Vedere în întuneric (2)

„Iţi voi da visterii ascunse, bogăţii îngropate..” (Isaia 45:3)

Uneori Dumnezeu nu ne spune de ce, pentru că El doreşte să ştim cine. In Psalmul 23, David trece de la vorbirea despre Dumnezeu: „Domnul este Păstorul meu” la vorbirea cu Dumnezeu: „Căci Tu eşti cu mine”. Ce s-a întâmplat între cele doua momente? David a învăţat că indiferent cât este de întunecată calea, Domnul este cu noi şi ne călăuzeşte. El a descoperit că este mai bine să mergi prin vale cu Dumnezeu decât să fii pe vârful muntelui singur. Dumnezeu nu ne luminează cărarea totdeauna dinainte, dar El promite: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca” (Isaia 43:2). Când simţi că te scufunzi sau că problema te depăşeşte, invoacă promisiunea aceasta! Iov avea multe întrebări fără răspuns, dar când a început să înţeleagă diferenţa dintre motiv şi relaţie, el I-a spus lui Dumnezeu: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:5). Când nu reuşeşti să găseşti motivul, încrede-te în relaţie. Dumnezeu nu te va dezamăgi.

Contrar părerii pe care s-ar putea să o ai, întunericul nu este totdeauna lucrarea diavolului. Uneori el este cea mai bună unealtă de lucru a lui Dumnezeu. „Intr-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare… Când L-au văzut ei umblând pe mare… au rămas uimiţi şi înmărmuriţi” (Marcu 6:48-51). Ajungi să-L cunoşti pe Domnul când treci prin furtună împreuna cu El. Psalmistul a spus: „noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina” (Psalmul 139:12). Aşa că în loc să fugi de probleme, cere-I lui Dumnezeu să-ţi dezvolte vederea în întuneric pentru a-ţi arăta „visterii ascunse, bogaţii îngropate…”.