Minuni trăite cu Dumnezeu în Cuba


Colibaşi – Chişinău – Cuba! Un puct de pornire de la frontierea Moldovei, satul Colibaşi, la centru, în capitală, şi apoi în Cuba comunistă. Vă invităm să cunoaşteţi o istorie impresionantă a unui tânăr creştin, Petru Roşulschi. Pentru el imposibilul a devenit posibil şi o ofertă nu prea tentantă a devenit o exprienţă minunată cu Dumnezeu pe pământul Cubei. Vă invit să aflaţi mai multe chiar de la el.

Cum ai ajuns să faci studiile în Cuba?

M-am născut într-o familie creştină cu şase copii în satul Colibaşi, raionul Cahul. După liceu am venit să-mi continui studiile la Chişinău, la Colegiul de Medicină. Când eram în anul 4 Ministerul Educaţiei a lansat un concurs pentru doritorii de a-şi face studiile universitare în Cuba. Am lăsat să treacă pe lângă mine oferta, făcându-mi planuri de continuare a studiilor în domeniul medicinii la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie din Moldova. Pentru că studenţii nu au fost prea receptivi la ofertă, Ministerului Educaţiei a prelungit durata concursului.

Văzând, că s-a mărit perioada de participare la concurs, am început să mă rog ca Domnul să-mi arate voia Lui legată de plecarea la studii în Cuba. La început am spus că nu voi merge în Cuba, dacă nu voi şti sigur că voi avea acolo o biserică şi creştini care să mă ajute să rămân tare în Domnul. M-am rugat lui Dumnezeu şi I-am spus că în lipsa unei biserici unde aş putea creşte, mă tem că mă voi depărta de El şi nu vreau asta. Mai bine să renunţ la studii, decât să mi se întâmple aşa ceva. Pe atunci aveam doar 20 de ani şi mă gândeam că străinătatea şi lipsa părtăşiei cu copiii lui Dumnezeu ar putea să mă afecteze grav în plan spiritual.

Care au fost semnele de la Dumnezeu pentru un „DA”?

Pentru început m-am înscris în audienţă la fratele Valeriu Ghileţchi, pe atunci episcopul Uniunii Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Moldova (UBCEB). Fratele Valeriu mi-a dat adresa unui frate din Cuba, asigurându-mă, că nu voi duce lipsă de biserică sau părtăşie acolo. Aceasta a fost prima încurajare pe care am avut-o de la Domnul. Am ieşit de la Uniune plin de bucurie şi am început să perfectez actele pentru a participa la concurs. Împreună cu un prieten i-am scris fratelui din Cuba care, însă, nu ne-a răspuns, dar aveam deja certitudinea şi pacea, că acolo voi găsi o biserică.

A doua confirmare de la Domnul a fost faptul că am fost selectat printre cei 10 studenţi care urmau să-şi facă studiile în Cuba. În lista celor 10 erau doi băieţi şi opt fete. În echipă era încă o fată creştină. Una din condiţiile pentru care am fost selectaţi era să facem parte dintr-o familie social vulnerabilă. Familia mea nu era una chiar aşa de săracă, dar nici suficient de bogată ca să-mi permit să-mi fac studiile în Cuba. Conform unui acord de colaborare încheiat între Ministerele de Educaţie ale celor două ţări, studenţii moldoveni urmau să beneficieze în Cuba pe întreaga perioadă de studii de cazare, hrană, îmbrăcăminte şi o mică bursă.

Cum ai ajuns în Cuba? Bănuiesc că este costisitor să te deplasezi într-o ţară care se află în altă emisferă?

Exista încă un impediment pentru a ajunge în Cuba, şi acesta era tocmai lipsa banilor pentru drum. Eram conştient că familia mea nu mă poate ajuta, iar eu nu am de unde lua atâţia bani. Ultima speranţă era la Domnul. Am venit în rugăciune înainte Domnului, cerându-I să elimine şi acest ultim obstacol, biletul de avion. Peste o săptămână Preşedintele Republicii Moldova de atunci, Vladimir Voronin, ne-a invitat pe viitorii studenţi care urmau să-şi facă studiile în Cuba la o masă rotundă. Emoţionaţi, am sosit la ora stabilită la preşedinţie. După o scurtă discuţie preşedintele Voronin ne spune, că pentru acest an preşedinţia ne va achita biletele de plecare la studii. Această noutate a fost o adevărată minune pentru mine. Aceasta a fost a treia şi ultima confirmare că Dumnezeu vrea să plec la studii în Cuba. Nu mai aveam nici o îndoială. Am început pregătirea bagajelor. Acum aveam biletul achitat pentru plecare şi întoarcere.

Cum le-a părut moldovenilor Cuba, o ţară cu o climă blândă, în mijlocul oceanului, cu plaje celebre? Cred că este foarte frumoasă…

Da, într-adevăr, e o ţară frumoasă, dar ajunşi în Cuba, noi, cei 10 studenţi moldoveni, am trăit o dezamăgire cumplită. Sărăcia şi preţurile în Cuba comunistă erau mult mai mari decât în Republica Moldova. Bursa promisă de guvernul cubanez era doar de 4 dolari pe lună, aici fiind incluşi şi banii pentru hrană şi îmbrăcăminte; dar, de exemplu, o pereche de pantaloni în Cuba costau în jur de 30 de dolari. Era imposibil să trăieşti cu o astfel de bursă. E foarte scumpă şi grea viaţa în Cuba. Salariul unui medic în această ţară este de 25-30 de dolari pe lună. Unitatea de transport de bază în Cuba este bicicleta şi căruţa.

Unitatea de transport în Cuba

Unitatea de transport în Cuba

După două luni patru fete s-au întors în Moldova. Iar până la sfârşitul anului a mai plecat o persoană. Chiar din prima zi ne gândeam cu toţii la întoarcerea acasă. Îmi ziceam că voi mai sta puţin, până să vizitez vreo biserică locală şi să cunosc creştinii de aici şi după aceea voi pleca acasă.

Cum aţi rezistat cu aceste resurse financiare mai mult ca modeste?

Cei rămaşi am comunicat Ministerului Educaţiei din Moldova despre realitatea din Cuba şi am solicitat să ni se acorde o bursă suplimentară; astfel, din al doilea semestru am început să primim şi această bursă, câte 50 de dolari pe lună. Când ne-am întors în vacanţă am solicitat mărirea bursei pentru că rămăseserăm doar cinci studenţi. Astfel am obţinut o bursă de 100 de dolari pe lună. A fost iarăşi o minune şi un prilej de bucurie.

La sfârşitul anului III de facultate, deja după patru ani de aflare în Cuba, când ne-am întors acasă în vacanţă, cei de la minister ne-au comunicat că trebuie să semnăm nişte contracte, deoarece aceştia uitaseră să le perfecteze la începutul studiilor. Ne-am consultat cu un jurist care ne-a spus, că nu e corect să semnăm un contract la jumătate de cale şi că nu putem fi impuşi să facem acest lucru. Înainte să plecăm în anul cinci la studii cei de la minister ne-au comunicat că avem dreptate; semnarea acestor contracte nu este corectă din punct de vedere juridic, aşadar, nu au mai insistat. Şi aceasta a fost o minune, cred că Domnul ne-a ocrotit, ştergându-le iniţial semnarea contractelor din minte. Atunci am spus Aleluia. Dacă semnam contractul, după terminarea studiilor eram obligaţi să lucrăm la stat, dar aşa eram liberi. Nu rămăsesem decât trei studenţi, ceilalţi au renunţat între timp.

Cum aţi putut supravieţui în condiţiile unei ţări atât de sărace şi a unui regim comunist?

A fost greu în Cuba, dar am rezistat doar prin mila şi harul lui Dumnezeu. Din cei 10 studenţi am terminat studiile doar trei. Eu şi două fete, una era pocăită la plecarea din ţară şi alta s-a pocăit în Cuba. În primul an de studii am învăţat spaniola, iar în următorii şase ani am studiat medicină.

În Cuba, ca şi în alte ţări comuniste, nu se permite construirea unor biserici noi. Bisericile care au fost construite până la revoluţie au dreptul să funcţioneze liber. Astfel, creştinii care nu au biserici se adună pe la casele lor sau în garaje. Noi, un grup de studenţi creştini, ne adunam în templul „Cerul şi stelele” atât vara, cât şi iarna. Făceam studiu biblic împreună o dată pe săptămână. Vară, iarnă, ploaie, vânt noi ne întâlneam sub cerul liber. Oricum în Cuba nu e frig, cele mai joase temperaturi nu coboară sub +10°C iarna. Majoritatea persoanelor din grupul nostru erau străini de toate culorile şi din toate colţurile lumii. Cei mai mulţi erau din Africa şi ţările lumii a treia. Eu slujeam în calitate de „sfeşnic”. Aveam un felinar pe care îl ţineam deasupra persoanei care citea din Biblie. Adesea mă întristam că alţii pot să citească, să cânte sau să slujească la întrunirile noastre, pe când eu stăteam fără treabă, cu felinarul în mână. Mă gândeam că nu sunt bun de nimic, dacă nu pot şi eu să cânt sau să predic. Îmi aduceam aminte de profesoara noastră de la şcoală duminicală care ne spunea: „Voi sunteţi predicatorii de mâine, trebuie să creşteţi în frică de Domnul”. Mă gândeam, eh…, ăla sau celălalt vor fi predicatori, dar eu cu siguranţă nu. Acolo, în Cuba voiam să fac ceva mai mult, nu doar să ţin un felinar în mână. Ne adunam până la 30 de tineri studenţi. Ne bucuram că suntem mulţi, dar dacă ne gândeam la cei 600 rămaşi în cămine, eram, totuşi, foarte puţini.

Cum te-ai simţit din punct de vedere spiritual atât de departe de casă?

În primul an am trecut printr-o depresie adâncă, de fapt mulţi trec prin etapa asta. Unii dintre colegii mei au fost chiar spitalizaţi. Aici în Moldova credinţa mea depindea de context, de oamenii care mă înconjurau. Ajuns în Cuba, şocul cultural şi lipsa prietenilor m-au afectat foarte mult. Era greu, mai ales pentru că nu puteai împărtăşi cu cineva durerile sufleteşti. Dumnezeu însă m-a ajutat. Versetul care m-a încurajat foarte mult în aceşti şapte ani în Cuba, a fost din Psalmul 1: „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” Ori de câte ori eram descurajat, cuvintele „tot ce începe duce la bun sfârşit” îmi sunau în minte şi îmi ziceam că trebuie să termin ce am început. Chiar de la început a fost greu, mai târziu însă am înţeles de ce a îngăduit Domnul să trec prin această perioadă. În următorii ani am avut mulţi colegi care au trecut prin depresii grele, iar Dumnezeu m-a folosit ca să-i încurajez şi să le dau sfaturi, învăţându-mă să le fiu alături. Înţelegeam bine prin ce trec ei, pentru că şi eu trecusem prin aşa ceva. Astfel, necazul din primul an s-a transformat în binecuvântare pentru alţii în următorii ani. Dacă nu aş fi experimentat durerea nu aş fi putut să îi ajut. Unii dintre ei erau creştini, alţii nu, iar eu am putut să împărtăşesc dragostea lui Dumnezeu celor disperaţi.

Prietenii mei din Cuba

Prietenii mei din Cuba

Care era atitudinea celor de la universitate faţă de grupul vostru de creştini?

Spre sfârşitul anului cinci de studii, grupul de studenţi creştini a început să se micşoreze. O parte din ei terminau studiile şi plecau acasă. Am ajuns de la 30 la 10 persoane care continuam să ne adunăm. În acelaşi an, am fost chemaţi de conducerea universităţii la o şedinţă. Au venit atunci rectorul decanii, câţiva profesori şi cineva din conducerea partidului comunist. Ei ne-au cerut să nu ne mai adunăm pentru închinare şi părtăşie la poarta universităţii. La acea întâlnire am venit doar studenţii străini din acel grup, pentru ca cubaniezii să nu aibă probleme.timp de două ore ne-au citit constituţia Cubei şi ne-au explicat că nu mai avem voie să ne adunăm acolo. Mai jos, la câteva zeci de metri de locul unde ne adunam se afla autostrada centrală din Cuba şi toţi care treaceau pe acolo ne vedeau în fiecare miercuri la ora opt. Pentru ei era un stres ca cineva din străini să ne vadă acolo. În Cuba, străinii sunt mai protejaţi decât însuşi cubanezii. Noi le-am spus că o să ne dăm mai încolo în iarbă dacă întra-devăr cauzăm probleme. Au reacţionat foarte agresiv. Ne-au spus să mergem la biserică, dacă suntem credincioşi. Aceasta nu ar fi fost o problemă pentru studenţii creştini, însă, dezideratul nostru era să aducem şi pe alţi studenţi la Cristos. În această ordine de idei, propunerea lor nu era binevenită. Bisericile erau departe de campusul universităţii şi nu aveam transport, iar aceasta devenea o piedică pentru cei necreştini.

La închinare în Templul "Cerul şi Stelele"

La închinare în Templul "Cerul şi Stelele"

V-aţi supus deciziei?

Deşi această decizie ne-a întristat, am început să postim şi să ne rugăm pentru trezire, creştere şi unitate în grupul nostru. Era prin aprilie 2009 când ne-au interzis părtăşiile pe teritoriul universităţii şi împrejurimile ei. Am mers la o biserică din apropiere care nu era decât un simplu garaj. Părtăşiile au continuat până în luna iulie a aceluiaşi an după care am plecat în vacanţă.

A răspuns Domnul la rugăciunile voastre?

Când ne-am întors din vacanţă, micului nostru grup s-au alăturat studenţi creştini de la alte facultăţi, astfel, de la 10 am ajuns un grup de 60 de studenţi creştini. A fost o mare încurajare şi bucurie pentru noi, întrucât grupul nostru rămăsese fără predicator şi fără chitarist. Printre noii veniţi erau predicatori, chitarişti, oameni cu dorinţă sinceră de a-L sluji pe Domnul. Am legat prietenii foarte strânse unii cu alţii, am crescut atât numeric, cât şi calitativ. Aceasta a fost o mare binecuvântare. Slăvit să fie Domnul pentru aceasta; cred că ne-a ascultat rugăciunea.

Cum sunt cubanezii?

Sunt foarte prietenoşi, sociabili, veseli şi amuzanţi. Vorbesc mult, toţi deodată, tare şi le place foarte mult să povestească. De exemplu, vinerea după ore plecau acasă, iar luni, când se întorceau, toţi doreau să spună ce au făcut în week-end. Pentru noi, cei străini, era puţin neobişnuit că toţi vorbeau, dar nimeni nu-i asculta.

Alt aspect interesant este legat de hărnicia lor. De exemplu, 10 persoane lucrează la reparaţia unui obiect, unul din ei îşi face lucrul cu responsabilitate în timp ce ceilalţi 9 privesc. Mulţi din ei fac prietenii cu străinii ca să obţină ceva bani, adică construiesc relaţii cu anumite interese. Dar, în general, sunt un popor foarte prietenos.

La ultima mea zi de naştere petrecută în Cuba, în timp ce dormeam la familia mea „cubaneză”, pe la ora 12 noaptea au venit prietenii mei de la universitate şi au început să-mi cânte „la mulţi ani” în spaniolă, punând terminaţiile „ski” la toate cuvintele, ca şi cum ar cânta în rusă. Suna cam aşa: „Felicitoski Petroski por tu cumpleanoski”.

Prima felicitare a aniversării din 2010 la ora 00:00

Prima felicitare a aniversării din 2010 la ora 00:00

Dumnezeu mi-a dat şi o familie în Cuba

Chiar din primul an Domnul m-a binecuvântat cu o familie minunată care într-un fel m-au adoptat. Mergeam des la ei acasă. În timp ce eram la ore, ei veneau la cămin, îmi luau hainele, mi le spălau, după care mi le aduceau înapoi. Deseori îmi mai aduceau şi mâncare. Oricând îmi doream, puteam merge la ei să mănânc sau să dorm. Mă simţeam la ei ca acasă. Le spuneam mama şi tata, aşa de importanţi au ajuns pentru mine în acea perioadă cât am fost acolo. Aveam mare încredere în ei, nu mă ruşinam să le spun lucrurile care nu-mi plăceau şi viceversa. M-au susţinut foarte mult; ca dovadă vă pot da exemplu următor – la sfârşitul studiilor înainte de a pleca aveam nevoie de ceva bani şi ei se gândeau din salariul lor de 15 dolari să strângă bani pentru mine. Toate le-au făcut cu multă dragoste, din toată inima şi cu mare bucurie.

Ce-ai învăţat din această experienţă extraordinară?

Am avut parte de mult mai multe minuni în călătoria mea pe pământul Cubei. Acum chiar îmi pare rău că nu mi le-am scris într-un caiet, să le am ca amintire. Dumnezeu a fost foarte bun cu mine. Chiar dacă a fost greu, ştiu că am fost binecuvântat de Domnul şi Îi mulţumesc pentru prezenţa Lui în viaţa mea. Tot ce vreau acum este să Îl slujesc în continuare, folosind cunoştinţele care le-am căpătat la facultate şi să le fiu de folos oamenilor.

Important e să ştim, că Domnul este întotdeauna cu noi, trebuie doar să ne rugăm şi El va răspunde rugăciunilor noastre.

Un principiu care a adus multă binecuvântare atât spirituală, cât şi materială în tot acest timp petrecut în Cuba a fost versetul meu preferat: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Domnul să ne ajute ca totdeauna El să fie numărul 1 în vieţile noastre. AMIN!!!

2 comentarii la “Minuni trăite cu Dumnezeu în Cuba

  1. Ma bucur ca Petru a auns unde Domnul vrea.L-am cunoscut in misiune si ma bucur ca Domnul il foloseste minunat acolo1

  2. ma bucur de fratele meu…e ceva special pentru el…….ma bucur ca a esit biruitor si inca Dl il foloseste….ma rog ca Dl sa il tina tare in credinta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s