De ce spunem atât de rar „te iubesc”?


De câte ori spunem celor dragi din casă „te iubesc”? De câte ori suntem gata să jertfim tot ce avem mai scump pentru cei dragi? Câţi dintre noi sunt gata să iubească fără a aştepta să fie iubiţi? Câţi dintre noi sunt gata să ofere, fără să primească ceva în schimb? Câţi sunt gata să spună azi, eu voi trăi pentru tine, voi trăi pentru binecuvântarea vieţii tale?

Astăzi dragostea este egalată cu sexul, cu afacerile murdare, cu lucrurile vechi şi prea neactuale pentru generaţia noastră. Astăzi lipsa dragostei de mamă omoară mii de copii înainte de naştere. Astăzi lipsa dragostei frânge inimile a mii de tineri dezamăgiţi de cei care cu două zile în urmă le spuneau te iubesc, de fapt trebuiau să spună te vreau în patul meu. Iar după ce au ajuns în pat au uitat expresia atât de râvnită pentru auzul nostru „Te iubesc!”

Astăzi lipsa dragostei de tată lasă mii de copii orfani. Astăzi lipsa dragostei desparte familii şi cămine care ar trebui să fie un model pentru tânăra generaţia. Astăzi lipsa dragostei diminuează noţiunea de respect pentru generaţiile trecute, pentru valorile moştenite. Astăzi lipsa dragostei ne strică relaţiile familiale şi sociale. Astăzi lipsa dragostei aduce lipsă de unitate, de motivare la luptă pentru valori şi lucruri nobile.

Astăzi fiecare trage la el, fără să se mai gândească la cel de lângă el! Astăzi ne este ruşine să spunem fratelui, sorei, mamei, tatei, bunicilor un simplu „te iubesc”. Astăzi să cedăm şi să apreciem pe cel drag ne dă sentimentul de slăbiciune şi înjosire. Oare de ce ne simţim şi suntem atât de mizerabil când trebuie să fim afectuoşi şi să dăruim dragoste?

Domnul Isus ne-a poruncit:

„… Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”” Matei 22:39

Câţi dintre noi înţeleg pe deplin această poruncă şi o trăiesc zi de zi în raport cu semenii lor? Unde nu te întorci ura, desconsiderarea, indiferenţa faţă de durerea celor din jur provoacă plăgi sângerânde în inimile oamenilor. Acestea au devenit deja probleme spirituale, emoţionale, chiar sociale.

Consider că cea mai mare nevoie a omului este de a fi iubit. De aceea Dumnezeu a spus:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”

De ce a trebuit să îşi dea Fiul? De ce a spus că din dragoste a făcut acest lucru? De ce ne oferă acest exemplu extremist de dragoste Însuşi Dumnezeu? De ce trebuie să fim iubiţi? De ce aşteptăm să fim iubiţi?

Pentru că Dumnezeu ne-a iubit mai întâi. Pentru că El a făcut totul ca omul să se simtă bine în grădina Eden şi a creat-o pe Eva. Pentru că El este dragoste şi asta ne-a oferit nouă în dar tot timpul. Pentru că nevoia noastră de a fi iubiţi ne uneşte mai mult de El şi unul de altul. Dragostea e element vital pentru starea noastră emoţională, fizică şi spirituală. Pentru a fi împliniţi trebuie să dăruim şi să primim dragoste. Dragostea ne ridică la nivelul lui Dumnezeu. Dragostea ne face să fim ceea ce El ne-a creat să fim, coroana creaţiunii lui Dumnezeu. Coroana! Adică mai presus de animale, mai presus de tot orice suflare din univers. Noi suntem creaţi cu sentimente, emoţii. Noi trebuie să dăruim şi să primim dragoste şi afecţiune.

Cum putem ajunge la aşa stare cea de-a doua poruncă a LUI să devină o realitate în viaţa noastră? Doar prin El – Domnul Isus Cristos putem iubi la nesfârşit. Am fost creaţi cu nevoie de a iubi şi a fi iubiţi. Păcatul a sporit intensitatea acestei nevoi. Dar noi putem iubi prin credinţa în El la această intensitate desăvârşită. Dacă nu puteam nu ne poruncea să facem acest lucru. Nu ne spunea să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Haideţi să ne trezim şi să ne culcăm dăruind celor dragi gesturi şi cuvinte de dragoste. Trăim o viaţă prea scurtă ca să nu dăruim ceea ce a pus Dumnezeu în noi pentru semenii noştri.

Angelica Agurbaş o interpretă din Belorusia. Una din piesele ei se numeşte „Eu voi trăi pentru tine”! Povestea cântecului şi a videoclipului prezintă drama unei familii. În ziua de naştere a băieţelului tatăl a făcut accident în urma căruia el a murit, iar copilul a rămas orb. Mama încearcă să coloreze viaţa băieţelului dăruindu-se total educaţiei şi protecţiei fiului ei. Cuvintele piesei sunt prea profunde pentru a fi traduse într-o limbă atât de săracă ca româna. Sper ca imaginile să vă ajute să înţelegeţi câtuşi de puţin din profunzimea piesei.

Trăind pentru Domnul Isus Cristos, trăiesc pentru voi. Vreau să vă binecuvântez prin viaţa mea. Dragostea va mântui lumea. Dedicaţie specială pentru toţi prietenii mei! Vă iubesc