Bucuria dăruirii(2)

„Fiecare să dea ce va putea” (Deuteronom 16:17)

Filmul care a câştigat premiul Academiei, Lista lui Schindler, este povestea eforturilor unui om de a câştiga cât mai mult dintr-o situaţie disperată. In calitate de director al unei fabrici de muniţie din Germania, Schindler se hotărăşte să se folosească de această ocazie pentru a salva vieţi. Angajându-i în fabrica sa Schindler reuşeste să salveze evrei condamnaţi la camera de gazare dar să-i păstreze acolo era foarte costisitor. Incetul cu încetul, el îşi lichidează propria avere pentru a-şi ţine afacerea pe linie de plutire. La sfârşitul povestirii naziştii sunt învinşi. Intreaga însemnătate a eforturilor lui Schindler este scoasă la iveală când morţii sunt număraţi, iar cei vii păşesc şovăielnic spre libertate. Intr-o scenă, îngenunchind pe calea ferată care purtase atâtea mii de evrei la moarte, Oskar Schindler are o revelaţie uimitoare: ar fi putut salva încă câţiva. Copleşit de regret, el se plânge că mai are încă ceva bunuri în posesie. Dacă ar fi ştiut când se termina războiul, ar fi făcut mai mult. Dar acum este prea târziu. Oskar Schindler este un erou. El are meritul de a fi salvat mai mulţi oameni în cel de-al Doilea Război Mondial decât orice alt om. Dar este foarte interesant că nu s-a putut gândi decat la ce nu a făcut. Ar fi vrut să fi făcut mai mult.

Putem învăţa o lecţie puternică despre dărnicie de la acest om. Fiindcă tot aşa, chiar şi dăătorii voioşi vor privi în urma vieţilor lor şi şi-ar dori să fi făcut mai mult. Iar pentru cei care nu au dăruit niciodată sau au dăruit mai puţin decât ar fi putut, imaginaţi-vă gândurile lor când vor sta înaintea lui Dumnezeu în ziua finală pentru a da socoteală de felul în care şi-au folosit banii – şi vor fi răsplătiţi în consecinţă!