Salutare lume mare

Cu siguranţă credeţi că m-am pierdut cu totul după atâta amar de vreme fără activitate pe blog. Traficul a scăzut total, dar revin încetişor, nu am uitat de blog. Acum mai scriu pe http://www.actualitate.md, continui cu ziarul Cuvântul Adevărului şi mai am câteva activităţi interesante prin care învăţ să fiu la un nivel mai bun în jurnalism.

Pentru cei care nu ştiti, am mai trecut şi prin nişte încercări grele de familie. Vreau să mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine în rugăciune chiar dacă nu au ştiut pe unde sunt. Şi acum scriu foarte mult, dar problema e că nu mai apuc să le pun şi pe blog. Ştiu că e foarte important pentru mulţi tot ce postam până acum, dar nu mai am suficient timp pentru asta acum.

Domnul să fie cu voi cu toţi şi să vă întărească în tot ce faceţi. Slujiţi pe Domnul şi încercaţi să rămâneţi lângă El, indiferent de obstacolele care vin în calea vieţii. Asta e cel mai important lucru în viaţă – relaţia cu El.

Sper să ne auzim pe blog cât mai curând. Cu respect şi dragoste în Cristos, Doiniţa.

Radio Filadelfia pe ŞtiriCreştine.ro

De astăzi poţi asculta direct RadioFiladelfia pe www.stiricrestine.ro. În parteneriatul strâns dintre echipele noastre s-a născut iniţiativa de a oferi cititorilor o atmosferă plăcută pentru citit în compania celui mai tare radio pentru tineri din România. De astăzi pe Ştiri Creştine ai totul la pachet, ştiri, muzică, predici, editoriale, emisiuni, concursuri şi multe altele, doar aici la noi. Citeşte Ştiri Creştine şi ascultă Radio Filadelfia concomitent. Vă spunem bun venit pe undele RadioFiladelfia pe site-ul ŞtiriCreştine.ro

69 de ani de la primul val de deportări în masă, în Siberia de gheaţă.

Astăzi la iniţiativa Guvernului Republicii Moldova în Piaţa Marii Adunări Naţionale s-a desfăşurat în priemieră un mitind de comemorare a victimelor represiunilor politice deportate în Siberia de gheaţă. Le eveniment au participat peste 3000 de oameni, tineri şi bătrâni, deportaţi şi născuţi în deportare, autorităţile locale şi centrale.

Ca astăzi, cu 69 de ani în urmă, în noaptea 12 sper 13 iunie 1941 la porţile învăţătorilor, preoţilor şi oamenilor gospodari au bătut soldaţii armatei ruseşti anunţându-i să se pregătească de plecare, pentru că nu mai au voie să locuiască în casele lor. Această zi, a deschis în paginile istoriei noastre o filă neagră, care a transformat Moldova într-o vale de jale deja 6 decenii la rând. Luaţi cu hurta şi îmbarcaţi în vagoanele murdare pentru animale, peste 22.600 de moldoveni gospodari au luat drumul spre Siberia de gheaţă, mulţi dintre ei lăsându-l în spate pentru totdeauna. Bărbaţii şi flăcăii în floarea vârstei au fost împuşcaţi sau duşi la închisoare, de frică ca să nu se răscoale. Femeile şi copii mici, au fost duşi între urşii albi la munci grele.

Domnul Ion Burduja, avea 11 ani când a fost ridicat împreună cu mama şi cele patru surori. Tatăl său a fost dus în altă localitate unde a fost împuşcat. Pe drum spre Siberia, mama i-a născut în vagonul murdar o nouă surioară. Toate surorile s-au căsători acolo, cu bărbaţi locali. Acum nu mai ştie ce sunt nepoţii lui, moldoveni sau ciurşi? „Dar sunt ai mei!” mi-a spus el. Optimismul şi firea lui veselă l-a ajutat să treacă peste toate aceste greutăţi. Acolo a lucrat tractorist, şi apoi a ajuns la Academia din Novosibirsc. La bătrâneţe mama dânsului şi-a dorit să plece în veşnicii de la vatra strămoşească. Astfel după 31 de ani petrecuţi în pustia de gheaţă, s-a întors acasă. Şi astăzi la cei 85 de ani este plin de viaţă, pentru că a ştiut să lase trecutul în urmă, trăind prezentul cu o speranţă pentru viitor.

De masacrul deportărilor nu a fost scutită nici familia domnului Urecheanu. Din neamul lui 75 de familii au fost deportate, majoritatea din ele ne mai luând trenul înapoi spre Moldova. Bunicii Primarului General, Dorin Chirtoacă, atât pe linia mamei, cât şi pe linia tatălui au fost deportaţi, unii din ei ucişi. Iar ministrul sănăţii, domnul Hotineanu s-a născut în deportare. După 67 de ani, de la acel eveniment tragic în istoria noastră el s-a întors în Siberia să îşi caute rădăcinele. Într-un oraş a găsit o femeie deportată din jueţul Orhei. După 67 de ani ea l-a salutat şi i-a vorbit în limba română. Astăzi el a adus salutări participanţilor la miting din partea ei. Este unica care a mai rămas vie din cei plecaţi cu trenul morţii spre Siberia de gheaţă.

Astăzi în discursurile din scenă au răsunat foarte des proverbele: „Neamul care nu îşi cunoaşte istoria, nu are un viitor”, „Ne-aţi târât ca pe tâlhari, ne-am întors tot gospodari”(Grigore Vieru), „Un popor care îşi uită istoria, riscă să o repete”. Scopul mitingului de astăzi a fost comemorarea a 69 de ani de robie şi durere  în inima poporului nostru. Astăzi s-au depănat amintiri care nu trebuiesc uitate, pentru a nu fi repetate. Aşa să ne ajute Dumnezeu!!!

„De la sudul Moldovei, până la marginile pământului” – familia Buzilă.

O familie dedicată, frumoasă, cu ochi albaştri, chemată şi binecuvântată în slujba Evangheliei. O familie model pentru mine, sunt sigură că şi pentru tine. Asemenea familii astăzi sunt excepţii. Te invită să cunoşti din interviul de mai jos familia Buzilă şi lucrarea Dumnezeul Atotputernic care se face prin ei în Republica Moldova şi dincolo de hotarele ei.

1. Povestiţi-ne câteva date generale despre voi?

Suntem o familie tânără care anul acesta a împlinit 5 anişori. Avem 3 copii. Emanuela care nu demult a făcut 4 ani, Sănduţa care are şi ea 2 anişori şi …… care are să ni se descopere cine este undeva prin octombrie. Deci, după cum aţi observat suntem 5 membri în micul nostru cămin!

Eu, m-am pocăit la sfârşitul anului 1999 pe când eram în vacanţa de iarnă în Giurgiuleşti. Apoi, în toamna anului următor am încheiat legământ cu Domnul în apa botezului. De atunci sunt membru activ la Biserica „Isus Salvatorul”.

Soţia mea Ina, este pocăită din primăvara anului 2000. A terminat institutul la Bucureşti la facultatea de Asistenţă socială. De când s-a pocăit a fost una dintre cele mai bune ucenice ale mele. Eu, am început să predau studiu biblic inductiv la Giurgiuleşti la grupul de tineri dintre care făcea parte şi Ina. Atunci când eu nu puteam să vin de la Chişinău din diferite motive Ina era aceea care preda în locul meu fără nici o problemă… Mai târziu mă înlocuia şi în studiul cu toată biserica. Nici odată nu m-am gândit că ea îmi va deveni soţie, priveam la ea doar ca la o ucenică exemplară şi vrednică de încredere şi atât. În vacanţa de vară şi de iarnă Ina mergea cu noi în taberile pe care le organizam în sudul Moldovei şi acolo dădea dovadă de o purtare şi o râvnă pentru lucrarea lui Dumnezeu deosebită.

Când mi-a descoperit Dumnezeu că ea va fi soţie… nu-mi venea să cred! Mi s-a părut că ceva nu este în regulă şi tot mă rugam mai departe. Atunci Dumnezeu din nou mi-a arătat că este ea… dar eu tot nu credeam şi parcă luptam cu Dumnezeu aducându-i o sumedenie de motive de ce nu este Ina potrivită pentru mine. Este mai mică decât mine cu 5 ani, ea învaţă la Bucureşti eu sunt în Chişinău, ea este de-abea anul 1 eu am terminat demult facultatea, eu vreau să mă căsătoresc acum, ea cred că vrea să termine mai întâi învăţătura… şi tot aşa mai departe

Dar, când Dumnezeu hotărăşte să facă ceva atunci acel lucru este „Da!” şi „Amin!” E-am propus căsătorie Inei în vara anului 2004 şi în primăvara anului 2005 pe 23 aprilie am oficiat căsătoria noastră! De atunci lucrăm împreună în grupul El Şadai şi slăvit să fie Domnul pentru tot ce a făcut şi continuă să facă prin noi, toate meritele şi toată slava sunt ale Lui!

2. Cum aţi primit chemarea la lucrarea care o faceţi?

După cum am amintit mai sus, eu sunt membru la biserica „Isus Salvatorul” unde am şi început să-l slujesc pe Dumnezeu. La început am cântat în corul de tineri, apoi am mai adăugat la această slujire şi funţia de uşier, apoi grupul de laudă şi închinare, după care vizite regulate la în spital, casier… Făceam orice mi se cerea cu toată inima! Dar, după ceva timp am văzut că nu sunt prea eficient împărţindu-mă în atâtea părţi. Când eram în cor lipseam de la uşă, când eram în diferite deplasări cu grupul „Sinai” condus de Carabeţ Vitalie atunci lipseam cu desăvârşire din biserică şi tot aşa…

Dar, într-o zi Natalia Ţărnă din Orhei m-a motivat la Institutul Biblic Inductiv… de aici viaţa mea a luat o întorsătură radicală! Am mers în 2001 la o sesiune pe care o preda Opincă Igor… am rămas uimit de tot ce am învăţat! Era sesiunea a 9-a după rânduiala institutului şi dificultate şi plus la asta era şi în limba rusă… dar dragostea mea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi metoda după care ni s-a prezentat a fost prea mare ca să renunţ la sesiune!

Apoi, sesiune după sesiune Dumnezeu îmi vorbea şi mă direcţiona. De multe ori la sesiuni mi-au spus mai mulţi că am darul de învăţător dar eu nu-i credeam! Aveam şi un defect în vorbire pe care l-am căpătat din cauza decesului ambilor părinţi. Mama a murit când aveam 4,5 ani dar tata când aveam 12,5 ani. Dar şi aici Dumnezeu a lucrat minunat! La sesiunea „Numele lui Dumnezeu” am fost vindecat de vorbirea mea greoaie şi acum predau la mai multe grupe de studiu, predic în biserici, conduc diferite conferinţe şi tabere! Slăvit să fie Dumnezeu că El este acelaşi ieri azi şi în veac!

La sesiunea „Darurile Spirituale” am primit descoperirea clară de la Tata că am darul de conducător şi darul de învăţător! De-atunci încoace am început să slujesc Domnului conform darurilor mele. În cadrul grupului El-Şadai sunt din 2001. Soţia mea a lucrat de la început cu mine şi de când ne-am căsătorit este şi ea implicată 100% în lucrarea El-Şadai. Este ajutorul meu potrivit şi administratoarea E.S.W. Slăvit să fie Domnul pentru toate lucrurile şi pentru chemarea pe care ne-a făcut-o familiei noastre!

3. Spuneţi-ne mai detaliat activitatea pe care o aveţi în regiunea de sud al ţării?

În vacanţa de vară şi cea de iarnă facem tabere de zi şi staţionare cu copiii, adolescenţii şi tinerii. În timpul anului, mergem în şcoli şi facem lecţii cu elevii claselor 8-12 şi în colegii, instituţii diferite de învăţământ pe diferite teme: „Sexualitate din perspectiva Bibliei” ; „Tinerii în căutarea fericirii” şi alte teme interesante.

Mai mergem şi prin Bisericile din sudul Moldovei unde facem seminare pe diferite teme, spunem mărturii şi căutăm să încurajăm şi să motivăm fraţii la lucru în via Domnului! Mai organizăm şi diferite conferinţe de o zi cu tinerii la fel pe diferite teme!

În afară de acestea din 2003 am deschis o filială a Institutului Biblic Inductiv şi în sudul Moldovei unde şi vreau ca să motivez pe toţi cititorii să vină. Mare reclamă nu vreau să fac! Cred că este clar din ce am scris mai sus care a fost efectul sesiunilor în viaţa mea! Următoarea sesiune o avem din 16-27 august! Aşa că aştept pe toţi doritorii!

4. Care este viziunea voastră ca familie în lucrarea în care sunteţi implicaţi?

Lucrul pe care l-am început dorim să-l ducem la bun sfârşit! Vrem ca să lărgim Împărăţia Cerului începând cu sudul Moldovei şi terminând cu marginile pământului.

Dar dacă să fiu mai practic şi să spun ceva măsurabil… doresc ca din fiecare Biserică din sudul Moldovei să vină minimum câte o persoană să înveţe la Institutul Biblic Inductiv şi întorcându-se în Biserica din care face parte să deschidă grupe de studiu în care să înveţe cu mare putere Cuvântul lui Dumnezeu! Eu cred că asta este cea mai mare nevoie la momentul dat, oamenii să se încreadă în Dumnezeu şi să facă mari isprăvi (Daniel 11:32)

Dorim să găsim undeva o tabără staţionară unde să activăm la maxim! Să facem tabere pentru copii, adoliscenţi, tineri, familii, bătrâni… Ne gândim şi la lucrul cu profesorii, poliţiştii medicii… Dorim ca să cuprindem cu Evanghelia Domnului Isus cât mai multă lume! Suntem conştienţi că la asta am fost chemaţi 100% (Matei 28:18-20)

5. Daţi-ne câteva mărturii, minuni pe care le-a făcut Domnul în regiunea de sud?

Dacă ar fi să enumăr mununile Domnului pe care le făcut şi continuă să le facă cred că nu me-ar ajunge spaţiul pe care mi l-aţi oferit… Prima minune este că Dumnezeu s-a îndurat de mine şi m-a făcut copilul Său! Eu sunt şocat de asta până acum, mare minune… eu sunt copilul Lui Dumnezeu, moştenitorul cerului! Aleluia! Slăvit să fie Domnul!

Dar, de când lucrez în grădina Lui am avut parte de multe experienţe frumoase dintre care am să încerc să spicuiesc câteva…

Eram la prima tabara pe care am condus-o în satul Giurgiuleşti cu aproximativ 50 de participanţi (tineri şi adoliscenţi). Într-o seară, o fată cu numele Maia a fost culcată de lideri pe iarbă din cauza marilor dureri de inimă pe care le avea. Eu, lipsit de experienţă în acest domeniu nu ştiam ce să fac… mâinile i se răceau, picioarele la fel… încet îşi pierdea cunoştinţa… vorbea neînţeles, repeta neîncetat: „Mor, mor, mor… Să nu spuneţi mamei mele că am murit!” Am strâns atunci pe toţi liderii şi ne-am rugat pentru vindecarea ei. Aşa rugăciune cu atâta credinţă cred că nu mai făcusem până atunci! Şi slăvit să fie Dumnezeu, medicul suprem, fata a fost vindecată deplin!

De mai multe ori ne-am rugat ca Dumnezeu să oprească ploaia în timpul taberilor de corturi şi aşa a şi fost. Într-o vară, ţin minte chiar şi acum ne-am rugat ca să nu plouă în tabără dar în sat şi pe câmpuri să plouă că oamenii doreau această ploaie, era necesară. Şi mare minune: Deasupra taberii era un cerc luminos pe cer, nici un nor dar în jur ploua foarte foarte tare (am acest lucru filmat cu fotoparatul) Au venit oamenii din sat cu trenciuri lungi cu ciobote de cauciuc ca să-şi ea copiii acasă de la tabără din cauza ploii mari (se temeau ca aceştea dormind prin corturi să nu păţească ceva) Şi spre marea lor mirare ajunşi în tabără nu le venea să creadă că la marginea pădurii şi în sat ploua de ziceai că toarnă cu găleata dar aici este uscat! Mare Dumnezeu avem! Slăvit să fie El

Aş mai avea multe să spun dar fug la lucru… Am foarte mult acum de lucrat în tabere… Chiar şi această scrisoare o scriu de mai mult timp şi nu pot să ajung la sfârşit!

6. Ce responsabilitate aveţi în cadrul Asociaţiei „El-Şadai” şi ce planuri aveţi pentru viitorul apropiat şi îndepărtat în această direcţie?

În Asociaţia „El-Şadai” eu sunt ca şi vice-preşedinte. Planurile mele sunt concise frumos în Coloseni 1:28 Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus.

Asta doresc să fac din toată inima! În tabere, lecţii în şcoli, seminare prin biserici, conferinţe… Peste tot doresc să formăm împreună cu grupul nostru, oameni care să semene cu Isus Hristos!

7. Nevoile de rugăciune?

Nu tiu cu ce să încep… Avem mai multe nevoi! Dar cred că „Acela care a început în noi această bună lucrare o va duce la bun sfârşit!” Dar, din nou ca să fiu şi eu măsurabil în ceea ce spun rugaţi-vă pentru:

* Ca eu şi familia mea să semănăm cu Hristos

* Ca să fim plini de Duhul lui Dumnezeu şi goi de noi înşine

* Întregul nostru grup să avem o ureche sensibilă la vocea lui Dumnezeu (să pricepem şi să facem voia Lui)

* Sănătate nouă şi copiilor noştri

* Izbândă în lucrare, râvnă şi multă înţelepciune

* Şi la urmă şi finanţe (bani, inventar…) pentru toate proiectele pe care le avem

Slăvit să fie Domnul pentru răbdarea pe care aţi avut-o ca să citiţi acest mesaj! Rugaţi-vă pentru noi şi dacă vreţi alăturaţi-vă! Mare este secerişul dar puţini sunt secerătorii!

realizat de Doiniţa Bejenaru, interzis pentru copyright.

Despre „Centrul Artă pentru viaţă” la a X-a aniversare, cu Cătălin Dupu

D.B: Povestiţi-ne ceva din istoricul acestui centru?

CD : In anul 2000 la un spectacol de la Teatrul “I. Dacian” îl cunosc pe cântăreţul Liviu Bocănială şi ne propunem să organizăm câteva recitaluri împreună, el cu muzica, eu cu poezia şi prezentările. Un pastor, invitându-ne să îi organizăm un eveniment, ne explică faptul că mult mai bine am funcţiona sub patronajul cuiva, al unei organizaţii. Ajuns la birou o  idee nu-mi dă pace deloc. Mă gândesc – a înfiinţa o asociaţie, o instituţie care să ne permită să dezvoltăm foarte mult diferite programe. Astfel, scriu strategia… Centrului “Artă pentru Viaţă”, care are drept scop promovarea şi conservarea valorilor spirituale, culturale româneşti şi universale, prin organizare de evenimente creştin-artistice. Şi aşa începem seria spectacolelor creştine prin ţară. Apoi Liviu a plecat la Cluj iar eu am format o echipă, prima generaţie de tineri, care a ajuns la 15 membri foarte activi. Cu timpul lucrurile s-au schimbat foarte mult, nici eu nu mă aşteptam să ajungem aici. Şi aceasta şi cu ajutorul soţiei mele, Andrada, care mai bine de 5 ani a fost în toate programele din ţară şi străinătate alături de mine şi a şi cântat ! In toate spunem numai Slava Domnului!

D.B: De ce „Artă pentru viaţă”?

CD: Ca prima formaţie sunt, să spunem, artist, măcar am făcut şcoală pentru aşa ceva. Arta nu putea lipsi. De fapt, viaţa ar trebui să fie o artă. Şi când spunem artă ne referim la: concerte, filme de scurt-metraj, piese de teatru, momente, emisiuni radio, activitate de net, arta predicării, noi metode de evanghelizare, creşterea bisericii, cursuri, cărţi etc. Acum „Artă pentru viaţă” este o marcă înregistrată, avem acte şi, mai mult decât orice, programe cu rezultate. In mai 2010 am implinit 10 ani de activitate. Aşa cum spuneam şi la radio, nu ştiu când au trecut.

D.B: Spuneţi-ne scopul şi viziunea acestei lucrări?

CD: Scopul este unul singur, proclamarea lui Isus Hristos cel Viu! Viziunea se împarte în douaă evanghelizare şi creştera spirituală a bisericii. La Bratislava am pregătit lucrarea „Metode noi de evanghelizare”, la care am avut ca îndrumător un profesor din Australia. Acesta la terminare mi-a spus: „Tu chiar eşti pasionat de acest subiect”. Iar eu zic, Slava Domnului! Este o lucrare începută de români pentru multe naţiuni.

D.B: Care sunt activităţile centrului?

C.D: Avem 20 de programe, axate pe cele doua direcţii: Campania „Trăieşte clipa dar… Trăieşte”, Conferinţe judeţene de tineret, Cursuri pentru lideri, Caravana Bucuriei – campanie de ajutorare, Ce-i mai bun pentru familia mea, producţii film & TV, Producţii radio, Intâlnirile de la Far – Mangalia, Tărmul de Aur, Ziua Naţionala de Rugăciune pentru România – ultima duminică din februarie,  Eveniment Creştin, Cea mai frumoasă zi, Istorii trucate, Premiile Arta pentru Viaţă etc.  

Avem un coordonator de programe – Dorin Badea, un organizator de conferinţe Daniel Nedelcu, pe partea muzicală este Andrada, Dany Sandu, un grup din ţară, apoi colaboratori locali. Totul este pe bază de voluntariat. Trebuie să spun ca multe din activităţi sunt realizate în strânsă legătură cu Alege Viaţa. Lucrez foarte bine cu Eugen Popescu, dumnealui fiind directorul Acoperirii şi producătorul filmelor „Corabia misterioasă”, „Accesul intrezis”, „Samson şi Eva” şi „Surprize în lanţ”.

D.B: Pentru ce categorie de persoane a fost creat?

C.D: Atât pentru cei care au ceva de spus, cât şi pentru cei care au nevoie de Dumnezeu. Tu ai dar pe parte jurnalistică. Ok, hai să colaboram. Tu ai făcut un pas, noi facem ce putem. Din 1998 susţinem programe pentru 161.900 de oameni, live, faţă în faţă, în 102 de localităţi din România, Croaţia, Slovacia, Austria, Republica Moldova şi Italia. Au venit alături de noi mai toate numele sonore din zona muzicala şi de asemenea şi pastori. Nu mai punem la socoteală programele de radio şi TV, pe care le-am început din 1998!

D.B: Împărtăşiţi-ne câteva experienţe/mărturii interesante din viaţa centrului „Artă pentru viaţă”?

C.D: In primul rând eu, alături de echipă, a doua generaţie de lucrători, trebuie să mulţumesc celor peste 200 de pastori şi prezbiteri plus câtorva sute de voluntari. Las să vorbească alţiii despre noi. „Despre Centrul Artă pentru Viaţă am auzit cu puţin timp înainte de a-şi începe activitatea şi promitea, la acea dată, multe în domeniul frumosului. Aşteptările nu mi-au fost înşelate şi pot spune că am urmărit cu un ochi critic ceea ce voi aţi făcut de-a lungul anilor. Sarcina mea s-a rezumat, cel mai adesea, la a anticipa sau reflecta pe marginea acestor momente. Interviurile sau chiar co-participarea la organizare a fost ceea ce meseria de jurnalist la RVE Sibiu mi-a îngăduit să fac. Mă văd nevoit să vă rog să-mi permite-ţi să vă fiu în continuare alături, pentru ca acolo unde Dumnezeu lucrează şi oamenii îl caută, vreau să fiu şi eu”. – Dorin Rus, RVE Sibiu

„Mă simt onorat să am un cuvânt de apreciere faţă de CENTRUL „ARTĂ  PENTRU VIAŢĂ” care împlineşte 10 ani de existenţă. Trebuie să spun, că echipa noastră „One a week” sub numele căreia am misionat, prin intermediul spaţiului virtual, a fost încurajată prin colaborarea şi atenţia, care a primit-o din partea  centrului „Artă pentru viaţă”… In mod deosebit  mulţumim fondatorului ei, pentru apreciere. Să aveţi un impact cât mai mare în mijlocul societăţii  de astăzi, promovând adevăratele valori”. – Ioan-Nelu Cintean, coord. echipei „One a week” şi Vicepreşedinte al ABR din America şi Canada ( partea de WEST).

„Salutăm cu admiraţie activitatea pe care Centrul „Artă pentru Viaţă o desfăşoară în România şi ne bucurăm că mijloacele actuale ale mass-mediei sunt folosite din plin. Vă dorim mult succes spiritual pe mai departe”. – echipa resursecrestine.ro

„Un lider al regiunii sale”.- Samuel P., Belgrad, Serbia

„Consider binevenită iniţiativa. Vă doresc succes în continuare”. Primar, Petrosani

„Fata mea m-a invitat pentru prima oară să ascult şi eu un mesaj. Aşa a vrut Dumnezeu să se întâmple şi invitat a fost Cătălin Dupu din Bucureşti. Astăzi mă bucur de acea zi şi decizia pe care am luat-o”. – M, jud Arad.

Salutăm prezenţa d-lui… şi suntem atenţi la programul ce doreşte a-l prezenta. Primar, Orastie

Aş veni oricând în România la un eveniment organizat de voi. A.B, Gospel singer, SUA

D.B: Planurile de viitor şi nevoile de rugăciune?

C.D: Numai luna aceasta avem 7 evenimente în 6 oraşe. De aici se leagă altele, întâlniri, discuţii, interviuri. Este foarte multă muncă, repet, foarte multă muncă. Mă întreba o realizatoare radio: Cum mai puteţi cu atâtea evenimente să fiţi… fresh? Ne rugam pentru finanţare şi o echipă mult mai mare, pentru că responsabilităţile acum sunt şi mai mari.

D.B: Cine este Cătălin Dupu pentru Centrul „Artă pentru viaţă” şi Centrul „Artă pentru viaţă” pentru tine?

C.D: Ce aş fi pentru această lucrare, să spună lumea. Centrul pentru mine este a doua familie, un vis ce se împlineşte zilnic, alături de zeci de colaboratori devotaţi. Va mulţumesc pentru ideea acestui dialog şi vă doresc succes de Sus. Ma rog la Bunul Dumnzeu să îşi facă Lucrarea şi toată Slava şi Gloria Sa fie numai ale Lui.