„Vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9)
Să remarcăm două lucruri despre perseverenţă:
1) Perseverenţa înseamnă să te opreşti nu pentru că ai obosit, ci pentru ca ţi-ai împlinit slujba. Diplomatul Robert Strauss a spus: „Succesul e ca şi cum te-ai lupta cu o gorilă de o tonă. Nu renunţi când ai obosit, renunţi când gorila a obosit”. Când eşti odihnit, entuziasmat şi plin de energie îţi îndeplineşti sarcina plin de vigoare. Doar când oboseşti ai nevoie de perseverenţă. Apostolul Pavel a recunoscut un lucru: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”. Oboseală şi descurajarea nu sunt motive să renunţi, ci să te apropii mai mult de Dumnezeu, să crezi că poţi face acel lucru şi să mergi înainte. Noi subestimăm ceea ce este necesar pentru a avea izbânda. Când nu am luat în considerare costul abordam provocările doar din interes; dar este nevoie de o dedicare deplină!
2) Perseverenţa nu cere mai mult decât avem, ci tot ce avem. Autorul Frank Tyger a afirmat: „în orice triumf se află multă încercare”. Dar perseverenţa înseamnă mai mult decât să încerci sau să te străduieşti. Perseverenţa este o investiţie. Este dorinţa de a te lega emoţional, intelectual, fizic şi spiritual de o idee, un scop sau o sarcină până când ai dus-o la îndeplinire. Perseverenţa cere mult, dar iată vestea cea bună: tot ceea ce dai este o investiţie în tine însuţi. De fiecare data când faci ceea ce trebuie – Îl cauţi pe Dumnezeu, te străduieşti, îi tratezi pe ceilalti cu respect, înveţi şi creşti – investeşti în tine însuţi. Pentru a face aceste lucruri în fiecare zi este nevoie de perseverenţă. Aşa cum spunea Judy Wardell Halliday: „Visele devin realitate doar când le suntem dedicaţi pâna la sfârşit”.
Doina Bejenaru 