Prima duminică din lună, în fiecare Biserică Baptistă se întâmplă ceva inedit, sublim. Este duminica mea preferată pe care vreau să o petrec neapărat în biserica mea „Isus Salvatorul” din Chişinău. Este cel mai iubit moment din tot ce se întâmplă şi trăiesc personal în această biserică, pentru că în această duminică de regulă toţi sunt acasă. Toţi pastorii sunt acasă şi pot să îi admir ce echipă minunată fac împreună. La „Frângerea Pâinii” toţi vin îmbrăcaţi la patru ace, cu mici excepţii. Acest serviciu are o atmosferă copleşitoare de cercetare, fiecare îşi face încă o dată radiografia sufletului, vieţii, stării lui spirituale în faţa lui Dumnezeu şi a celor care fac parte din viaţa lui pe acest pământ.
La Cina Domnului sau Frângerea Pâinii, cum spuneau bătrânii pe vremuri, comemorăm moartea Domnului Isus pe cruce. El a făcut acest ritual împreună cu ucenicii cu o seară înainte de moartea Lui şi le-a poruncit să facă aceasta întotdeauna pomenind moartea Lui.
MATEI 26:
26. Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”
27. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el;
28. căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
29. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
30. După ce au cântat cântarea, au ieşit pe Muntele Măslinilor.
Iar în prima epistolă către Corinteni, apostolul Pavel îi învaţă cum trebuie şi de ce trebuie să aibă acest ritual:
1 Corinteni 11:
23. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.
24. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
25. Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”
26. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
27. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
28. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
29. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
30. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.
31. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.
Deci, fiecare persoană care vrea să ia din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta trebuie să trăiască mai întâi un moment de cercetare, pocăinţă, curăţare trupească şi sufletească. Să ia în chip vrednic, adică să aibă o stare spirituală, morală care să onoreze pe Dumnezeu, pentru că atunci când mănânci din pâinea aceasta, comemorezi moartea Mântuitorului. Este o responsabilitate mare, de aceea nu oricine poate să întindă mâna şi să guste din această pâine. La acest act pot să ia parte cei care sunt botezaţi, au mărturisit că ei cred în Dumnezeu şi care şi-au mărturisit păcatele în faţa lui Dumnezeu şi sunt împăcaţi cu oamenii din jurul lor. Ţin minte când eram mică, bunica mea când mergea la biserică duminica dimineaţa spunea la fiecare din familie, vecini: „Mă rog de mă iartă…” şi mergea cu sufletul împăcat la împărtăşanie.
Vă las mai jos câteva momente din atmosfera acestui ritual sublim. Iubesc această biserică şi această tradiţie cu toată fiinţa mea.
Corul nr. 1 al Bisericii „Isus Salvatorul” din Chişinău: „Emanuel”
Ritualul sublim al unui serviciu obişnuit la Cina Domnului sau Frângerea Pâinii într-o biserică evanghelică baptistă:
Atmosfera de închinare a Bisericii „Isus Salvatorul” la Frângerea Pâinii
Doina Bejenaru 