Despre „Adevărata laudă şi închinare înaintea Tatălui” cu Nicolae Bodean


Închinarea prin cântare este o parte esenţială în slujirea Bisericii. Fiecare Biserică are specificul personal în stilul de închinare prin muzică. Cum este adevărata închinare înaintea Tatălui? La această întrebare şi altele vă invit să aflaţi răspunsurile în interviul realizat cu coordonatorul Departamentului de muzică al Bisericii „Speranţa” din Chişinău, Nicolae Bodean.

1. Care sunt cele mai frecvente stiluri de închinare în Bisericile de astăzi?

Voi încerca foarte succint să dau o evaluare a anumitor tendinţe în ce priveşte închinarea în Bisericile noastre pentru a înţelege din ce cauză sunt aşa cum sunt şi la ce ne vor aduce într-un final. Voi vorbi doar despre aspectele muzicale şi stilistice pentru că dacă le includem acum şi pe cele teologice ar trebuie să facem o carte şi nu un interviu. În Bisericile din Moldova nu a existat, pe plan naţional, o decizie în ce priveşte stilurile de închinare sau muzică. Totuşi, fiecare Biserică a luat o decizie, voluntar sau involuntar, în funcţie de viziunea sau strategia de dezvoltare a Bisericii. De obicei se atestă două tendinţe mari: cei care vor să fie aşa cum au fost buneii şi cei care vor să fie în pas cu moda contemporană. De aici apare o întrebare firească: Este important ce fel de muzică avem în Biserică sau acest aspect al închinării este doar o „umplutură” între motivaţiile la rugăciune, predici şi alte activităţi? Primul lucru la care aş vrea să vă gândiţi este faptul că pentru a educa un muzician  este nevoie de mai mult timp decât pentru educaţia unui medic. De ce atât de mult efort pentru ceva aparent nesemnificativ? Aceasta este din cauza efectelor pe care le poate produce muzica.

Să încercăm să dăm o explicaţie. De ce unor oameni le place muzica clasică, altora muzica care se cântă în piaţă, iar altora muzica pop. De ce o aşa diversitate? Dar să extindem întrebarea: De ce în Biserici unii cântă Cântările Evangheliei, alţii cântări de laudă şi închinare? Dacă ne-am referi la Biserici, răspunsul obişnuit ar fi, depinde la ce grup de vârstă ne adresăm.

Liderii de închinare şi, în general, slujitorii ar trebui să fie mai precauţi în ce priveşte muzica utilizată în închinare. Această alegere nu trebuie făcută pe baza ce fac toţi, deoarece muzica, ca şi limbaj, nu doar reflectă dar şi promovează un mod de gândire.

Pentru a înţelege mai bine ce facem şi unde avom ajunge în Bisericile noastre, vă propun să facem o mică incursiune în istoria muzicii. Vom aborda două etape distincte , foarte diferite, pentru a vedea diferenţa în abordare şi efectele produse.

Clasicismul

Pornind de la modelele artistice ale Antichităţii, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumuseţe şi armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârşite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseţii morale. Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de îanlte idealuri eroice şi principii morale ferme. Clasicismul înseamnă, în primul rând ordine, echilibru, rigoare, normă, canon, ierarhie şi credinţă într-un ideal permanent de frumuseţe. Înseamnă ordine obiectivă, perfecţiune formală, înseamnă superioritate a raţiunii asupra fanteziei şi pasiunii.

Caracteristici:

  • Finalitatea operei clasice este deopotrivă estetică şi etică.
  • Subliniază necesitatea de a realiza o armonie internă a operei, obligaţia de a nu amesteca genurile şi de a respecta principiul verosimilităţii.
  • Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stăpâni care-şi fac întotdeauna datoria, învingându-şi sentimentele potrivnice.

Modernismul şi Postmodernismul.

Este o mişcare culturală, artistică şi ideatică care include artele vizuale, arhitectura, muzica şi literatura progresivă care s-a conturat  în circa trei decenii înainte de anii 1910-1914, când artiştii s-au revoltat împotriva tradiţiilor academice şi istorice impuse şi considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea şi culminând cu rigiditatea şi „osificarea” academismului secolului al 19-lea. Moderniştii au crezut că prin refuzarea tradiţiei ar fi putut descoperi noi şi radicale feluri de a crea „un altfel de artă”.

Acolo unde moderniştii au sperat să scoată la lumina universaliile sau fundamentele artei, postmodernismul încearcă să le detroneze, să îmbrăţişeze diversitatea şi contradicţia. Postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice şi, în schimb, încurajează perspectivele fracturate, fluide şi pe cele multiple. O abordare postmodernă a artei respinde disctincţia dintre arta joasă sau înaltă. Respinge de asemenea graniţele rigide şi favorizează amestecul de idei şi forme.

Cum se manifestă aceste tendinţe în Biserică? Vine cineva şi zice: „Fraţilor voi deja aparţineţi trecutului, aţi rămas în urmă. Nu înţelegeţi ce vor cei mai tineri decât voi”. Poate veţi zice că aesta este un proces natural de shimb de generaţii în biserică. Totuţi sunt câteva lucruricare sunt diferite faţă de schimbul de generaţii din trecut. Avem o cultură muzicală care ne învaţă să fim egoişti, lipsiţi de compasiune, valori care nu mai fac diferenţa dintre bine şi rău. Şi aceasta cu cuvinte foarte frumoase în cântări. În cadrul unui cântec melodia este predominantă faţă de cuvinte. Noi nu ţinem minte toate evenimentele petrecute în viaţa noastră, totuşi creierul nostru ţine minte toate evenimentele petrecute în viaţa noastră, totuşi creierul nostru ţine minte experienţele emoţionale. Acum, când auzim o melodie, ea se asociază cu experienţa emoţională anterioară. În acest fel, noi percepem dacă muzica este tristă sau veselă, senzorială sau agresivă. Fiind expuşi la aceste stări emoţionale, ne îmbibăm cu aceste valori. În muzica populară din Moldova, 90 % din totalul de cântece, sunt despre imoralitate şi beţie, de aici şi lipsa de atitudine în societate asupra acestor vicii.

Dacă am rezuma în câteva cuvinte, Clasicismul poartă în sine valori care sunt comune cu valorile morale expuse pe paginile Sfintei Scripturi, de aici vine într-un mod intuitiv utilizarea în multe dintre bisericile din lume a muzicii ce are la bază muzica clasică; pe când felul modern de gândire încurajează lipsa de delimitare dintre bine şi rău, lipsa de compasiune  şi amanciparea eu-lui. Suntem zilnic expuşi acestei filosofii, dar mai rău e că şi în biserică promovăm aceste valori prin muzică,

Lipsa educaţiei muzicale a părinţilor noştri şi lipsa de discernământ a generaţiei tinere în acest subiect nu minimalizează lucrarea Duhului prin predicare sau prin rugăciune. Să nu fim ca şi omul cu inima împărţită: şi cu Domnul, şi cu lumea.

Fie ca şi noi să putem vedea în bisericile noastre ceea ce spunea psalmistul: „Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru” (Ps. 92:13).

2. Care sunt criteriile după care o biserică trebuie să aleagă muzica prin care să se închine înaintea Domnului?

În Scriptură nu sunt prea multe referinţe la felul în care o biserică ar trebui să-şi aleagă muzica, şi nu găsim nici indicaţii cu privire la genul de muzică care ar plăcea lui Dumnezeu. Unul din textele  Noului Testament care vorbeşte despre muzica în închinarea credincioşilor este Coloseni 3:16 – „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă  unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră”. Acest verset conţine două expresii care cred că sunt cruciale pentru determinarea muzicii potrivite în închinare. Aceste expresii sunt: „învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă”, care au conotaţia de a atenţiona,  de a corecta. Observaţi că suntem chemaţi la un proces de învăţare, formare  a unor deprinderi şi de sfătuire reciprocă şi toate acestea prin muzică. Este o responsabilitate enormă acordată muzicienilor în Noul Testament ca şi celor din Vechiul Testament şi anume prezentarea clară a Cuvântului lui Dumnezeu. Textul de mai sus spune despre cântarea psalmilor, cea a cântărilor duhovniceşti şi cea a cântărilor de laudă, că ar trebui să ne facă mintea de Cuvântul lui Cristos. Deci putem concluziona că acele cântări care se cântă în Biserica locală trebuie să ne înveţe adevărurile Scripturii şi să vină ca şi un sfat în ajustarea vieţii noastre la standartele  Scripturii. Orice muzică care nu îndeplineşte  aceste cerinţe în ceea ce priveşte textul şi promovează alte valori estetice prin muzică, nu poate fi calificată drept muzică care este potrivită în închinare.

3. În calitate de specialist în muzică, aţi elaborat un concept de închinare în Biserica „Speranţa”. Povestiţi-ne mai detalia despre el?

Fiecare biserică trebuie să aibă un concept care să vizeze departamentul de muzică al bisericii. Acest lucru este extrem de important pentru că acesta va determina cum va arăta biserica, ce teologie va fi în conţiinţa membrilor, ce categorii de oameni veţi avea în biserică şi, nu în ultimul rând, ce fel de oameni veţi avea în faţă.

Departamentul de muzică este unul complementar – el are tangenţa cu majoritatea activităţilor care au loc  în viaţa Bisericii locale, iar faptul că este departament „vizibil”, plasează o responsabilitate ca şi a pastorului în ce priveşte modul nostru de viaţă corelat la cuvintele care ies de pe buzele noastre. În cazurile în care sunt neîţelegeri între pastor şi liderul de închinare, aceasta poate duce la tensiuni şi conflicte în biserică. Lipsa pregătirii spirituale, cât şi muzicale a liderului poate duce biserica într-o direcţie greşită sub aspect teologic şi aceasta, chiar dacă predicarea este perfect în conformitate cu doctrinele Biblice. Dar să evaluăm câteva dintre aceste caracteristici.

-Primul aspect pe care îl voi aborda se referă la calităţile liderului de închinare. Poate veţi zice că această persoană trebuie să aibă aceleaşi calităţi ca şi alţi slujitori în biserică. Totuşi, Scriptura mai specifică câteva lucruri pentru muzicieni. În titlul din Psalmul 4, vedem că este menţionat: „Către mai marele cântăreţilor”. Acest termen este foarte important pentru un slujitor în muzică. Este vorba despre o persoană cu avilităţi în conducere, o persoană eminentă. Un supraveghetor, în special în Vechiul Testament a serviciilor şi a muzicii în închinare. Brown susşine că „acest termen conţine nu doar semnificaţia de a fi eminent, ci înseamnă a fi victorios, pur şi inocent, care derivă din conceptul de a străluci”. Deci, în calitate de slujitor, lider de închinare, fiecare persoanăcare se urcă pe scenă pentru a cânta în cor, pentru a conduce biserica în programul de cântări trebuie să aibă o viaţă sfântă, evlavioasă, nu doar în aparenţă, ci această viaţă să strălucească pe faţa lui. Această inocenţă nu poate fi stimulată prin făţărnicie. Aceasta se vede imediat. Nu există altă soluţie decât trăirea în părtăşie cu Domnul.

– Un al doilea aspect este legat de diversitatea muzicii. Din punct de vedere biblic, diversitatea muzicii este salutată de cartea Psalmilor. De exemplu, în Psalmul 3:2, cuvântul Oprire(Selah) indică o suspendare temporară a textului în timp ce muzica continuă să cânte. Acest moment este folosit de autor pentru a reflecta sub acompaniamentul muzical cele cântate mai sus. Pentru Psalmul 4 sunt menţionate instrumentele cu corzi. Psalmul 5 se interpretează la flaute. Psalmul 6 – Psaltira – un fel de harpă. Psalmul 7 este un poem un poem foarte emoţional şi plin de entuziasm. Brawn consideră că acest psalm este foarte pasional, chiar puţin „sălbatec”, schimbări rapide de ritm. În acest psalm sunt adse laude Domnului cu mâinile ridicate. Psalmul 9 se interpreatează murmurând. Un termen modern pentru acest fel de psalm este  Affetuoso. Psalmul 24 este unul antigonal – un cor cântă o frază, iar alt cor răspunde. Psalmul 39 este o meditaţie în linişte. Psalmul 46 se interpretează cu falsetto – atunci când un bărbat cântă cu diapazonul vocii de femeie. Această listă poate continua foarte mult şi ar putea crea impresia că putem cânta oricum în faţa Domnului. Ar fi o mare greşeală să considerăm astfel şi în lumina acelor lucruri pe care le-am abordat mai sus dar şi dacă am încerca să citim Cartea Psalmilor şi să observăm încărcătura emoţională, teologică, profunzimea gândurilor care sunt într-un contrast izbitor cu marea parte a muzicii creştine pe care o auzim în ultimii ani. Din acest motiv, în Biserica „Speranţa” promovăm cântări care au un mesaj biblic, un text bogat, valoros şi interpretat într-o manieră care scoate cel mai bine în evidenţă acel mesaj.

– Un al treilea aspect ţine de forma de organizare a departamentului de muzică al Bisericii „Speranţa” constă în promovarea  acestor valori în viaţa oamenilor cheie care sunt implicaţi în slujire aşa cum sunt dirijorul de cor, cei implicaţi în grupul de laudă şi închinare. Acest concept este ca şi un fir roşu pentru a ne alinia slujirea, totuşi în calitate de responsabil, consider că fiecare este responsabil de un anumit segment trebuie să-şi dezvolte viziunea în ceea ce priveşte felul în care va dezvolta lucrarea. Nu vreau să-mi impun părerile în metoda de organizare a slujirii din cadrul departamentului, dacă nu sunt situaţii de principiu, doar îmi dau părerea pentru ca fiecare credincios să aibă libertatea să răspundă la chemarea pe care o are de la Domnul. Desigur, am elaborat metodici de instruire separate pentru corişti şi pentru grupul de închinare sau solişti. Aceasta implică note, materiale auditive, fonograme, repetiţii mai lungi pe alocuri etc.

4. Cum a reacţionat biserica la schimbările de concept?

Aceste schimbări au descurs oarecum lent, dar rezultatele sunt foarte pozitive. Aceasta ne-a permis să avem un echilibru biblic, dacă aş putea spune în acest fel, şi aceasta ne-a permis să nu fim constrânşi să alergăm după interesele de grup de vârstă din biserică. Toţi suntem într-un duh în închinare, de la tineri până la adulţii mai în vârstă. Consider că biserica care nu a reuşit să-şi formeze acest concept încă nu se poate considera ca fiin în lucrare cu un randament maxim.

Date biografice: Nicolae Bodean s-a născut pe data de 8 decembrie, 1978. A urmat Liceul de muzică „Ciprian Porumbescu” din Chişinău în perioada 1985-1997 şi Academia de muzică din Chişinău, 1997-2002, Clasa de Violoncel şi Pian. Din anul 1995 este un membru al Bisericii „Speranţa” din capitală. În prezent, Nicolae Bodean slujeşte ca şi responsabil de Departamentul de muzică al acestei biserici. De asemenea, este implicat în elaborarea de metodologie de a formare a lucrăii muzicale în biserică şi implicarea membrilor în Departamentul de muzică, precum şi a materialelor dedicate slujiritorilor muzicali.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s