„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru” (Psalmul 46:1)
Trăim într-o lume tulbure, cu atacuri teroriste, dezastre naturale precum uraganul Katrina, tsuna-mi-uri, războaie, criza ipotecilor, creşterea preţului la petrol, toate au alimentat rădăcinile anxietăţii noastre. In fiecare seară media ne invadeaza căminele aducându-ne toate acestea în timp real, expunându-ne unui nou fenomen numit „oboseală compasiunii”. Psihiatrii vremurilor moderne spun că; neajutorarea, stresul, vulnerabilitatea şi depresia le experimentăm uitându-ne la TV şi întrebându-ne: „Ce va fi dacă noi vom fi următoarea ţinta a atacurilor teroriste sau dacă vom fi loviţi de forţele naturii? Cine ne va proteja?” Celor care au o inimă temătoare, Biblia le spune trei lucruri:
1) „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi”. Sfârşitul acestui verset este redat de o altă traducere astfel: „El este disponibil din plin să ne ajute când suntem la strâmtoare”. Nu-i aşa că este extraordinar? Când te afli la loc strâmt, Dumnezeu îţi stă la dispoziţie că sa te ajute. Nu se spune că Dumnezeu ne va ajuta ocazional sau în sila. Nu, El o va face din belşug şi plin de credincioşie. Ce altceva ţi-ar mai trebui?
2) „De aceea nu ne temem” (vs. 2). Nu trebuie să te laşi cuprins de panică, să te simţi învins sau să devii disperat. Un compozitor spunea: „El este la fel de aproape precum rostirea numelui Său”. Aşa că rosteşte Numele Lui în rugăciune şi El va fi cu tine.
3) „Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, si s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii” (vs. 3). Când tot ceea ce mai demult credeai că este stabil şi de încredere este ameninţat şi zguduit din temelii, tu vei continua să fii acolo unde ai fost întotdeauna: în braţele puternice şi iubitoare ale lui Dumnezeu, Cel care „este dispus să ne ajute când ne aflăm la strâmtoare”.