Cunoscând „ce este scris”


„De asemenea este scris, a zis Isus” (Matei 4:7)

După binecuvântare vine bătălia! Şi Domnul Isus nu a făcut excepţie. După ce a fost botezat, „îndată Duhul a mânat pe Isus în pustie” (Marcu 1:12) şi după ce a postit timp de patruzeci de zile I S-a făcut foame. În acel moment a apărut Satan şi a spus: „Daca eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se faca pâini” (Matei 4:3). Poţi fi sigur că vrăşmaşul se va arăta în momentele tale cele mai vulnerabile. Şi ar fi bine ca atunci să ştii ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu – nu doar fragmente şi citate pe care le-ai auzit la mâna a doua sau a treia. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe .. în neprihănire” (2 Timotei 3:16). Noi luăm părţile din Scriptură care ni se potrivesc stilului nostru de viaţă şi care vin în sprijinul teologiei noastre, dar când vrăjmaşul manipulează Cuvântul lui Dumnezeu şi îl foloseşte împotriva ta, trebuie să poţi spune: „De asemenea este scris”. Trebuie să ştii ce altceva mai spune Dumnezeu. Biblia spune că Satan „va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea” (Daniel 7:25). Satan ştie că Cuvântul lui Dumnezeu este „o sabie cu două tăişuri” (Evrei 4:12), dar el tot va încerca să te provoace la duel!

„De asemenea este scris” a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău”. El ştia ce a spus Tatăl şi a refuzat să-l lase pe Satan să-i dicteze răspunsurile, inclusiv ce să mănânce. Care este meniul din care mănânci azi? Te asemeni cu fiul risipitor care mânca ce le dădea porcilor în timp ce Tatăl tău a pregătit un festin pentru tine? Spune-i lui Satan „înapoia mea” (Matei 16:23) şi nu-l mai lăsa să te păcălească cu minciuni şi jumătăţi de adevăr! Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu şi lasă-l să pătrundă în tine!

Cum să ai părerea potrivită despre alţii


„Ia pe Marcu, şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4:11)

Când Ioan Marcu i-a părăsit pe Pavel şi Barnaba, lucrul acesta nu i-a căzut prea bine lui Pavel. Mai târziu, când Barnaba a dorit să-l ia pe Ioan Marcu în următoarea lor călătorie misionară, Pavel a explodat! „Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, şi a plecat cu corabia la Cipru. Pavel şi-a ales pe Sila” (Faptele Apostolilor 15:38-40). Dar povestirea nu se încheie aici. Mai târziu, un Pavel mai matur şi mai înţelept care învăţase să adauge bunătate la supărarea sa, scrie: „Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit… Ia pe Marcu, şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4:10-11). Găsim trei lecţii importante aici:

1) Fii dispus întotdeauna să acorzi a doua şansă. La urma urmelor, este ceea ce face şi Dumnezeu pentru tine. Dacă faci lucrul acesta poţi fi rănit sau dezamăgit, dar dacă doreşti să semeni cu Hristos, este un risc pe care trebuie să ţi-l asumi.

2) Nu-i cântări pe ceilalţi după standardele şi idealurile tale. Ei nu au parte de aceeaşi chemare ca tine. Sau poate ei au fost chemaţi să facă acelaşi lucru, dar altfel. Nu fă din preferinţele tale condiţia de a-i iubi, accepta şi lucra cu ceilalţi.

3) Când cauţi ce este mai bun în oameni, vei găsi. Biblia spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7). Aşa că de fiecare dată când găseşti comoara, dai şi peste vasul de lut. Nu lăsa ca lucrul acesta să-ţi devalorizeze comoara sau responsabilitatea de a o găsi. Oamenii motivaţi se vor ridica la nivelul aşteptărilor tale.

Nu uita de copilul tău


„Parintii Lui n-au bagat de seama lucrul acesta” (Luca 2:43)

Părinţii Domnului Isus erau atât de ocupaţi cu treburile lor încât nu au băgat de seama că L-au pierdut: „Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie” (Luca 2:43-44). Din fericire pentru ei, L-au găsit. Dar nu totdeauna se întâmplă aşa.

Un lider creştin povesteşte despre un om pe care l-a întâlnit la o conferinţa. Fiica acestui om, care era în clasa a doua, a trebuit să-şi deseneze la şcoală familia. În acea seară şi-a adus opera de artă acasă, foarte bucuroasă şi le-a arătat-o părinţilor. Când tatăl ei s-a uitat la desen, a spus: „Despre ce este desenul acesta?” Fiica lui i-a răspuns: „Este despre noi şi casa noastră. Învăţătoarea ne-a spus să facem un desen cu familia noastră”. S-a uitat la desen mai cu atenţie şi a văzut că toţi erau acolo în afară de el. „Dragă, a întrebat el, eu nu sunt în desen?” „Nu, a răspuns ea”. „De ce?” a întrebat el. „Pentru că acesta e un desen cu noi acasă. Tu nu eşti niciodată acasă”. S-a simţit ca lovit de o grămadă de cărămizi. Fără răutate, fetiţa a zugrăvit un fapt simplu. Psalmistul a spus: „Voi umbla cu inima fără prihană, în mijlocul casei mele” (Psalmul 101:2). Televiziunea, internetul, presiunea anturajului; cum fac faţă copiii tăi la ele? Dacă ai străbătut drumul către succes, dar ai neglijat să-ţi iei familia cu tine, fă stânga-mprejur. Întoarce-te şi ia-i cu tine pe cei care contează cel mai mult. Porneşte în călătorie numai dacă i-ai inclus şi pe ei.

Dumnezeu te ocroteşte


„El n-a îngăduit nimănui să-i asuprească” (1 Cronici 16:21)

Ce ai fi dispus să faci pentru a-ţi proteja copiii de rău? Înmulteşte lucrul acesta cu un infinit şi vei înţelege cât de mult Îi pasă lui Dumnezeu de tine.

Nebucadneţar a luat vasele sfinţite din Templul din Ierusalim şi le-a dus într-un templu păgân din Şinear (Daniel 1:1-2). După ce fiul său Belşaţar a devenit împărat, într-o noapte, în timpul unui banchet, „au adus îndată vasele din aur, care fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui” (Daniel 5:3). Dacă ar fi fost vorba de nişte vase vechi fără valoare nu ar fi fost nimic, dar Dumnezeu a investit prea mult în acele vase ca să îngăduie să fie folosite astfel. În acea noapte, soarta împăratului şi a întregii lui împărăţii a fost pecetluită datorită următorului principiu biblic: „dar El n-a îngăduit nimănui să-i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor, zicând: „Nu vă atingeţi de unşii Mei” (1 Cronici 16:21-22).

În calitate de copil răscumparat al lui Dumnezeu, tu eşti iubit, preţuit şi ocrotit. Aşa că încrede-te în acest adevăr. Poate va trebui să te lupţi într-o ţară străină şi va trebui să te confrunţi cu situaţii dificile. Va trebui să înduri mari încercări pentru credinţa ta. Dar trebuie să înţelegi un lucru: Dumnezeu a investit prea mult în tine ca să te părăsească De fiecare data când Satana va încerca să te distrugă, Dumnezeu îi va încurca planurile, spunându-i: „Acest vas este depăşit de situaţie; mi-a luat mult ca s-o învăţ pe femeia aceasta să se roage. Am alocat prea multe ore pregătindu-l pe acest bărbat să iasă biruitor. Ei au învăţat cum să rămână în picioare în mijlocul încercărilor. Au suferit prea mult pentru Numele Meu ca să te las să le faci rău. Ia-ţi mâna de pe ei, ei sunt ai Mei!” Bucură-te, căci astăzi Dumnezeu te ocroteşte!

Ascultă-L pe Dumnezeu II


„Nu te teme căci Eu sunt cu tine” (Isaia 41:10)

Pentru a avea succes în ceea ce te cheamă Dumnezeu să faci, trebuie să fii sensibil la Duhul Sfânt care locuieşte în tine şi să înveţi să-L recunoşti când îţi vorbeşte prin Scriptură. Când presiunea te apasă şi eşti tentat să te mişti prea repede, vei auzi vocea Lui spunând: „Nu ieşiţi cu grabă… căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea” (Isaia 52:12). Dumnezeu este cu tine, El este înaintea şi înapoia ta. Cât de bine este lucrul acesta? Când eşti pe cale să faci o mişcare greşită sau să iei o hotărâre nepotrivită, El îţi va aduce aminte: „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii”(Proverbe 16:9). Când nu ai posibilitatea şi mijloacele de a sfârşi un lucru, vocea Lui îţi va şopti: „Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădina bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă” (Isaia 58:11). Când ramâi fără răspunsuri şi nu ştii ce să faci, El îţi dă siguranţă: „Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmul 32:8). Când povara devine prea grea pentru tine, vei auzi vocea Lui spunând: „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmul 55:22). Dacă doreşti să auzi vocea lui Dumnezeu va trebui să sacrifici anumite lucruri şi să nu mai asculţi alte glasuri, dar trebuie să iei această hotărâre. Nimic, absolut nimic nu este mai important decât să înveţi să recunoşti vocea Lui când îţi vorbeşte.