Call to All Nations


Te-am pus să fii lumina neamurilor ca să duci mântuirea până la marginile pământului

Mă numesc Daniel, sunt din Brasov, şi provin dintr-o familie de creştini, de la Oastea Domnului, o familie în care de mic mi s-au implementat valori crestine, şi tot odată mi-am descoperit şi visul de a merge în misiune. Când eram mic, luam globul pământesc, puneam degetul î-l învârteam şi ziceam că unde v-a arăta degetul acolo voi merge în misiune. Bine-nţeles că odată cu trecerea timpului, visul meu de copil a fost îngropat într-o lume a banului, succesului, mai târziu a disperării şi mai apoi să fie chiar uitat. Undeva prin adolescenţă nu mai doream să aud de Dumnezeu sau oricine, orice ar avea dea face cu El. Nu mă mai înţelegeam cu nimeni din familie, am trăit aşa ani de zile. Apoi după naşterea din nou la 17 ani am crezut că pentru a fi acceptat de Dumnezeu trebuie să demonstrezi că meriţi dragostea Lui. Aşa că orice făceam, fie că mă rugam, sau lucram cu grupul de adolescenţi din biserică, sau chiar să predic. Totul era doar din dorinţa de a arăta că sunt îndeajuns de bun… şi am crezut că la asta se rezuma viaţa de creştin…dar ceva timp mai târziu aveam să înţeleg că de fapt există mai mult decât atât. Am plecat în Cipru la muncă pentru că doream şi eu să fiu independent. Acolo, în oraşul unde munceam pentru că nu era o biserică evanghelică în care să mă implic, m-am înstrăinat în relaţia mea cu Domnul, dar El mi-a deschis ochii la nevoile de acolo  care erau aşa de mari, se simţea o aşa mare apăsare spirituală, atunci m-am gândit de ce nu face Dumnezeu nimic?  De ce nu se implică nimeni? In momentele acelea m-a străpuns un gând: „De ce? Pentru că, mulţi ca şi tine şi-au ales alte priorităţi în viaţă, altele decât cele la care I-am chemat Eu”. Atunci El trezise visul meu de copil la viaţă… Între timp am cunoscut şi nişte misionari care m-au motivat mai mult la misiune, a fost una din confirmări că ceea ce vreau eu vine din inima Lui. Am întrerupt contractul de muncă, m-am interesat de o şcoala de misiune în România, una care să înceapă cât mai repede şi am găsit la Mediaş. Şcoala Interdenominaţională de Ucenicie un curs intens de misiune organizat de “Tineri Pentru Misisune”. Am făcut şcoala aceasta în anul 2008 perioada: ianuarie-iunie, a fost o şcoală în care mi-am descoperit chemarea şi viziunea şi cel mai important lucru e că L-am cunoscut pe Dumnezeu într-un mod foarte intim, aproape de inima mea. A fost un an în care El mi-a deschis uşa către misiune. Chiar dacă nu primisem de la bun început o ţară pe inimă, în care să mă stabilesc pe termen lung, în aceşti ultimi doi ani am avut binecuvântarea să ajung în misiuni pe termen scurt în Medgidia, Macedonia, Austria-Viena, Transnistria, China, Africa-Kenya, Ucraina şi Republica Moldova. Pe tot parcursul acestor misiuni Dumnezeu î-mi confirma că El mă vrea pe câmpul de misiune. Şi în fiecare din aceste misiuni Dumnezeu î-mi vorbea şi vedeam tot mai mult planul Lui cu viaţa mea. Misiunea din Estul Asie, însă a fost diferită de tot ce întâlnisem până atunci, Dumnezeu începea să-mi vorbeasca despre chemarea mea acolo. Lucrarea noastră s-a axat pe relaţii cu misionarii de acolo încurajându-i şi susţinâdu-i în rugăciune şi prin ajutor practic. Şi totodată, oamenii cu care intram în contact, datorită faptului că acolo nu puteam face evanghelizare propriu-zisă, în schimb puteam face asta prin relaţionare foarte uşor fără să dăm de bănuit. Făceam asta în special cu tinerii, pentru că puteam comunica cu ei liber în limba engleză. Intr-una din zile am fost la o misionară s-o încurajăm în lucrarea ei cu tibetanii şi ea spunea că în Podişul Tibet, un loc aproximativ de trei ori cât suprafaţa României nu există o Biserică evanghelică dar că sunt aproximativ 200 de creştini răspândiţi pe toată suprafaţa podişului şi că sunt cu mult mai mulţi creştini care au murit acolo încercarea să aducă Lumina Evangheliei în acel loc întunecat de secole de-a rândul de Satan prin budism. In acele momente am înţeles chemarea Lui că “mare este  secerisul dar puţini sunt lucrătorii”. Chiar dacă încă nu ştiu anumite lucruri, când se va întâmpla să ajung acolo şi pentru ce perioadă, ştiu că asta e chemarea Lui pentru viaţa mea şi ştiu că: ”El va sfârşi ce a început pentru mine”. Dar până atunci sunt la dispoziţia Lui, de a fi folosit în orice mod posibil oriunde El mă trimite. “Iată-mă trimite-mă”. Viziunea mea este să lucrez cu tinerii cu probleme, să câştig cât mai mulţi pentru Impărăţia Lui şi vreau să fac asta prin orice mijloace creative în special prin sport.

De Doina Bejenaru Publicat în Misiune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s