Tinereţea este o perioadă frumoasă, dar expusă la multe probleme în faţa cărora adesea suntem vulnerabili. Care sunt uriaşii cu care se luptă tinerii de astăzi? Şi cum să fim victorioşi în lupta cu ei? Aflăm de la pastorul de tineret al Bisericii „Betel” din Timişoara, Samuel Tuţac.
Care sunt uriaşii cu care se confruntă generaţia tânără de astăzi?
Sunt foarte multe probleme cu care se confruntă tinerii în perioada aceasta. De fapt majoritatea oamenilor trec prin multe probleme dificile. Unele din aceste probleme pot deveni uriaşi, de care încep să le fie frică. La o anumită vârstă prima îngrijorare a tinerilor este profesia pe care trebuie să o aleagă. Sunt foarte stresaţi pentru că mulţi fac o şcoală şi nu se finalizează cu ocuparea unui post de muncă pentru care sau pregătit. Şi aceasta este un stres mare pentru ei, pentru că ajung la concluzia tristă, că după patru sau cinci ani de facultate, va trebui să culeagă căpşuni în Spania ca să poată trăi, să se întreţină, şi să nu fie o povară pentru părinţi.
O altă povară pe care îi macină pe mulţi este întemeierea unei familii. Şi aici dacă nu sunt foarte atenţi, dacă nu este cineva pe aproape care să îi ajute, dacă nu are cine să le dea sfaturi şi îndrumări corecte ajung să îşi fac concepţii greşite despre ce înseamnă viaţa de familie. Mulţi dintre ei nu consideră viaţa de familie o prioritate ocupânduse de alte lucruri. Şi apoi ajung la o anumită vârstă şi ajung la disperare din frica că nu se vor mai căsători. De obicei când suntem disperaţi şi ne este frică de anumite lucruri, înseamnă că persoana a permis fricii să o stăpânească. Persoana nu se mai poate concentra la foarte multe lucruri, nu mai dă randament bun în lucrurile care le face şi în permanenţă nu are somn, poate sta multe ore gândindu-se. Adică disperaera este un uriaş foarte mare, care poate duce la depresie, alt uriaş şi mai mare. Sigur poate la băieţi nu sunt chiar atât de stresant, mai mult fetele sunt afectate dramatic de acest aspect, dar şi băieţii se confruntă cu această problemă. Dacă i-au decizii la disperare sunt sub un risc foarte mare să adopte decizii incorecte, care pot aduce consecinţe grave pentru toată viaţa.
Deci, din discuţiile mele la consiliere cu tinerii, cele mai frecvente întrebări cu care se confruntă tinerii sunt: Ce să fac cu privire la şcoală? Ce să fac cu privire la preofesie? Ce să fac cu privire la căsătorie şi întemeierea unei familii? Şi aici sigur există întotdeauna conflictul în alegeri: să fiu în totul ascultător de voia lui Dumnezeu în toate detaliile sau să las loc pentru anumite compromisuri ca să fiu în rând cu toţi ceilalţi şi să nu rămân pe dinafară.
Cu siguranţă au fost şi sunt eroii care au luptat şi au fost biruitori în lupta cu aceşti uriaşi. Puteţi să ne daţi câteva exemple?
Sunt foarte multe exemple. Dar o să mă rezum la câteva exemple biblice, pentru că acestea sunt valabile şi actuale pentru orice timp, orice cultură, orice perioadă. Principiile după care funcţionăm ca şi creştini, oameni care vrem să ţinem cont de voia lui Dumnezeu şi să umblăm în voia lui sunt aceleaşi pentru toţi.
Iosif a avut o perioadă frumoasă a copilăriei lui, deşi nu i-a fost foarte uşor să crească fără mamă. Cu un tată poligam, cu fraţi care erau rivalii lui. A crescut cu visele lui pentru viitor. Numai că s-a trezit într-o zi cu toate visele spulberate, sclav într-o ţară străină. Din persoana priveligiată în familie a ajuns un obiect, pentru că asta erau sclavii în vremea aceea. Şi ajung în aceste circumstanţe s-a confruntat cu mulţi uriaşi. Primul uriaş a fost singurătatea. Dintr-o familie numeroasă chiar dacă era cu multe probleme, a ajuns să fie singur într-o lume străină. Şi în incapacitatea de a comunica pentru că nu cunoştea limba egipteană, nu făcuse nici o şcoală, a fost impus de circumstanţe să înveţe să comunice, să trăiască ca rob. Un alt uriaş de care sunt sigur că a fost măcinat, este răzbunarea. Vedem aceasta din numele dat primului său fiu „Uitare”. Pentru că a vrut să uite ceea ce i s-a întâmplat, şi nu cred că i-a fost uşor la început. Alt uriaş care face mari probleme tinerilor este autocompătimirea. Să te uiţi în oglindă şi să zici, vai ca mine nu e nimeni aşa de nenorocit ce rău am ajuns. Apoi alt uriaş cu care se confruntă şi tinerii de azi, a fost ispita sexuală. Iosif a fost foarte puternic testat la aspectul ăsta. Însă, dacă ne uităm la viaţa lui Iosif, el a ieşit biruitor din toate astea.
David îşi începe viaţa lui publică în lupta cu uriaşul Goliat. După ce l-a învins şi armata Israeliană a obţinut o victorie mare în faţa armatei filistenilor, te-ai fi aşteptat ca David să primească recunoştinţă şi un loc de cinste în Israel din partea împăratului Saul. Numai că David s-a trezit că a scăpat de un uriaş şi a dat peste altul. Şi Saul a fost un uriaş foarte perseverent în răul pe care dorea să îl facă lui David. Şi a căutat prin toate mijloacele să scape de David, să îl ucidă pentru că vedea în el o ameninţare. De două ori Dumnezeu l-a adus pe Saul în mâinile lui David şi putea foarte simplu să îl lichideze, să îl omoare. Oamenii lui David chiar l-au îndemnat să o facă, unii chiar l-au implicat şi pe Dumnezeu în ecuaţia aceasta şi au spus „Domnul îl dă astăzi în mâinile tale”. Totuşi David a reuşit să învingă uriaşul acesta al răzbunării. Răzbunarea e ca un carii, macină oamenii. Foarte mulţi se confruntă cu aceasta. Mai ales când mereu e pe urmele tale şi te urmăreşte la fiecar pas, tendinţa e foarte mare de ai întoarce cu aceeaşi monedă. Nu e mare filosofie să fii rău. Nimeni nu trebuie să depună mari eforturi pentru a fi rău. Însă pentru a fi bun e o mare luptă. Trebuie să te lupţi cu tine însuţi în primul rând, şi apoi cu circumstanţele dificile prin care Dumnezeu îngăduie să treci. Dar şi în cazul lui Iosif şi David, ei ştiau că dincolo de toate luptele acestea prin care treceau, dincolo de ameninţările acestor uriaşi era Dumnezeu şi este Dumnezeu, care ţine totul în control. Dacă avem o relaţie personală cu El şi suntem sub protecţia Lui, aceasta ne dă o mare siguranţă. Şi omul care este sigur de protecţia lui Dumnezeu şi de identitatea lui de creştin, copil a lui Dumnezeu, altfel poate să răzbească în aceste lupte teribile.
Avem soluţii pentru generaţia timpurilor noastre pentru aceste probleme?
Sigur că avem soluţii. Eu nu mă mir de un creştin care ajunge la disperare, eu mă mir de un creştin care rămâne în disperare. Oricine poate ajunge şi la depresie, chiar şi fiind creştin. Depresia nu este o boală psihică cum cred unii. Este o stare, care intervine datorită unor lucruri care se petrec, fără ca să fii pregătit să te întâlneşti cu bomba respectivă. Şi atunci dacă nu eşti pregătit, dintr-o dată poţi să cedezi. Oricine poate ceda presiunilor. Eu mă mir însă de creştini care se complac în această stare de dezamăgire, depresie, anxietate, frică pentru că noi avem soluţii. Şi soluţia constă în relaţia noastră personală cu Dumnezeu. Noi putem veni la Dumnezeu cu problemele noastre, cum un copil vine la tatăl lui şi spune tati mă doare capul, mă doare mâna. Aşa orice creştin poate veni la Dumnezeu să Îi spună problemel lui, El este tatăl nostru. Uriaşii aceştia care îşi fac de cap uneori în viaţa noastră şi ne răvăşesc, şi uneori reuşesc să ne facă ţăndări viaţa, ei trebuie confruntaţi. Nu trebuie lăsaţi acolo, pentru că ei îşi fac treaba şi te pot aduce la starea deplorabilă, când îţi pierzi controlul şi devii victima lor. Trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu şi să fii deschis. Doamne mi-e frică de asta, am problema aceasta. Am nevoie de putere, nu pot lupta singur. Şi mai e ceva, ca şi creştini noi nu avem voie să uităm că viaţa noastră are două dimensiuni: dimensiunea individuală – adică relaţia mea personală cu Domnul şi dimensiunea comunitară – trăim într-o comunitate. Noi împreună suntem copii a lui Dumnezeu şi facem parte din trupul lui Cristos. Şi ca mădulare ale trupului lui Cristos, noi trebuie să ne împătăşim nevoile şi problemele unii altora. Şi eu îi încurajez pe tinerii care se confruntă cu anumite probleme să nu se retragă în sine însuşi, să nu stea să-şi plângă de milă, să se autocompătimească, ci să găsească pe cineva matur, pe cineva cu care să poată împărtăşi stările lor.
Tinerii ajug la anumite stări depresive din cauza unor decizii greşite şi apoi aceste decizii îi apasă, îi robeşte. Pentru că păcatul are o şmecherie. Te atrage, îţi dă plăcere, nimeni nu ştie, nimeni nu vede şi apoi te lasă dezgolit în pielea goală, robit de frică şi ruşine. Eu îi sfătuiesc pe aceşti tineri să discute cu Domnul, dar totodată să împărtăşească aceste probleme cu oameni maturi care pot să îi ajute, să îi sfătuiască. „Împărtăşiţi-vă unii altora” spunea apostolul Iacov. Aceasta este frumuseţea vieţii creştine. Noi nu suntem nişte singuratici, fiecare îşi vede de treaba lui şi problemele lui. Noi suntem un trup în Cristos şi trebuie să simţim unii cu alţii. Suntem o familie, o comunitate. Şi suntem sfătuiţi şi învăţaţi de Scriptură să ne bucurăm împreună, să plângem împreună şi să slujim împreună şi toate lucrurile care le facem să le facem pentru Domnul împreună.
Prezentaţi-vă în câteva fraze.
Samuel Tuţac sunt pastor la Biserica Baptiste „Betel” din Timişoara, România. Sunt căsătorit cu SImona de 20 de ani. Împreună avem trei băieţi. Am absolvent de Psihologie şi Teologie şi am o mare, mare pasiune pentru tineri. Lucrez cu tinerii de 20 de ani, încă nu m-am plictisit. Încă găsesc resurse pentru lucrarea cu ei, de ai sluji. Ţin foarte mult la tineri, îmi place să mă implic în viaţa lor. Îmi place să mă implic în viaţa lor, să găsesc oameni talentaţi de valoare între ei şi să îi ajut să se ridice, să devină lideri, oameni de influenţă în diferite zone de activitate. Şi cam aceasta este ceea ce fac şi ocupaţia mea de bază.
Cunoscând această pasiune pe care o aveţi pentru tineri, daţi-ne un sfat pentru tinerii din generaţia noastră. Tinerii care sunt departe de părinţi, fie la studii sau la muncă peste hotare. Fie că sunt acasă dar se confruntă cu uriaşii violenţi a acestor vremuri. Ce le-aţi spune acestor tineri dacă vi s-ar cere sfatul.
E greu să mă gândesc doar la un singur sfat. Dar dacă ar fi să le dau un sfat tinerilor, unul din cele mai importante ar fi pentru tinerii creştini să nu uite cine sunt. Să nu îşi uite identitatea nouă în Cristos. Sunt copii a lui Dumnezeu, fii şi fiice de împărat. Indiferent unde nu te-ai afla, în ţară sau înafara ei, dacă înveţi să trăieşti conform cu identitatea care o ai şi la înălţimea pe care ne-o dă identitatea în Cristos. Dacă ştii cum să trăieşti la înălţimea identităţii care o ai, aceasta întotdeauna va face diferenţa între tine şi ceilalţi. Totdeauna le spun tinerilor să nu uite că suntem, datorită acestei identităţi noi, prin care am primit-o prin înfierea făcută de Dumnezeu, suntem prinţi şi prinţese. Ei nu pot să trăiască cum vor, ei trebuie să trăiască la înălţimea rangului lor. Ei nu pot să vorbească cum vorbesc ceilalţi, nu pot să meargă la compromisurile la care merg ceilalţi. Şi prinţii întotdeauna au privelegii, dar şi anumite responsabilităţi. Dar mai ştie ceva extraordinar, el s-a născut ca să conducă. Şi Scriptura spune despre noi că Dumnezeu ne-a înfiat, ne-a făcut fii ai Lui pentru ca împreună cu Cristos, să stăpânim la a doua venire a Lui. Şi noi trebuie să trăim cu perspectiva aceasta indiferent unde nu am fi, aceasta ne va ajuta mult să nu coborâm sub standartul dat de Dumnezeu în relaţia cu El. ŢInând cont de această perspectivă, şi de identitatea noastră în El noi vom putea fi Sare şi Lumină pentru lumea aceasta.
Doina Bejenaru 