69 de ani de la primul val de deportări în masă, în Siberia de gheaţă.


Astăzi la iniţiativa Guvernului Republicii Moldova în Piaţa Marii Adunări Naţionale s-a desfăşurat în priemieră un mitind de comemorare a victimelor represiunilor politice deportate în Siberia de gheaţă. Le eveniment au participat peste 3000 de oameni, tineri şi bătrâni, deportaţi şi născuţi în deportare, autorităţile locale şi centrale.

Ca astăzi, cu 69 de ani în urmă, în noaptea 12 sper 13 iunie 1941 la porţile învăţătorilor, preoţilor şi oamenilor gospodari au bătut soldaţii armatei ruseşti anunţându-i să se pregătească de plecare, pentru că nu mai au voie să locuiască în casele lor. Această zi, a deschis în paginile istoriei noastre o filă neagră, care a transformat Moldova într-o vale de jale deja 6 decenii la rând. Luaţi cu hurta şi îmbarcaţi în vagoanele murdare pentru animale, peste 22.600 de moldoveni gospodari au luat drumul spre Siberia de gheaţă, mulţi dintre ei lăsându-l în spate pentru totdeauna. Bărbaţii şi flăcăii în floarea vârstei au fost împuşcaţi sau duşi la închisoare, de frică ca să nu se răscoale. Femeile şi copii mici, au fost duşi între urşii albi la munci grele.

Domnul Ion Burduja, avea 11 ani când a fost ridicat împreună cu mama şi cele patru surori. Tatăl său a fost dus în altă localitate unde a fost împuşcat. Pe drum spre Siberia, mama i-a născut în vagonul murdar o nouă surioară. Toate surorile s-au căsători acolo, cu bărbaţi locali. Acum nu mai ştie ce sunt nepoţii lui, moldoveni sau ciurşi? „Dar sunt ai mei!” mi-a spus el. Optimismul şi firea lui veselă l-a ajutat să treacă peste toate aceste greutăţi. Acolo a lucrat tractorist, şi apoi a ajuns la Academia din Novosibirsc. La bătrâneţe mama dânsului şi-a dorit să plece în veşnicii de la vatra strămoşească. Astfel după 31 de ani petrecuţi în pustia de gheaţă, s-a întors acasă. Şi astăzi la cei 85 de ani este plin de viaţă, pentru că a ştiut să lase trecutul în urmă, trăind prezentul cu o speranţă pentru viitor.

De masacrul deportărilor nu a fost scutită nici familia domnului Urecheanu. Din neamul lui 75 de familii au fost deportate, majoritatea din ele ne mai luând trenul înapoi spre Moldova. Bunicii Primarului General, Dorin Chirtoacă, atât pe linia mamei, cât şi pe linia tatălui au fost deportaţi, unii din ei ucişi. Iar ministrul sănăţii, domnul Hotineanu s-a născut în deportare. După 67 de ani, de la acel eveniment tragic în istoria noastră el s-a întors în Siberia să îşi caute rădăcinele. Într-un oraş a găsit o femeie deportată din jueţul Orhei. După 67 de ani ea l-a salutat şi i-a vorbit în limba română. Astăzi el a adus salutări participanţilor la miting din partea ei. Este unica care a mai rămas vie din cei plecaţi cu trenul morţii spre Siberia de gheaţă.

Astăzi în discursurile din scenă au răsunat foarte des proverbele: „Neamul care nu îşi cunoaşte istoria, nu are un viitor”, „Ne-aţi târât ca pe tâlhari, ne-am întors tot gospodari”(Grigore Vieru), „Un popor care îşi uită istoria, riscă să o repete”. Scopul mitingului de astăzi a fost comemorarea a 69 de ani de robie şi durere  în inima poporului nostru. Astăzi s-au depănat amintiri care nu trebuiesc uitate, pentru a nu fi repetate. Aşa să ne ajute Dumnezeu!!!

De Doina Bejenaru Publicat în Social

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s