Mântuiţi prin suferinţa crucii

Lumina mântuirii şi a bucuriei sfinte, care vine din Dumnezeu nu putea fi obţinută altfel, decât prin suferinţa crucii. Într-o zi, ca astăzi mântuitorul a murit pentru mine şi pentru tine. Acum două milenii în urmă, a suferit chinurile răstignirii, jos pe via Dolorosa, spre calvar şi spre moarte… pentru mine şi pentru tine… pentru că păcatul nostru a tuturor.

Moartea Lui nu costă nimic dacă tu nu închei un legământ cu El: Dacă nu accepţi mântuirea prin credinţă, care ţi-a oferit-o în dar la Golgota. Dacă nu spui, Doamne mulţumesc pentru că ai murit şi ai trecut prin aceste chinuri ca să îmi dai mântuire. Dacă nu spui, iartă-mă te rog şi vino să trăieşti prin mine.

Cristos a înviat şi prin învierea Lui a biruit moartea ca eu şi tu să avem viaţă. Acceptă această viaţă, nu te costă nimic. Eu am acceptat şi nu regret. Fericirea, pacea, bucuria Lui  un poate fi comparat cu nimic din tot ce avem pe pământ fără El. Trăieşte o viaţă dedicată doar Lui.

CRISTOS A ÎNVIAT, învie şi tu!!!

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru salvare

„Dumnezeu.. ne-a împacat cu El prin Isus Hristos” (2 Corinteni 5:18)

Tim Miiler scrie: „Fiica mea de nouă ani Jennifer abia aştepta să mergem cu familia în vacanţă. Dar s-a îmbolnăvit şi mult aşteptata zi petrecută la Sea World a fost înlocuită cu o noapte întreagă petrecută la spital în radiografii şi analize de sânge. Spre dimineaţă, doctorul i-a spus fetiţei mele epuizate că trebuie să i se mai facă încă o analiză, o puncţie lombară. Procedura este dureroasă, au spus ei. Apoi doctorul m-a întrebat dacă doresc să rămân în încăpere. Am dat din cap, ştiind că nu puteam să o las pe Jennifer singură în timpul chinului. Doctorul a rugat-o pe Jennifer cu blândeţe să-şi dea jos hainele. Ea s-a uitat la mine cu modestia-i de copil ca şi cum ar fi dorit să mă întrebe dacă e bine. Apoi au urcat-o într-un mic balon. Mi-am acoperit faţa în mâinile ei şi am îmbrăţişat-o. Când a intrat acul înăuntru a plâns. Pe măsură ce s-a amplificat durerea, a suspinat de mai multe ori: „Tată, tată, tată”, vocea ei devenind tot mai sinceră cu fiecare cuvânt. Era ca şi cum spunea: „0, tată, nu poţi face ceva?” Lacrimile mele s-au amestecat cu ale ei. Mi s-a frânt inima şi am simtit că mi se face rău. Pentru că o iubeam, îngăduiam să treacă prin cea mai dureroasă experienţă din viaţa ei. În mijlocul puncţiei lombare, gândurile mi-au fugit la cruce. Prin ce durere de nespus au trecut Tatăl şi Fiul; de dragul nostru”.

Dar datorită crucii lui Hristos, noi avem parte de: a) împăcare: „Dumnezeu.. ne-a împăcat cu El”; b) naştere din nou: „aţi fost născuţi din nou” (1 Petru 1:23); c) înviere: „oricine vede pe Fiul.. Eu îl voi învia în ziua de apoi” (loan 6:40). Multumeşte-i lui Dumnezeu pentru salvare.