Ziua Internaţională de Rugăciune pentru Biserica persecutată


Astăzi mii de creştini au mijlocit pentru Biserica persecutată, pentru cei care plătesc credinţa în Domnul Isus cu viaţa. În fiecare zi sute, poate chiar mii de creştini mor pentru credinţa lor.

Încă nu e târziu să ne rugăm pentru cei în suferinţă, chiar dacă această zi e pe sfârşite. Haideţi să ne rugăm pentru biserica Domnului Isus din Coreea de Nord, China, Iran, Afganistan, Egitp, Tunisia, India, Africa, Rusia, Belorusia, Irak, Somalia, Mauritania, Arabia Saudită, Eritreea, Pakistan şi multe alte state. 50 de state au fost nominalizate drept state represive faţă de creştinism, în 50 de state credinţa costă un preţ scump.

Noi trăim în libertate. Contribuie şi tu la îmbunătăţirea vieţii lor prin rugăciunea ta.

Rugaţi-vă pentru sănătatea creştinilor persecutaţi. Rugaţi-vă pentru miile de creştini închişi în închisorile din Coreea de Nord. Rugaţi-vă pentru creştinii arşi de vii din Africa. Rugaţi-vă pentru familiile celor persecutaţi. Rugaţi-vă pentru cei care transmit emisiuni radio, sau trimit literatură creştină în aceste ţări ca să fie ocrotiţi de pericole. Rugaţi-vă pentru pace în lume. Rugaţi-vă pentru biserica persecutată.

Pune această categorie de oameni în lista ta zilnică de rugăciune. Roagă-te pentru fraţii tăi aflaţi în suferinţă.

Vocea lui Dumnezeu e un susur blând şi liniştit în depresie şi oboseală (mesaj audio)


1 Impăraţi 19

„1. Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese cu sabia pe toţi prorocii.

2. Izabela a trimis un sol la Ilie, să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.”

3. Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.

4. El s-a dus în pustiu unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”

5. S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.”

6. El s-a uitat, şi la căpătâiul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou.

7. Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.”

8. El s-a sculat, a mâncat şi a băut; şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

9. Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?”

10. El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” Continuă lectura

Creştini din Coreea de Nord primesc Evanghelia prin baloane umflate cu heliu


Chiar înainte de apus, un grup de creştini din Seul se îndreaptă spre nord. Nu le putem dezvălui numele.

„Ceea ce facem ne-ar putea provoca probleme. Astăzi mergem la 6 km de graniţa cu Coreea de Nord şi aproape de zona demilitarizată” ne spun ei.

Zona demilitarizată, sau DMZ, este una din cele mai securizate şi periculoase locuri de pe pământ. Un milion de soldaţi nord coreeni înarmaţi stau pe poziţii pe partea lor de DMZ, iar Sudul are la fel de mulţi.„Ne îndreptăm spre această locaţie şi singurul factor care ne-ar putea deranja este vremea. O mică schimbare în direcţia vântului ne poate da misiunea peste cap”

Peter a numit aceasta „Operaţiunea Păpădie”. „Am demarat acest proiect în 1991. Aşa cum păpădia are nevoie de vânt ca să-şi împrăştie sămânţa, noi avem nevoie de vânt pentru vestirea mesajului.”

Mesajul este Cuvântul lui Dumnezeu tipărit în limba coreeană pe mii de baloane portocalii. „Este aproape imposibil să ducem Biblii în Coreea de Nord, aşa că baloanele sunt una din cele mai eficiente căi de vestire a Evangheliei.”

O butelie din spatele microbuzului umfla baloanele cu heliu. Echipa operează rapid, fiind mereu atentă la direcţia vântului. Ei se roagă peste fiecare balon şi apoi le lansează în aer. În câteva minute, baloanele încep să plutească uşor pe cerul Coreei de Nord. Continuă lectura

Lecţie de viaţă


În prima zi de şcoală, profesorul ni s-a prezentat şi ne-a dat drept sarcină să facem cunoştinţă cu cineva necunoscut. M-am ridicat să mă uit în jur şi atunci o mână fragilă îmi atinse umărul. Când m-am întors, am văzut o bătrânică măruntă, cu chipul brăzdat de riduri, care mă privea cu un zâmbet ce îi lumina întreaga fiinţă. Spuse:

– Bună, frumosule. Mă numesc Rose. Am 86 de ani. Pot să te îmbrăţişez?

Am izbucnit în râs şi, după acceptul meu, mă strânse în braţe cu putere.

– Ce cauţi la universitate la vârsta asta fragedă şi inocentă? Am întrebat.

– Vreau să găsesc un bărbat bogat, să mă căsătoresc, să mă stabilesc la casa mea, să fac nişte copii, răspunse ea zâmbind.

– Hai să lăsăm gluma, am reluat.

Eram foarte curios să aflu ce o motivase să abordeze acest gen de provocare la vârsta ei.

– Dintotdeauna mi-am dorit să merg la universitate şi acuma mi se îndeplineşte visul, îmi spuse.

După curs ne-am dus la bufetul studenţesc şi am băut un milkshake de ciocolată. Ne-am împrietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, după ore, plecam împreună şi stăteam de vorbă necontenit. Eram de-a dreptul fascinat să îi ascult acestei „maşinării a timpului” confesiunile atât de bogate în înţelepciune şi experienţa.De-a lungul anului, Rose a devenit „mascota” campusului şi se împrietenea cu uşurinţă cu toată lumea, oriunde s-ar fi dus. Îi plăcea să se pună la patru ace şi să se lăfăie în atenţia pe care i-o acorda toată lumea în jur. Şi se bucura de fiecare clipă. La sfârşitul semestrului am invitat-o pe Rose să ţină un discurs la banchetul fotbaliştilor. Îmi vor rămâne mereu în minte învăţăturile ei. A fost prezentată şi a pornit spre tribună. Când a început discursul ei pregătit de acasă, scapă trei dintre cele cinci cartonase pe care îşi notase ce voia să spună. Deranjată şi stânjenită, se aplecă spre microfon şi spuse pur şi simplu: Continuă lectura