cea mai preferată carte acum ar fi Evanghelia după Ioan, pentru că ascunde în ea comori spirituale foarte profunde. Este o carte cu multe înţelesuri adânci. Pe locul doi ar fi Deuteronom, deşi pentru mine toate sunt foarte importante. Sfânta Scriptură e un tot întreg, chiar dacă e împărţită în mai multe cărţi. Într-o duminică ne-am adunat cu prietenii mei şi am citit toată cartea Deuteronom în doar două ore. Nu a luat atât de mult timp şi a fost o experienţă foarte frumoasă. Dacă e să mă gândesc la versetul preferat, în mod deosebit îmi place Filipeni 2:5-11: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcu ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul”. Pentru că Domnul Isus s-a smerit, Dumnezeu Tatăl L-a înălţat şi L-a făcut Domn şi toţi azi Îl numesc Domn. Şi în Numele Lui se pleacă şi se va pleca orice inimă, orice genunchi. Îmi trăiesc pur şi simplu viaţa, ghidându-mă după Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt fericit.

7. Ce sfat le puteţi da tinerilor economişti din Moldova, având în spate experienţa D-voastră?

E foarte greu să dai astfel de sfaturi. Cred, că aveţi la dispoziţie o sursă foarte autentică, perfectă, după care, dacă vă ghidaţi, nu veţi da greş niciodată în viaţă. Dacă luaţi Biblia cu toată bogăţia ei drept ghid pentru viaţă, atunci va fi foarte uşor să trăiţi corect şi fericit. În ea găsim tot de ce avem nevoie, pentru aceasta Dumnezeu ne-a lăsat această scrisoare de dragoste – Biblia. În această carte sunt cuprinse sfaturi pentru toate aspectele vieţii noastre şi răspunsuri la întrebările care ne frământă.

P.S. Am fost foarte impresionată de acest om şi binecuvântată de Dumnezeu pentru că mi-a dat harul să-l cunosc. Tinerii creştini din Moldova adesea se limitează în scopuri, planuri, vise… şi mă întreb de ce? De ce şi noi nu am putea ajunge la universităţi cu renume şi în posturi mari?

Realizând acest interviu, am învăţat o lecţie frumoasă şi am văzut adevărul, că cel ce se smereşte va fi înălţat, trăit în viaţa reală. Se pare, că secretul succesului constă tocmai în aceasta, în smerenie, pentru ca să fii înălţat şi să ajungi cât mai sus. Am fost uimită de simplitatea şi bine voinţa acestui om cu un caracter după inima lui Dumnezeu. Cu certitudine a fost o binecuvântare oportunitatea de a cunoaşte o personalitate de talia lui Ronald L. Johannes. Avem nevoie de modele în viaţa de credinţă şi în acest sens Ronald L. Johannes ne poate servi drept model.

Doina Bejenaru

De Doina Bejenaru Publicat în Interviu

Interviu cu Michael W. Smith pe RadioFiladelfia astăzi de la ora 21:00


Ce faci într-o seară de weekend? Te aşteptăm alături de noi, pe undele Radio Filadelfia începând cu ora 21:00 la un interviu exclusiv cu interpretul Michael W. Smith. Dacă ai fost la concert aşteptăm comentarii şi impresiile tale la adresa de email redactie@radiofiladelfia.ro

De la 21, românii de pretutindeni se conectează la unda RadioFiladelfia. Nu contează pe ce meridian eşti, te aşteptăm alături de noi să facem o masă rotundă în jurul ultimului album lansat de Michael W. Smith, să dezbatem subiectele dificile abordate în piesele albumului “Wonder” şi  nu în ultimul rând să cunoaştem acest personaj pe muzica căruia a crescut generaţia noastră.

Cineva spunea muzica este o artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente şi atitudini, sau muzica este ştiinţa sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului şi armoniei. Tu ce crezi despre muzică? Te aşteptăm să ne spui. Fii alături de noi.

P.S. Interviul a fost realizat de Anca Brăşvălean de la Radio Vocea Evangheliei Cluj.

„De la sudul Moldovei, până la marginile pământului” – familia Buzilă.


O familie dedicată, frumoasă, cu ochi albaştri, chemată şi binecuvântată în slujba Evangheliei. O familie model pentru mine, sunt sigură că şi pentru tine. Asemenea familii astăzi sunt excepţii. Te invită să cunoşti din interviul de mai jos familia Buzilă şi lucrarea Dumnezeul Atotputernic care se face prin ei în Republica Moldova şi dincolo de hotarele ei.

1. Povestiţi-ne câteva date generale despre voi?

Suntem o familie tânără care anul acesta a împlinit 5 anişori. Avem 3 copii. Emanuela care nu demult a făcut 4 ani, Sănduţa care are şi ea 2 anişori şi …… care are să ni se descopere cine este undeva prin octombrie. Deci, după cum aţi observat suntem 5 membri în micul nostru cămin!

Eu, m-am pocăit la sfârşitul anului 1999 pe când eram în vacanţa de iarnă în Giurgiuleşti. Apoi, în toamna anului următor am încheiat legământ cu Domnul în apa botezului. De atunci sunt membru activ la Biserica „Isus Salvatorul”.

Soţia mea Ina, este pocăită din primăvara anului 2000. A terminat institutul la Bucureşti la facultatea de Asistenţă socială. De când s-a pocăit a fost una dintre cele mai bune ucenice ale mele. Eu, am început să predau studiu biblic inductiv la Giurgiuleşti la grupul de tineri dintre care făcea parte şi Ina. Atunci când eu nu puteam să vin de la Chişinău din diferite motive Ina era aceea care preda în locul meu fără nici o problemă… Mai târziu mă înlocuia şi în studiul cu toată biserica. Nici odată nu m-am gândit că ea îmi va deveni soţie, priveam la ea doar ca la o ucenică exemplară şi vrednică de încredere şi atât. În vacanţa de vară şi de iarnă Ina mergea cu noi în taberile pe care le organizam în sudul Moldovei şi acolo dădea dovadă de o purtare şi o râvnă pentru lucrarea lui Dumnezeu deosebită.

Când mi-a descoperit Dumnezeu că ea va fi soţie… nu-mi venea să cred! Mi s-a părut că ceva nu este în regulă şi tot mă rugam mai departe. Atunci Dumnezeu din nou mi-a arătat că este ea… dar eu tot nu credeam şi parcă luptam cu Dumnezeu aducându-i o sumedenie de motive de ce nu este Ina potrivită pentru mine. Este mai mică decât mine cu 5 ani, ea învaţă la Bucureşti eu sunt în Chişinău, ea este de-abea anul 1 eu am terminat demult facultatea, eu vreau să mă căsătoresc acum, ea cred că vrea să termine mai întâi învăţătura… şi tot aşa mai departe

Dar, când Dumnezeu hotărăşte să facă ceva atunci acel lucru este „Da!” şi „Amin!” E-am propus căsătorie Inei în vara anului 2004 şi în primăvara anului 2005 pe 23 aprilie am oficiat căsătoria noastră! De atunci lucrăm împreună în grupul El Şadai şi slăvit să fie Domnul pentru tot ce a făcut şi continuă să facă prin noi, toate meritele şi toată slava sunt ale Lui!

2. Cum aţi primit chemarea la lucrarea care o faceţi?

După cum am amintit mai sus, eu sunt membru la biserica „Isus Salvatorul” unde am şi început să-l slujesc pe Dumnezeu. La început am cântat în corul de tineri, apoi am mai adăugat la această slujire şi funţia de uşier, apoi grupul de laudă şi închinare, după care vizite regulate la în spital, casier… Făceam orice mi se cerea cu toată inima! Dar, după ceva timp am văzut că nu sunt prea eficient împărţindu-mă în atâtea părţi. Când eram în cor lipseam de la uşă, când eram în diferite deplasări cu grupul „Sinai” condus de Carabeţ Vitalie atunci lipseam cu desăvârşire din biserică şi tot aşa…

Dar, într-o zi Natalia Ţărnă din Orhei m-a motivat la Institutul Biblic Inductiv… de aici viaţa mea a luat o întorsătură radicală! Am mers în 2001 la o sesiune pe care o preda Opincă Igor… am rămas uimit de tot ce am învăţat! Era sesiunea a 9-a după rânduiala institutului şi dificultate şi plus la asta era şi în limba rusă… dar dragostea mea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi metoda după care ni s-a prezentat a fost prea mare ca să renunţ la sesiune!

Apoi, sesiune după sesiune Dumnezeu îmi vorbea şi mă direcţiona. De multe ori la sesiuni mi-au spus mai mulţi că am darul de învăţător dar eu nu-i credeam! Aveam şi un defect în vorbire pe care l-am căpătat din cauza decesului ambilor părinţi. Mama a murit când aveam 4,5 ani dar tata când aveam 12,5 ani. Dar şi aici Dumnezeu a lucrat minunat! La sesiunea „Numele lui Dumnezeu” am fost vindecat de vorbirea mea greoaie şi acum predau la mai multe grupe de studiu, predic în biserici, conduc diferite conferinţe şi tabere! Slăvit să fie Dumnezeu că El este acelaşi ieri azi şi în veac!

La sesiunea „Darurile Spirituale” am primit descoperirea clară de la Tata că am darul de conducător şi darul de învăţător! De-atunci încoace am început să slujesc Domnului conform darurilor mele. În cadrul grupului El-Şadai sunt din 2001. Soţia mea a lucrat de la început cu mine şi de când ne-am căsătorit este şi ea implicată 100% în lucrarea El-Şadai. Este ajutorul meu potrivit şi administratoarea E.S.W. Slăvit să fie Domnul pentru toate lucrurile şi pentru chemarea pe care ne-a făcut-o familiei noastre!

3. Spuneţi-ne mai detaliat activitatea pe care o aveţi în regiunea de sud al ţării?

În vacanţa de vară şi cea de iarnă facem tabere de zi şi staţionare cu copiii, adolescenţii şi tinerii. În timpul anului, mergem în şcoli şi facem lecţii cu elevii claselor 8-12 şi în colegii, instituţii diferite de învăţământ pe diferite teme: „Sexualitate din perspectiva Bibliei” ; „Tinerii în căutarea fericirii” şi alte teme interesante.

Mai mergem şi prin Bisericile din sudul Moldovei unde facem seminare pe diferite teme, spunem mărturii şi căutăm să încurajăm şi să motivăm fraţii la lucru în via Domnului! Mai organizăm şi diferite conferinţe de o zi cu tinerii la fel pe diferite teme!

În afară de acestea din 2003 am deschis o filială a Institutului Biblic Inductiv şi în sudul Moldovei unde şi vreau ca să motivez pe toţi cititorii să vină. Mare reclamă nu vreau să fac! Cred că este clar din ce am scris mai sus care a fost efectul sesiunilor în viaţa mea! Următoarea sesiune o avem din 16-27 august! Aşa că aştept pe toţi doritorii!

4. Care este viziunea voastră ca familie în lucrarea în care sunteţi implicaţi?

Lucrul pe care l-am început dorim să-l ducem la bun sfârşit! Vrem ca să lărgim Împărăţia Cerului începând cu sudul Moldovei şi terminând cu marginile pământului.

Dar dacă să fiu mai practic şi să spun ceva măsurabil… doresc ca din fiecare Biserică din sudul Moldovei să vină minimum câte o persoană să înveţe la Institutul Biblic Inductiv şi întorcându-se în Biserica din care face parte să deschidă grupe de studiu în care să înveţe cu mare putere Cuvântul lui Dumnezeu! Eu cred că asta este cea mai mare nevoie la momentul dat, oamenii să se încreadă în Dumnezeu şi să facă mari isprăvi (Daniel 11:32)

Dorim să găsim undeva o tabără staţionară unde să activăm la maxim! Să facem tabere pentru copii, adoliscenţi, tineri, familii, bătrâni… Ne gândim şi la lucrul cu profesorii, poliţiştii medicii… Dorim ca să cuprindem cu Evanghelia Domnului Isus cât mai multă lume! Suntem conştienţi că la asta am fost chemaţi 100% (Matei 28:18-20)

5. Daţi-ne câteva mărturii, minuni pe care le-a făcut Domnul în regiunea de sud?

Dacă ar fi să enumăr mununile Domnului pe care le făcut şi continuă să le facă cred că nu me-ar ajunge spaţiul pe care mi l-aţi oferit… Prima minune este că Dumnezeu s-a îndurat de mine şi m-a făcut copilul Său! Eu sunt şocat de asta până acum, mare minune… eu sunt copilul Lui Dumnezeu, moştenitorul cerului! Aleluia! Slăvit să fie Domnul!

Dar, de când lucrez în grădina Lui am avut parte de multe experienţe frumoase dintre care am să încerc să spicuiesc câteva…

Eram la prima tabara pe care am condus-o în satul Giurgiuleşti cu aproximativ 50 de participanţi (tineri şi adoliscenţi). Într-o seară, o fată cu numele Maia a fost culcată de lideri pe iarbă din cauza marilor dureri de inimă pe care le avea. Eu, lipsit de experienţă în acest domeniu nu ştiam ce să fac… mâinile i se răceau, picioarele la fel… încet îşi pierdea cunoştinţa… vorbea neînţeles, repeta neîncetat: „Mor, mor, mor… Să nu spuneţi mamei mele că am murit!” Am strâns atunci pe toţi liderii şi ne-am rugat pentru vindecarea ei. Aşa rugăciune cu atâta credinţă cred că nu mai făcusem până atunci! Şi slăvit să fie Dumnezeu, medicul suprem, fata a fost vindecată deplin!

De mai multe ori ne-am rugat ca Dumnezeu să oprească ploaia în timpul taberilor de corturi şi aşa a şi fost. Într-o vară, ţin minte chiar şi acum ne-am rugat ca să nu plouă în tabără dar în sat şi pe câmpuri să plouă că oamenii doreau această ploaie, era necesară. Şi mare minune: Deasupra taberii era un cerc luminos pe cer, nici un nor dar în jur ploua foarte foarte tare (am acest lucru filmat cu fotoparatul) Au venit oamenii din sat cu trenciuri lungi cu ciobote de cauciuc ca să-şi ea copiii acasă de la tabără din cauza ploii mari (se temeau ca aceştea dormind prin corturi să nu păţească ceva) Şi spre marea lor mirare ajunşi în tabără nu le venea să creadă că la marginea pădurii şi în sat ploua de ziceai că toarnă cu găleata dar aici este uscat! Mare Dumnezeu avem! Slăvit să fie El

Aş mai avea multe să spun dar fug la lucru… Am foarte mult acum de lucrat în tabere… Chiar şi această scrisoare o scriu de mai mult timp şi nu pot să ajung la sfârşit!

6. Ce responsabilitate aveţi în cadrul Asociaţiei „El-Şadai” şi ce planuri aveţi pentru viitorul apropiat şi îndepărtat în această direcţie?

În Asociaţia „El-Şadai” eu sunt ca şi vice-preşedinte. Planurile mele sunt concise frumos în Coloseni 1:28 Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus.

Asta doresc să fac din toată inima! În tabere, lecţii în şcoli, seminare prin biserici, conferinţe… Peste tot doresc să formăm împreună cu grupul nostru, oameni care să semene cu Isus Hristos!

7. Nevoile de rugăciune?

Nu tiu cu ce să încep… Avem mai multe nevoi! Dar cred că „Acela care a început în noi această bună lucrare o va duce la bun sfârşit!” Dar, din nou ca să fiu şi eu măsurabil în ceea ce spun rugaţi-vă pentru:

* Ca eu şi familia mea să semănăm cu Hristos

* Ca să fim plini de Duhul lui Dumnezeu şi goi de noi înşine

* Întregul nostru grup să avem o ureche sensibilă la vocea lui Dumnezeu (să pricepem şi să facem voia Lui)

* Sănătate nouă şi copiilor noştri

* Izbândă în lucrare, râvnă şi multă înţelepciune

* Şi la urmă şi finanţe (bani, inventar…) pentru toate proiectele pe care le avem

Slăvit să fie Domnul pentru răbdarea pe care aţi avut-o ca să citiţi acest mesaj! Rugaţi-vă pentru noi şi dacă vreţi alăturaţi-vă! Mare este secerişul dar puţini sunt secerătorii!

realizat de Doiniţa Bejenaru, interzis pentru copyright.

De Doina Bejenaru Publicat în Interviu

Despre „Decizia îţi aparţine” la RadioFiladelfia.ro, cu Cătălin Dupu


1. Formulaţi-ne pe scurt, conceptul şi mesajul pe care vreţi să îl transmiteţi prin noua emisiune radio „Decizia îţi aparţine”?

In acest moment, emisiunile pur evanghelistice şi pentru românii de peste hotare care încă nu au siguranţa mântuirii lipsesc din mass-media creştină.

Pentru că suntem ascultaţi din peste 20 de ţări, am gândit acesta emisiune şi pentru românii de peste hotare. M-am întors de la Roma, unde am avut o conferinţă, şi cred că acest format prinde foarte bine. Mesajul este unul singur – Alege-l pe Isus Hristos pentru a trăi veşnic.

2. Cum a apărut ideea de a realiza eceastă emisiune? Vine dintr-o nevoie sau problemă socială?

Ambele. Problemele sociale macină pe oamenii de pretutindeni şi doresc confirmări, nu răspunsuri. Ideea am avut-o de mult timp, dar acum am găsit cadrul şi Ii mulţumesc lui Dumnezeu pentru ea şi echipa cu care o realizez.

3. Publicul ţintă pentru care aţi pregătit acest mesaj de speranţă din ce categorie face parte?

Publicul ţintă este cel care Il caută pe Dumnezeu sau nici măcar nu ştiu aceasta. Credincioşii nu stau, ei îşi pot invita prietenii să asculte iar în curând să şi vadă ceva imagini. Nu este doar o predică sau mărturie. Din acestea sunt multe. Este un concept, avem rugăciune, avem sfaturi pentru consiliere.

4. De ce „Decizia îţi aparţine”?

„Decizia îţi aparţine” este concluzia emisiunii. Dumnezeu încă ne aşteaptă, încă ne cheama la Viaţă. Să Îl alegem Azi!

5. Care sunt aşteptările dvs în urma difuzării acestei emisiuni?

Oamenii să facă alegerea capitală pentru viaţă, iar cei credincioşi să fie gata să spună şi altora iar apoi să ajute la consiliere. Cei care vor detalii ne pot scrie la adresele redactie@radiofiladelfia.ro sau birouapv@yahoo.com. Decizia îţi aparţine.

De Doina Bejenaru Publicat în Interviu