„…Căci noi suntem lucrarea Lui..” (Efeseni 2:10)
Ruth Lee a scris: „In ultima zi a unei conferinţe a scriitorilor ne-am adunat cu toţii într-unul dintre dormitoare. In pijamale toţi arătam la fel. Rând pe rând, fiecare a început să-şi deschidă sufletul. După ce au vorbit câţiva scriitori consacraţi, precum şi alţii care aspirau la glorie, mi-a venit şi mie rândul. Am spus: „Mă numesc Ruth… şi mă simt atât de inferioară încât cred că am să mă întorc la mine în cameră.” Toţi au râs, aşa că am prins curaj şi am continuat: „Cred că m-aţi putea numi o producătoare. In 30 de ani am produs un terapeut (bine pregătit) în probleme respiratorii, un mecanic şi o gospodină fericită. De asemenea sunt implicată în co-producţia celor şapte nepoţi.” Le-am povestit cât îmi este de plină viaţa. Muncă la coada vacii, ajutor la reparatul gardurilor, după care rugăciuni pentru a sta ploaia. Le-am povestit despre orele pline petrecute ca şi îngrijitoare de copii şi menajeră. Le-am mai spus apoi cât sunt de infometată. Flămândă după hrana spirituală şi afectivă primită la această conferinţă.
O fată care stătea într-un colţ al camerei şi care tăcuse până atunci, îşi înălţă glasul: „Ai putea, te rog, să te întorci ca să te văd şi eu?” După ce m-am conformat, fata a continuat: „Vreau să îmi amintesc de chipul tău când voi scrie”, a spus ea, „pentru că vreau să scriu pentru oameni ca tine.” Dintr-o dată n-am mai simţit nevoia de titluri sau premii. Cuvintele ei m-au ajutat să înţeleg ceea ce ştiam din totdeauna: „Dumnezeu nu creează oameni neânsemnaţi – fiecare este important în ochii lui Dumnezeu!”
Doina Bejenaru 