„..să vă lumineze ochii inimii” (Efeseni 1:18)
Când te afli în criză este uşor să-ţi pierzi perspectiva. Li s-a întâmplat ucenicilor Domnului Isus pe drumul spre Emaus. Descurajaţi de moartea Lui, „pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască” (Luca 24:15-16). Când îţi iei ochii de la Isus începi să te simţi descurajat. Dr. Michael Youssef spune: „Când trec printr-o criză majoră am tendinţa să devin persoana a cărui vedere este înceţoşată… percepţiile îmi sunt atinse… contemplarea mea se face într-o singură direcţie şi deseori îi alung chiar pe oamenii care m-ar putea scăpa, asemenea celor doi ucenici… Vederea lor a fost înceţoşată faţă chiar de persoana care mergea alături de ei şi care vorbea cu ei. Cel a cărui moarte o jeleau era viu… dar ei nu au înţeles deoarece îşi concentrau atenţia în direcţia greşită”.
Dar totul s-a schimbat în momentul în care L-au recunoscut: „S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim… şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii” (Luca 24:33-35). Să remarcăm cuvintele „în ceasul acela”. Intr-o clipită ei au trecut de la teamă la curaj, de la durere la bucurie, de la disperare la speranţă. Aceasta este esenţa Paştelui. Oricât de rele par lucrurile, când îţi îndrepţi ochii la Isus, El te umple de speranţă. Pavel scrie: „să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui”.
Doina Bejenaru 