Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26)
In vremea când oamenii făceau naveta cu trenul, un om de afaceri care mergea la o şedinţă importantă, l-a rugat pe conductor să-l anunţe să coboare la ora 5 a.m. închipuie-ţi cum s-a simţit când s-a trezit la ora 9:00 în dimineaţa următoare, la kilometri distanţă de destinaţia sa.

Reacţiile mâniei
Furios, s-a năpustit asupra conductorului şi nu a folosit cuvinte frumoase! „Iată un om mânios” a remarcat un pasager care a auzit şuvoiul de cuvinte. „Dacă credeţi că el este mânios” a spus conductorul, „să-l fi văzut pe tipul pe care l-am dat jos din tren, în locul lui, la 5 azi-dimineaţa!” Zâmbim, dar aşa cum a observat Dr James Corner de la Universitatea de Medicina de la Yale: „Viaţa merge în pas alergător şi noi devenim tot mai stresaţi. Ne simţim neputincioşi faţă de problemele noastre şi explodăm de frustrare”.
Pavel spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului”. Inseamnă oare că este totdeauna greşit să ne mâniem? Nu, Pavel afirmă că mânia canalizată greşit deschide uşa vrăjmaşului. În templu, Domnul Isus ne-a arătat că există o mânie neprihănită faţa de nedreptate şi exploatare. Dar de cele mai multe ori suntem mânioşi deoarece credem că lumea nu ne apreciază sau profită de noi sau nu ne dă ceea ce merităm. Din nou Pavel scrie: „orice mânie… să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă… iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:31-32). Dar chiar şi cel mai bun sfat din lume este inutil dacă nu faci ceva cu el. Deci dacă eşti înclinat spre iuţime, începe-ţi ziua rugându-L pe Dumnezeu să te ajute să te porţi în aşa fel încât să-L onorezi pe El.