Call to All Nations

Te-am pus să fii lumina neamurilor ca să duci mântuirea până la marginile pământului

Mă numesc Daniel, sunt din Brasov, şi provin dintr-o familie de creştini, de la Oastea Domnului, o familie în care de mic mi s-au implementat valori crestine, şi tot odată mi-am descoperit şi visul de a merge în misiune. Când eram mic, luam globul pământesc, puneam degetul î-l învârteam şi ziceam că unde v-a arăta degetul acolo voi merge în misiune. Bine-nţeles că odată cu trecerea timpului, visul meu de copil a fost îngropat într-o lume a banului, succesului, mai târziu a disperării şi mai apoi să fie chiar uitat. Undeva prin adolescenţă nu mai doream să aud de Dumnezeu sau oricine, orice ar avea dea face cu El. Nu mă mai înţelegeam cu nimeni din familie, am trăit aşa ani de zile. Apoi după naşterea din nou la 17 ani am crezut că pentru a fi acceptat de Dumnezeu trebuie să demonstrezi că meriţi dragostea Lui. Aşa că orice făceam, fie că mă rugam, sau lucram cu grupul de adolescenţi din biserică, sau chiar să predic. Totul era doar din dorinţa de a arăta că sunt îndeajuns de bun… şi am crezut că la asta se rezuma viaţa de creştin…dar ceva timp mai târziu aveam să înţeleg că de fapt există mai mult decât atât. Am plecat în Cipru la muncă pentru că doream şi eu să fiu independent. Acolo, în oraşul unde munceam pentru că nu era o biserică evanghelică în care să mă implic, m-am înstrăinat în relaţia mea cu Domnul, dar El mi-a deschis ochii la nevoile de acolo  care erau aşa de mari, se simţea o aşa mare apăsare spirituală, atunci m-am gândit de ce nu face Dumnezeu nimic?  De ce nu se implică nimeni? In momentele acelea m-a străpuns un gând: „De ce? Pentru că, mulţi ca şi tine şi-au ales alte priorităţi în viaţă, altele decât cele la care I-am chemat Eu”. Atunci El trezise visul meu de copil la viaţă… Între timp am cunoscut şi nişte misionari care m-au motivat mai mult la misiune, a fost una din confirmări că ceea ce vreau eu vine din inima Lui. Am întrerupt contractul de muncă, m-am interesat de o şcoala de misiune în România, una care să înceapă cât mai repede şi am găsit la Mediaş. Şcoala Interdenominaţională de Ucenicie un curs intens de misiune organizat de “Tineri Pentru Misisune”. Am făcut şcoala aceasta în anul 2008 perioada: ianuarie-iunie, a fost o şcoală în care mi-am descoperit chemarea şi viziunea şi cel mai important lucru e că L-am cunoscut pe Dumnezeu într-un mod foarte intim, aproape de inima mea. A fost un an în care El mi-a deschis uşa către misiune. Chiar dacă nu primisem de la bun început o ţară pe inimă, în care să mă stabilesc pe termen lung, în aceşti ultimi doi ani am avut binecuvântarea să ajung în misiuni pe termen scurt în Medgidia, Macedonia, Austria-Viena, Transnistria, China, Africa-Kenya, Ucraina şi Republica Moldova. Pe tot parcursul acestor misiuni Dumnezeu î-mi confirma că El mă vrea pe câmpul de misiune. Şi în fiecare din aceste misiuni Dumnezeu î-mi vorbea şi vedeam tot mai mult planul Lui cu viaţa mea. Misiunea din Estul Asie, însă a fost diferită de tot ce întâlnisem până atunci, Dumnezeu începea să-mi vorbeasca despre chemarea mea acolo. Lucrarea noastră s-a axat pe relaţii cu misionarii de acolo încurajându-i şi susţinâdu-i în rugăciune şi prin ajutor practic. Şi totodată, oamenii cu care intram în contact, datorită faptului că acolo nu puteam face evanghelizare propriu-zisă, în schimb puteam face asta prin relaţionare foarte uşor fără să dăm de bănuit. Făceam asta în special cu tinerii, pentru că puteam comunica cu ei liber în limba engleză. Intr-una din zile am fost la o misionară s-o încurajăm în lucrarea ei cu tibetanii şi ea spunea că în Podişul Tibet, un loc aproximativ de trei ori cât suprafaţa României nu există o Biserică evanghelică dar că sunt aproximativ 200 de creştini răspândiţi pe toată suprafaţa podişului şi că sunt cu mult mai mulţi creştini care au murit acolo încercarea să aducă Lumina Evangheliei în acel loc întunecat de secole de-a rândul de Satan prin budism. In acele momente am înţeles chemarea Lui că “mare este  secerisul dar puţini sunt lucrătorii”. Chiar dacă încă nu ştiu anumite lucruri, când se va întâmpla să ajung acolo şi pentru ce perioadă, ştiu că asta e chemarea Lui pentru viaţa mea şi ştiu că: ”El va sfârşi ce a început pentru mine”. Dar până atunci sunt la dispoziţia Lui, de a fi folosit în orice mod posibil oriunde El mă trimite. “Iată-mă trimite-mă”. Viziunea mea este să lucrez cu tinerii cu probleme, să câştig cât mai mulţi pentru Impărăţia Lui şi vreau să fac asta prin orice mijloace creative în special prin sport.

Un mesaj pentru cititorii fideli!

Bună dragilor,

Am început anul 2010, nu cu aceeaşi forţă pe blog cum l-am finisat pe 2009. Am scris mai puţin şi sper să nu vă fi simţit neglijaţi din acest motiv. În următoarele câteva rânduri vreau să vă împărtăşesc, pe unde am mai fost şi ce am făcut. Prima săptămână a anului, fiind în vacanţă, Dumnezeu mi-a dat harul şi posibilitatea de a participa la a opta sesiune de studiu Biblic Inductiv, din cadrul Institutului „Precept Ministries” cu tema: „Doctrinele Bibliei” la care am studiat cursul Legământ. Deşi, am mai trecut o dată această sesiune cu ceva timp în urmă, am ales să merg să stau mai mult în Cuvântul lui Dumnezeu şi nu regret de loc.

După cum mi-am dorit foarte mult, sesiunea a fost în afara oraşului departe de responsabilităţile mele de acasă, redacţie, Biserică şi facultate. Am avut o săptămână de har la Colibaşi, împreună cu mai mulţi tineri şi familia Nicolai şi Svetlana Sîli, iar mai târziu ni s-au alăturat şi familia Buzilă.

Duminicile împreună cu băieţii de la Golgota şi fetele de la Isus Salvatorul, am fost în Bisericile vecine, Slobozia Mare şi Giurgiuleşti. Am împătăşit cu fraţii bucuria noastră de a studia la Colibaşi şi am împărţit prin sat caledare de la Misiunea Biblică, vestind oamenilor evanghelia.

După o săptămână la Colibaşi, am revenit la Chişinău, cu noi forţe, gata de multe realizări. Trebuia să merg la universitate, dar a început cea de-a XI-a sesiune din cadrul Institului „Cum să abordăm un subiect dificil din Biblie”, la care am învăţat despre Duhul Sfânt din cartea Faptele Apostolilor şi din Evanghelia după Ioan, despre relaţia dintre Domnul Isus cu ucenicii.

De mult nu mai fusesem la o sesiune, într-o vacanţă pentru suflet. Şi m-am rugat ca Domnul să îmi dea posibilitatea să merg la o sesiune în afara oraşului, unde să mă ocup doar de studierea Cuvântului. Şi El, în bunătatea Lui fără margini, mi-a dat îndoit.

Probabil foarte mulţi deja aţi sesizat că colaborez cu Ştiri Creştine.ro. Când mi s-a propus această colaborare nu am ştiut că Dumnezeu va pune în inima mea o dragoste şi o pasiune deosebită pentru această lucrare. La început tot ce făceam pentru Ştiri Creştine, puneam şi pe blog, dar am decis să separ activitatea asta, implicând mai multă originalitate şi acolo şi aici.

Acum am început şi facultatea, pentru că am lipsit două săptămâni trebuie să recuperez câteva lucrări şi din aceste considerente activitatea pe blog a fost neglijată în ultimul timp. Dar vreau să vă spun că nu am uitat de cei care citiţi acest blog zilnic, şi acum pregătesc pentru voi lucruri interesante. Dacă vreţi să vă bucuraţi împreună cu mine, vreau să vă împărtăşesc că la obiectul Jurnalism On-line, trebuia să facem un blog. Şi pentru acest blog am luat nota 9, ceea ce era ireal pentru că nu am fost la examen în timpul sesiunii. Aceasta m-a încuraja şi mai mult să investesc în blog, iar comentariile voastre de încurajare şi critică sunt o mare bucurie pentru mine.

Mă bucur că pot să vă fiu de folos. Acum mă pregătesc să începlucrul la Teza de licenţă. Domnul de ziua mea de naştere mi-a dat şi un laptop. Curând o să am şi internet acasă şi o să pot scrie în fiecare zi.

Domnul să fie cu voi cu toţi.