Pentru a face o sinteză a istoriei românilor, începutul trebuie să fie plasat, bineînţeles, în perioada dacilor şi anume între secolele VI-I î.en. Când sunt amintite în izvoare triburi geto-dacice importante conduse de Dromichaites, Oroles şi Rubobostes.
Primul stat dac centralizat s-a realizat sub conducerea lui Burebista, rege care a stăpânit Dacia între 82-44 î.e.n. În timpul său, Dacia a cunoscut o dezvoltare socială, iar aristocraţia militară tribală a fost întărită, spunându-se că armata lui Burebista ajungea chiar la 200 000 de oameni. Această creştere din punct de vedere militar a determinat supunerea benevolă a mai multor triburi geto-dacice. Noul stat dac a devenit puternic, ajungând să ameninţe interesele regionale ale marelui Imperiu Roman. În momentul conflictului dintre Caesar şi Pompei, Burebista a decis să vină în ajutorul celui din urmă, care a fost însă înfrânt. După această victorie, Caesar plănuia o mare campanie împotriva lui Burebista, în anul 44 î.en., dar este tradat şi ucis. În acelaşi an, Burebista este înlăturat şi ucis de adversarii săi, nemulţumiţi de creşterea puterii acestuia. După moartea sa, Regatul Dac se împarte în 4 şi apoi în 5 state mai mici.
În anul 87 însă, statul Dac este unificat din nou, sub conducerea lui Decebal, care atinge şi apogeul puterii. Decebal a purtat mai multe războaie cu Imperiul Roman, pe care îi şi învinge la Tapae în acelaşi an 87. Un an mai târziu, romanii revin şi îl înfrâng pe Decebal, dar acesta reuşeşte să încheie o pace avantajoasă, recunoscându-se rege clientelar al Imperiului Roman. Decebal însă, avea alte planuri şi a iniţiat un program de refacere civilă şi militară, iar apoi a stabilit relaţii diplomatice cu state şi popoare care erau potrivnice Romei. Au urmat cele două Războaie Daco-Romane, între 101-102 şi 105-106, în urma cărora Decebal este înfrânt de Traian, iar pentru a nu fi prins viu de duşmani, acesta s-a sinucis. Singurele dovezi ale acestor războaie sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian, realizată de marele arhitect Apolodor din Damasc.
A urmat un proces de romanizare în secolele următoare, care a continuat şi după retragerea Aureliană din anul 271. Există mai multe teorii, atât pentru, cât şi împotriva continuităţii şi a originii daco-romane. Sunt istorici care susţin că majoritatea dacilor nu au supravieţuit confruntărilor cu romanii, iar cei care au supravieţuit, au părăsit Dacia. Însă sunt izvoare romane (Cassius Dio) care arată supunerea unei părţi a dacilor la începutul celui de-al doilea război daco-roman.
Cine sunt strămoşii noştri până la urmă? Dacii sau romanii?
autor: CelMaiBun, administratorul site-ului Incultura.ro
(student a Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti).