Nu te mânia

„Fereşte-ţi limba de rău” (Psalmul 54:13)

Când Domnul Isus a fost trădat de Iuda, El a stat pe loc, chiar dacă ar fi putut chema doisprezece legiuni de îngeri în apărarea Sa. Apoi a venit mulţimea, a pus mâna pe El şi L-a arestat. Petru, gata să-L apere pe Isus, şi-a scos sabia şi a tăiat urechea slujitorului Marelui Preot. Impulsiv, iute la mânie, Petru se gândea: „Nu trebuie să suport aşa ceva”. Dar Isus a spus: „Nu, nu aşa se rezolvă lucrurile”. Apoi „S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat” (Luca 22:51). Petru vorbea când trebuia să asculte şi acţiona când trebuia să nu facă nimic. El trebuia să înveţe aşteptarea în Domnul, să exerseze smerenia şi discernământul. Dumnezeu avea planuri mari pentru Petru, dar dacă dorea să-i aducă pe oameni la Hristos, el nu o putea face prin sabie şi tăind urechile oamenilor când se mânia. Poţi învăţa o lecţie de aici.

Vorbele noastre dure pot tăia abilitatea oamenilor de a auzi. Nu putem să ne ieşim din pepeni când avem noi chef. Trebuie să fim sensibili la Dumnezeu: dacă El ne spune: „Nu spune nimic”, trebuie să taci chiar dacă aceasta înseamnă să-i laşi să creadă că ei au dreptate când noi ştim că nu e aşa. Noi trebuie să spunem: „Da, Doamne” şi să acceptăm că El nu ne datorează explicaţii. De câte ori nu împiedicăm creşterea spirituală a cuiva sau binecuvântarea lui Dumnezeu peste vieţile noastre pentru că nu ne controlăm vorbele? Poate crezi că în comparaţie cu adulterul sau cu furtul nu este mare lucru. Mai gândeşte-te odată: „Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui” (Proverbe 13:3).