Încrede-te în Dumnezeu când nu ai nici un răspuns


”Lucrurile ascunse sunt ale Domnului” (Deuteronom 29:29)

Pierderile din viaţă ne fac să suferim şi să jelim. Cancerul ne poate lua o mamă tânără sau un tată. Divorţul poate lovi fericitul tău cămin. Ruina financiară îţi devastează toate planurile. Un copil ajunge la închisoare, este ucis sau se sinucide. Astfel de momente ridică întrebări la care este greu, dacă nu chiar imposibil să dai un răspuns. Noi analizăm împrejurările la nesfârşit. Speculăm detaliile, căutăm indicii care ar putea avea un anume sens şi care ne ajută să suportăm mai uşor. Întoarcem reflectorul spre noi înşine, spre alţii, spre Dumnezeu, întrebându-ne ce s-ar fi putut face astfel ca să fi împiedicat lucrul acesta. Ne întoarcem spre prieteni, spre credinciosi şi spre pastor pentru a auzi ceea ce par a fi ”banalităţi religioase” şi încercări nereuşite de a ne micşora durerea. Când răspunsurile par să nu apară, iar cerul tace, ce este de făcut?

Iată două versete care te pot ajuta în astfel de împrejurări: 1) ”Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre” (Deuteronom 29:29). Când este vorba de înţelegerea lucrurilor, noi avem un teritoriu, iar Dumnezeu altul. Iar al nostru este limitat de ceea ce El hotărăşte să ne descopere. În acel moment, ”Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5); 2) ”Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Poate Dumnezeu îţi va da o explicaţie, poate nu. Dar El este ”Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul” (Apocalipsa 22:13) ceea ce înseamnă că El are un plan şi El lucrează pentru binele nostru şi pentru slava Sa. Aşa că încrede-te în El.

Astăzi Dumnezeu are grijă de tine


„Domnul să-Si înalte Fata peste tine, si să ti dea pacea!” (Numeri 6:26)

Dallas Willard şi-a pierdut mama când era copil. El scrie despre un băieţel a cărui mamă a murit şi ea. În fiecare noapte el mergea în camera tatălui său întrebându-l dacă poate dormi cu el. Doar când tatăl i-a promis că va dormi cu faţa spre el, acel micut a putut adormi. Willard scrie: „Mulţi dintre noi credem că ne putem strecura lângă un Dumnezeu care nu vorbeşte. Cel puţin mulţi dintre noi cred lucrul acesta. Dar aceasta nu este viaţă şi cu siguranţă nu este viaţa pe care ne-o doreşte Dumnezeu sau viaţa din belşug pe care Domnul Isus ne-a dat-o”.

Moise s-a rugat: „Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi să-ţi dea pacea!” Nu este nemaipomenit să ştii că Dumnezeu te are în paza Sa, că te călăuzeşte şi te apără 24 de ore pe zi, în fiecare zi? De fapt, cea mai comună promisiune din Scriptură nu este despre mântuire sau cer. Nu, ci cea mai frecventă promisiune din Biblie este: „Eu voi fi cu tine” (Iosua 1:5). Este promisiunea pe care I-a făcut-o Dumnezeu lui Enoh, lui Noe, lui Avraam, Sarei, lui Iacov, lui Iosif, lui Moise, Mariei şi lui Pavel. Şi este cea care i-a ajutat să meargă înainte! David a spus: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmul 23:4). Dumnezeu a amintit mereu poporului Său că este cu ei prin Cortul întâlnirii, Chivotul Legământului, mana din pustie şi stâlpul de nor şi de foc care mergea înaintea lor. La fel îţi reaminteste şi ţie astăzi: „Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine” (Iosua 1:9). Fii liniştit, Dumnezeu are grijă de tine!

Adevărul despre fraţii lui David.


„A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui” (1 Samuei 16:5)

Cei şapte fraţi ai lui David erau toţi tăiaţi împrejur: semn al proprietăţii divine. Totuşi, nici unul dintre ei nu a dorit să se lupte cu Goliat. De ce? Pentru că:

1) Ei au lăsat ca teama celor din jurul lor să le erodeze credinţa. Teama este contagioasă; dacă asculţi de ea prea mult timp, te vei infecta. Dar nu trebuie să te izolezi de lume, ci trebuie să te protejezi de influenţele ei negative. Fiindcă l-au ascultat pe Goliat, fraţii lui David au fost înfrânţi, aşadar tu pe cine asculţi? Înţelege care este planul lui Dumnezeu şi zideşte-ţi viaţa în jurul lui. Lasă Cuvântul Lui să rezolve toate problemele.

2) Nu aveau nici o amintire cu Dumnezeu pe care să se sprijine. Nu există lupte nesemnificative în viaţă. Luptele mici ne echipează pentru lupte mai mari care ne modelează destinul. Leul pe care l-a ucis David când era copil a fost mare, ursul a fost şi mai mare, iar Goliat a fost şi mai mare. Dar David nu a fost intimidat. „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean” (1 Samuei 17:37). Sprijină-te pe momentele tale cu Dumnezeu. Ceea ce crezi în vreme de criză va fi determinat de experienţele pe care le-ai avut cu Dumnezeu în trecut.

3) Te impresionau prin înfăţişare, dar inimile lor nu-l căutau pe Dumnezeu. Aşa că El i-a descalificat, spunând: „Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuei 16:7). Lăuntrul spiritual al lui David s-a format în timp ce a privit creaţia şi a avut părtăşie cu Creatorul. „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu” (Psalmul 42:1-2). Poţi tu să afirmi lucrul acesta?

Cum să laşi în urma ta o moştenire de durată


„Cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele” (Daniel 12:3)

Un om cu un caracter nu prea plăcut a murit, iar preotul care nu l-a întâlnit niciodată a trebuit să-i aducă un omagiu. Sperând să aducă alinare familiei, s-a lăsat dus de val, descriindu-l pe decedat ca pe un fiu iubitor, un părinte dedicat şi un sot grijuliu. În timpul serviciului de înmormântare, văduva l-a înghiontit pe fiul ei şi i-a spus: „Apropie-te de sicriu şi vezi să fii sigur că despre tatăl tău vorbeşte preotul!” Serios vorbind, dacă viaţa ta s-ar măsura după cât ai dăruit şi nu după cât a durat, cum te-ar ţine minte lumea?

James Kennedy a scris: „Să ne gândim la Marea Piramidă din Giza, una dintre cele mai masive structuri din lume. Cineva a construit-o în propria lui amintire… regele Khufu, un nume nu foarte familiar! Împăratul Shah Jehan a construit Taj Mahalul în omagiul soţiei sale, dar şi el a construit în zadar; la urma urmelor, cine cunoaşte numele Mumtaz? De vreme ce toate aceste nume sunt uitate, noi putem lăsa o moştenire în lume care să nu se uite. Dumnezeu a pus în inimile noastre dorinţa de semnificaţie şi de permanentă, deoarece suntem legaţi de viaţa veşnică. Aşadar cum ne putem face un nume pentru veşnicie? Aducându-i pe alţii la Hristos! Ştii pe cineva care are nevoie de mântuire? Acea persoană îţi va fi veşnic recunoscătoare dacă ţi-ai face timp ca să I-L prezinţi pe Domnul Isus”. Biblia spune că aducând oameni la El „vei străluci ca stelele”.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru salvare


„Dumnezeu.. ne-a împacat cu El prin Isus Hristos” (2 Corinteni 5:18)

Tim Miiler scrie: „Fiica mea de nouă ani Jennifer abia aştepta să mergem cu familia în vacanţă. Dar s-a îmbolnăvit şi mult aşteptata zi petrecută la Sea World a fost înlocuită cu o noapte întreagă petrecută la spital în radiografii şi analize de sânge. Spre dimineaţă, doctorul i-a spus fetiţei mele epuizate că trebuie să i se mai facă încă o analiză, o puncţie lombară. Procedura este dureroasă, au spus ei. Apoi doctorul m-a întrebat dacă doresc să rămân în încăpere. Am dat din cap, ştiind că nu puteam să o las pe Jennifer singură în timpul chinului. Doctorul a rugat-o pe Jennifer cu blândeţe să-şi dea jos hainele. Ea s-a uitat la mine cu modestia-i de copil ca şi cum ar fi dorit să mă întrebe dacă e bine. Apoi au urcat-o într-un mic balon. Mi-am acoperit faţa în mâinile ei şi am îmbrăţişat-o. Când a intrat acul înăuntru a plâns. Pe măsură ce s-a amplificat durerea, a suspinat de mai multe ori: „Tată, tată, tată”, vocea ei devenind tot mai sinceră cu fiecare cuvânt. Era ca şi cum spunea: „0, tată, nu poţi face ceva?” Lacrimile mele s-au amestecat cu ale ei. Mi s-a frânt inima şi am simtit că mi se face rău. Pentru că o iubeam, îngăduiam să treacă prin cea mai dureroasă experienţă din viaţa ei. În mijlocul puncţiei lombare, gândurile mi-au fugit la cruce. Prin ce durere de nespus au trecut Tatăl şi Fiul; de dragul nostru”.

Dar datorită crucii lui Hristos, noi avem parte de: a) împăcare: „Dumnezeu.. ne-a împăcat cu El”; b) naştere din nou: „aţi fost născuţi din nou” (1 Petru 1:23); c) înviere: „oricine vede pe Fiul.. Eu îl voi învia în ziua de apoi” (loan 6:40). Multumeşte-i lui Dumnezeu pentru salvare.