Se închide uşa harului în Rusia???

Împreună cu grupul de misiune „Biruinţa” ce face parte din Biserica „Isus Salvatorul”, am planificat pentru anul viitor să mergem pentru o lună în Rusia în misiune. O ştire publicată de VoxVocis şi preluată de RadioFiladelfia.ro m-a pus în gardă.

Titlul acestor două postări „Activitatea de misionariat ar putea fi restrânsă de Rusia” mi-a provocat mai multe întrebări. Se închide uşa harului în Rusia? Ne mai cheamă Domnul acolo sau ne trimite în altă parte? Cum rămâne cu harta Rusiei încă neacoperita de lumina adevărului?

În articolele la care am făcut referinţă mai sus se spune că legislativul rus, a făcut publică o lege, care este încă în discuţie, la aprobarea căreia ar fi interzisă activitatea de misionar, vestirea evangheliei în spitale, orfelinate, case de bătrâni etc. Cel mai trist aspect în această noutate, este că activităţile creştinilor baptişti ar putea fi restricţionate şi condamnate prin lege, iar această idee este salutată de Biserica Ortodoxă.

În ultimii ani, creştinii protestanţi au avut o deschidere mare în Rusia. Misionari din Moldova au acoperit multe din regiunile cufundate în beţie şi întuneric a acestei ţări. Multe conferinţe de provocare la misiune au aprins dorinţa în inima mea de a ajunge printre acest popor, care mulţi ani l-am urât pentru influenţa care o au în Moldova.

Dragostea cu care misionarii povesteau despre nevoile poporului rus şi minunile care le face Domnul acolo, mi-a schimbat atitudinea faţă de ei. Acum ce facem Doamne. Merge Biruinţa la anul în Rusia sau rămâne acasă să fie balsam pentru rănile din Moldova şi România??? Bună întrebare, mai revin cu o ştire la subiect  şi detalii despre poziţia creştinilor din Rusia.

Cinci decenii împreună.

În acest an, familia Olga şi Mihail Mocanu au aniversat 50 de ani de căsnicie. Nunta de aur este deja o raritate în Moldova. Cu această ocazie am discutat cu sora Olga despre cele cinci decenii împreună, de la început şi până astăzi.

Familia Mocanu, după cinci decenii împreună

Sau cunoscut în tinereţe, la Bălţi când actualul soţ s-a întors din armată. S-a integrat foarte repede, şi în scurt timp a devenit un lider foarte activ între tinerii din Biserica din Bălţi. Pe atunci era foarte strict, nu se puteau întâlni liber ca şi acum. Ne adunam pe la case. Şi nu îl numeam lider pentru că era foarte periculos, liderul putea sta ani grei în închisoare.

Iubeam foarte mult Biserica, era un lucru foarte important pentru noi. Şi în calitate de tineri ne stăruiam să nu facem greşeli şi să ne întâlnim pe ascuns, ca să nu încălcăm regulile puse de autorităţi. Vara ne adunam în poiană. Tot ce ne doream mai mult era să ne rugăm şi să cântăm cât mai mult. La încheierea părtăşiilor mulţi rămâneau frustraţi pentru că nu reauşeau să cânte sau să spună poezii. Mihai venea foarte des pe la noi, şi mama m-a întrebat o dată, de ce vine băiatul asta pe la noi. Şi eu înţelegeam de ce vine, dar am zis mamei de unde să ştiu, vine la dumneata nu la mine. El de fiecare dată, vorbea cu mama şi apoi pleca. Într-o seară când se pregătea să plece mi-a zis, poţi să mă conduci până la poartă? Am mers să îl conduc şi când să închid poarta mi-a zis: „M-am rugat pentru tine şi Domnul mi-a zis că tu vei fi soţia mea”. Am zis bine, dacă ti-a zis Domnul. Niciodată nu m-am gândit la căsătorie până atunci, dar am început şi eu să mă rog. Atunci mi-a venit în minte ilustraţia unde Isaac dă binecuvântarea fiilor lui. Când Esau a venit la el şi i-a zis să îi dea şi lui binecuvântare şi Isaac i-a zis că nu mai are nimic ce îi da, toată binecuvântarea a fost dată lui Iacov. Atunci rugăciunea mea a fost: „Doamne dacă este doar o singură binecuvântare şi aceasta este a mea, atunci răspundemi”.

Tinereţe, vis trecut.

M-am rugat nouă luni până am primit un răspuns de la Domnul. În acest timp nimeni nu ştia că noi ne rugăm pentru căsătorie, când ne întâlneam la biserică, doar mă întreba ai primit răspuns şi eu spuneam nu. Câteva luni după ce mi-a spus despre convingerea lui primită de la Domnul, eu m-am îmbolnăvit şi nu am fost o săptămână la biserică. Şi el nu a venit nici nu a sunat măcar. Mama atunci m-a întrebat, de ce nu vine să te viziteze? Oare nu a văzut că nu ai fost o săptămână la biserică. Atunci m-am întors cu faţa la perete ca Ezechia şi plângând am zis Domnului: „Doamne dacă nu îmi răspunzi astăzi nici nu mă mai rog”. Şi în acea seară am visat un vis pe care nu îl voi uita niciodată, parcă mergeam pe o alee, într-un parc foarte frumos. Păsările ciripeau şi se auzea de undeva o muzică foarte frumoasă. Priveam uimită la frumuseţea care mă înconjura şi mă întrebam de unde vine muzica aceea şi de ce sunt singură, nu e mămica, tăticu, nimeni din biserică? Mergând am ajuns la o răscruce şi am zis Doamne ce frumuseţe şi nimeni nu a venit să o vadă. Dar dintr-o dată la capătul aleei a apărut un punct negru, apropiindu-se mi-am dat seama că era un bărbat. Când era foarte aproape l-am văzut pe el. A venit la mine, mi-a dat mâna şi m-a sărutat. Vai, m-am trezit şi tremuram toată. Am făcut cel mai mare păcat din viaţa mea şi nu puteam să înţelef, este real sau vis. După ce m-am rugat am înţeles că a fost un vis deosebit de la Domnul. Era o zi de joi şi mămica mea a fost la adunare şi când s-a întors mi-a spus, că el nu fusese la bierică. El lucrase în acele zile şi nu fusese nici el la adunare şi nu ştia că sunt bolnavă. Pe la 11 seara, spre mirarea noastră cineva a sunat la uşă. Era Mihai în roba de lucru foarte speriat, băieţii i-au spus că sunt bolnavă şi a venit să mă vadă. După câteva zile am putut merge la adunare şi el iar m-a întrebat, este răspuns? Şi eu am zis da. Şi el ma întreabă, pozitiv? Şi eu am zis da. La care el foarte sigur zice, am fost convins că aşa va fi.

Când a venit să îmi ceară mâna de la părinţi, tatăl meu i-a zis: „Mi-e îmi place de tine, eşti băiat credincios. Dar, eu am o singură fiică şi nu fac anul asta nuntă, vă veţi căsători la anul”. Şi a trebuit să mai aştepte nouă luni. Eu când am auzit, am zis oare cum va reacţiona, atâta timp a aşteptat şi cât încă trebuie să mai aştepte. Dar el foarte calm şi liniştit a zis bine, ne rugăm şi aşteptăm până la anul. Pe 6 septembrie 1959 am avut o nuntă frumoasă, foarte binecuvântată.

În 1968 Dumnezeu ne-a chemat la Chişinău. Fiind aici tânjeam foarte mult după biserica şi corul de la Bălţi. Ne întrebam de ce ne-a adus aici. În 1978 Domnul m-a pus în fruntea surorilor. Dar am fost siguri de chemarea Domnului la Chişinău, în 1981 când a început construcţia Bisericii „Betel”. S-a eliberat de la serviciu şi a fost ales de fraţi, responsabil de construcţia bisericii. Atunci am zis, Doamne acum ştiu pentru ce ne-ai chemat la Chişinău. În 1991, au venit câţiva fraţi de la Ciorescu acum, pe atunci Cricova Nouă şi au cerut ajutor, pentru a începe o adunare la ei pentru că le este greu să vină la Chişinău. La comitetul fraţilor, au analizat mai multe variante. Să meargă pe rând, sau fiecare câte o lună. Soţul meu a zis, nu putem să ne ducem unul o lună şi altul o lună. Dacă mă duc peste o lună nu mai ştiu ce ce trăiesc. Trebuie să punem doar unul. Şi atunci pastorul a zis, foarte bună idee frate Mihai. Sunteţi aproape de ei, nu vreţi să mergeţi dvs. şi atunci am acceptat o nouă provocare în viaţa noastră. După 10 ani de slujire la Ciorescu, Domnul ne-a binecuvântat în construcţia unei case de rugăciune, au ajuns la 60 de membri şi la înfiinţarea altor puncte de misiune.

La nunta de aur cu copii.

Privind la cei 50 de ani împreună, îi mulţumesc Domnului pentru cele mai mari binecuvântări, cei patru copii ai noştri care toţi sunt în slujba Domnului. Avem 11 nepoţi, care sunt în Domnul, acum unul din ei s-a căsătorit şi o strănepoţică. Am trecut prin multe încercări şi suferinţe, dar Domnul a fost foarte bun şi credincios promisiunilor lui. Când fiul nostru cel mai mare avea cinci ani, s-a îmbolnăvit foarte grav. Toţi doctorii au semnat şi au spus că nu se mai poate face nimic. Dar ştiam că nu va fi aşa, când l-am născut am avut o descoperire de la Domnul. M-am dus să îl i-au de la spital şi sora medicală îl înfăşa, el tot bătea cu picioaruşele şi ea a zis oare ce va fi acest copil de e aşa de neastâmpărat, un inginer sau medic. Şi atunci am auzit o voce foarte clară, pastor. Dar nu am spus la nimeni până nu am ajuns în această zi să îl văd pastor. Când am auzit verdictul medicilor, am zis: Doamne oare nu mi-ai dat la naşterea lui o promisiune, ori eu nu am înţeles ceva corect? Şi Domnul a făcut o minune. După şase zile cu febră acută, Domnul l-a ridicat, iar medicii au rămas fără replică.

La nunta de aur, cu nepoţii

După 50 de ani de căsnicie mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ne-a chemat la lucrări sfinte şi ne-a binecuvântat în ele. Pentru copii noştri care i-a mântuit şi fac parte din familia Lui. Privind înapoi, Dumnezeu ne-a iubit mult, ne-a dat o viaţă fericită şi încă nu am reuşit să ne certăm. Am învăţat o lecţie de la mama mea, şi mi-aş dori ca fiecare femeie tânără să înveţe asta. Niciodată când este o stare de tensiune, şi soţul este enervat să nu faci isterică şi să îţi impui părerea, chiar dacă ai dreptate. Lasă-l să se liniştească şi după ce terece puţin timp singur va analiza şi îşi va da seama că a greşit. Aşa am evitat noi în cei 50 de ani cearta, şi slavă Domnului că ne-a reuşit.

P.S. Din partea UBCEB şi a redacţiei Cuvântrul Adevărului, felicităm familia Mocan cu această aniversare în viaţa de familie şi le dorim multă binecuvântare până în veşnicii. La mulţi ani.

Provocaţi la misiune pe viaţă

Intervievat: Liderul Departamentului de Comunicare, Virginia Greceaniuc.

1. De ce Tineri Pentru Misiune, şi nu altfel?

Totul a început în 1956, când un tânăr american de 20 de ani, care era în Bahamas, avea un moment de rugăciune şi

Virginia Greceaniuc

refugiu cu Dumnezeu. Loren Cunningham, aşa e numele acestui tânăr, şi-a pus inima să audă glasul lui Dumnezeu şi să-L asculte. Astfel el a primit promisiunea lui Dumnezeu că tineri de pe toate continentele vor fi mesagerii Săi, purtătorii mesajului Său!!! Această promisiune era legată de viitorul său. Intr-adevar, Loren devine fondatorul şi preşedintele Organizaţiei “Tineri Pentru Misiune.” El fondează această organizaţie în 1960.

Pentru ca promisiunea făcută de Dumnezeu era direcţionată spre cea mai subestimată, probabil,  forţă de pe pământ, adolescenţii şi tinerii, numele organizaţiei este legat de ei ca şi persoane dornice să vadă o lume mai bună.

2. Povestiţi-ne câteva momente importante din istoricul Organizaţiei „Tineri Pentru Misiune Internaţional, România şi Mediaş”?

Iunie 1956, Loren Cunningham, a înţeles care este planul lui Dumnezeu pentru viaţa sa. În decembrie 1960, fondează Organizaţia “Tineri Pentru Misiune”. In 1969 decembrie începe prima Şcoala de Evanghelizare cu 36 de studenţi. Locaţia fiind  Lausanne, Elveţia.

In 1970 personalul numără 40 de voluntari. Iar în 1978, implicarea în viaţa copiilor, determină fondarea lucrării King’s Kids.

In 1980 lucrarea numără 1800 de voluntari implicaţi total în misiune.

In 1990, liderii organizaţiei “Tineri Pentru Misiune Internaţional” se întâlnesc pentru prima data ca grup internaţional în Orientul Mijlociu. Intâlnire la care Dumnezeu le vorbeşte cum să se implice în lumea musulmană.

In 2000, “Tineri Pentru Misiune” numără 11.000 de voluntari în 130 de ţări.

Astăzi, oameni din medii, culturi, confesiuni şi vârste diferite, participă la numărul mare de  activităţi evanghelistice ale Organizaţiei “Tineri Pentru Misiune”. În fiecare an peste 30.000 de oameni sunt implicaţi în “Tineri Pentru Misiune” ca studenţi sau voluntari şi aproape 250.000 de tineri participă la călătorii misionare de termen scurt. Tineri Pentru Misiune a trimis echipe misionare mobile în fiecare ţară a lumii, şi peste 12.000 de oameni lucrează ca şi membri permanenţi în 650 de centre din peste 140 de ţări.

Incă din 1970 Tineri Pentru Misiune International a trimis echipe în mod regulat în Romania, iar din 1990 câteva centre de misiune au fost deschise pentru a servi şi a sluji prin diferite lucrări.

In România sunt 8 lucrări ale Tineri Pentru Misiune în următoarele oraşe: Bucuresti, Cluj-Napoca, Constanţa, Iasi, Mediaş, Târgu Mureş şi Timişoara.

Tineri Pentru Misiune Mediaş începe lucrarea în 1993 prin diverse echipe şi lucrări, iar oficial începe în 1999.

Mai mult despre noi aflati pe site-ul www.tpmmedias.ro

3. Scopul şi viziunea „Tineri Pentru Misiunea Mediaş”?

Tineri Pentru Misiune Mediaş este o mişcare a creştinilor din mai multe denominaţiuni, dedicaţi să-L prezinte pe Isus Cristos acestei generaţii, să mobilizeze cât mai mulţi posibil pentru a ajuta la această lucrare, să ucenicizeze şi să pregătească credincioşii pentru a-şi face partea lor în împlinirea Marii Trimiteri. Ca şi creştini ai Împărăţiei lui Dumnezeu, suntem chemaţi să-L iubim, să ne închinăm şi să-L ascultăm pe Domnul nostru, să iubim şi să slujim trupul Lui, Biserica, şi să prezentăm întreaga Evanghelie tuturor oamenilor din întreaga lume.

Noi, cei de la Tineri Pentru Misiune, credem că Biblia este Cuvântul inspirat şi autoritatea supremă a lui Dumnezeu, arătând că Isus Cristos este fiul lui Dumnezeu, că omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi că El ne-a creat să avem viaţă veşnică prin Isus Cristos. Noi credem că deşi toţi oamenii au păcătuit şi nu L-au glorificat pe Dumnezeu, El a făcut posibilă salvarea noastră prin moartea pe cruce şi învierea Domnului Isus, că pocăinţa, credinţa, dragostea şi ascultarea sunt răspunsurile noastre la harul arătat nouă de Dumnezeu, că Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să ajungă să cunoască adevărul şi că puterea Duhului Sfânt este manifestată în noi şi prin noi pentru a împlini ultima poruncă a Domnului Isus Cristos: „…Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16:15).

Timo Teams – lucrarea noastră –   răspunde marii nevoi a tinerilor creştini din bisericile de toate denominaţiunile din Balcani şi Europa Centrală care sunt „infometaţi” să crească în maturitate. Aşa cum Pavel l-a ucenicit pe Timotei să devină un lider, lucrătorii nostri ucenicesc şi pregătesc tineri „Timotei”. Ei îi învaţă să înteleagă cuvântul lui Dumnezeu, să-l aplice în mediul în care trăiesc şi să-şi formeze o perspectivă asupra lumii (gândire) creştină. Vrem să vedem o multiplicare a tinerilor lideri care să facă o schimbare, să aibă un impact în toate sferele societăţii lor (reforma) şi în misiune, în special în Orientul Mijlociu.

Pentru a împlini aceasta viziune, Timo Teams încurajeaza tineri creştini din Balcani şi Europa Centrală să formeze grupuri de studiu biblic în localitatea lor. In general, în contextul grupurilor de studiu biblic, ei oferă seminarii şi pregătire menite pentru a uceniciza şi a forma potenţiali lideri. Prin evenimente speciale ca: întâlniri regionale, tabere de vară şi misiuni în alte ţări Timo Teams creează şi alte oportunităţi pentru tinerii implicaţi: pregătire în a conduce un grup, a învăţa pe alţii şi experienţe de misiune transculturală.

4. Care sunt proiectele din cadrul „Tineri Pentru Misiune Mediaş”?

Proiectele noastre sunt diverse.

In fiecare an avem intenţia să pregătim tineri în cele 3 Şcoli (Şcoala de Interpretare a Bibliei, Şcoala Internaţională de Ucenicie, Şcoala de Perspectivă Biblica Creştină asupra Lumii) acreditate de Universitatea Naţiunilor.

Apoi predăm seminarii pentru grupurile de tineri (Jump Start şi Studiu biblic inductiv).

Plantarea de biserici este un alt proiect. Astfel ne implicăm în localităţile din preajma Mediaşului cu scopul de a planta biserici.

Festivalul “ProMisiune” este un timp de 5 zile când învăţătura şi închinarea sunt prioritare pentru pregătirea tinerilor care doresc să ajungă în misiuni pe termen scurt.

De doua ori în an organizăm conferinţe pentru tineri prin care îi încurajăm la misiune.

Apoi am adoptat 7 tări/regiuni ca şi locaţii de misiune: India, China, Egipt, Serbia, Republica Moldova, Oltenia, Kenia. Scopul nostru este să trimitem echipe de tineri în misiune şi tineri care doresc să cunoască cultura, apoi să se implice pe termen lung în aceste locaţii.

5. Spuneţi – ne câte ceva despre punctele de misiune şi misionarii din echipa „Tineri Pentru Misiune Mediaş”?

După cum am spus mai sus, avem şapte puncte de misiune stabile. Trimitem în fiecare an echipe după Festivalul “ProMisiune”, pentru o lună echipe de tineri în misiune, care doresc să facă misiune, cu speranţa ca apoi să se implice pe termen lung. Dar ne implicam şi în multe regiuni ale României: Corabia, Mărăşeşti, Drăgăneşti-Olt etc.

Suntem 26 de misionari implicaţi în Organizaţia “Tineri Pentru Misiune Mediaş”.

6. Despre lucrarea „Tineri Pentru Misiune Mediaş” în Moldova?

Tineri Pentru Misiune Mediaş a trimis echipe de tineri în misiune în Republica Moldova din 2004. Ne-am focalizat acum pe un oraş specific, anume oraşul Cahul. Adică în sudul Republicii Moldova.

Până acum am organizat 2 conferinţe de misiune pentru tineri (13 decembrie 2008 şi 14 noiembrie 2009) şi Şcoala de Misiune de Vară din Cahul (28 iunie 2009 – 25 iulie 2009).

Colaborăm cu Biserica “Emanuel” din Cahul. E o biserica deschisă pentru misiune şi implicată deja în misiune. Planificăm să organizăm o Şcoală Internaţională de Ucenicie în 2011. Viziunea noastră pe termen lung e să fondam Tineri Pentru Misiune în Moldova. Acum suntem în etapa în care pregătim lideri pentru această lucrare şi o echiă dedicată.

7. Ce pot oferi moldovenii lumii?

De mult timp Republica Moldova nu mai este doar un câmp de misiune, ci o forţa de misiune. Astfel tinerii misionari moldoveni prin dedicarea, perseverenţa şi hărnicia lor ar avea posibilitatea să se implice în multe dintre ţările lumii. In mod special, în ţările ex-Sovietice.

Echipa Tineri Pentru Misiune Mediaş

N.B. Dacă dai un click pe poză poţi şi membrii care lipsesc de la acest eveniment important, sigur cu motivaţie.

 

La mulţi ani dragilor

Luna aceasta gr. „Biruinţa” are patru sărbătoriţi. Cu ocazia zilei de naştere dorim să felicităm din partea grupului următorii omagiaţi:

Dragă Marcel, vrem să ştii că eşti o binecuvântare pentru grupul nostru. Îi mulţumim bunului Dumnezeu că te-a pus în mijlocul nostru. Cu ocazia unui pas înainte în viaţă, îţi dorim din suflet să fii cel mai bun exemplul de credinţă, râvnitor în lucrare, chiar şi atunci când nu ai un Aron pe lângă tine care să îţi ridice mâinile obosite.

Dragă Iulia, dorim din suflet să te avem mereu alături de noi. Să fii mereu o binecuvântarepentru lumea care te înconjoară cum eşti pentru noi, prin talentele tale deosebite. Pacea Lui să te cuprindă în braţele ei şi râul binecuvântărilor divine să îţi inunde viaţa până la adânci bătrâneţe.

Dragă Anişoara, vrem să îţi dorim bun venit în grupul nostru şi să îţi spunem că vrem să fii parte a familiei noastre. Dorim din suflet să te simţi iubită între noi şi împreună să fim o binecuvântare pentru lume. Îţi dorim din suflet să fii o soţie iubită şi iubitoare. Împlinită pentru a aduce împlinire. Binecuvântată pentru a fi binecuvântare. Mulţi ani fericiţi alături de Domnul, de Roma şi de noi, dacă se poate.

Dragă tanti Irina, cu această ocazie vrem să vă urăm mulţi ani fericiţi alături de Domnul. Vă mulţumim că sunteţi ca o mamă pentru noi, şi pentru dragostea ce ne-o purtaţi. Cea mai mare dorinţă a noastră pentru dvs. este să vă dea Domnul cât mai multă sănătate şi bucurie pentru al sluji pe El. Bucurie de la copii şi de la noi. Domnul să vă binecuvânteze fiecare pas, clipă din viaţă. Vă încredinţăm în braţul Lui, cel mai sigur loc din univers.

Şi pentru toţi vă dorim binecuvântările din Psalmul 20, care în mare parte îl ştiţi pe de rost. Şi nu uitaţi versetul grupului nostru: „Dar cei ce se încred în Domnul, îşi înoiesc puterea; ei zboară ca vulturii, aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc”. Isaia 40:31

P.S. poze mai târziu, scuze pentru acest neajuns. La mulţi ani dragilor.

Cultivă o inimă mulţumitoare.

„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme” (Psalmul 34:1)

David a spus: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea”. O inimă mulţumitoare trebuie să fie un mod de viaţă pentru noi. Dar ştiai că-ţi poate salva şi viaţa? Când Iona nu L-a ascultat pe Dumnezeu şi a ajuns în pântecele unei balene, el I-a spus Domnului: „Eu însă îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire” (Iona 2:9). Şi când a făcut lucrul acesta, Dumnezeu a făcut ca peştele să-l scuipe afară pe pământ. Când te afli în groapă şi ţi se pare că tot răul s-a dezlănţuit împotriva ta, este momentul în care trebuie să-ţi ridici glasul şi să-L lauzi. Nimic nu demonstrează mai bine încrederea, ca mulţumirea adusă lui Dumnezeu când te afli în durerile crizei. Inima mulţumitoare face doua lucruri:

1) Îţi zideşte credinţa. Motivul pentru care „umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7) este că ştim că indiferent de împrejurări, Dumnezeu lucreaza în numele nostru (Romani 8:28). David a spus: „înălţaţi pe Domnul” (Psalmul 34:3). A înălţa pe cineva înseamnă a mări. Când te concentrezi asupra lui Dumnezeu şi nu asupra problemei, Dumnezeu devine mai mare, iar problema mai mică. Plus „…credinţa vine în urma auzirii… Cuvantului lui Dumnezeu” (Romani 10:17). Auzirea promisiunilor lui Dumnezeu care vin din propria ta gura face ca credinţa să crească în inima ta. Aşa că începe să vorbeşti!

2) Îţi reface viaţa. Inainte de a-l învia pe Lazăr din morţi, Domnul Isus s-a uitat spre cer şi a spus: „Tată, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi” (Ioan 11:41-42). Când începi să Ii mulţumeşti lui Dumnezeu pentru că te-a salvat, te-a protejat şi s-a îngrijit de tine, ceva minunat se întâmplă. Credinţa ta se însufleţeşte. Revine încrederea şi speranţa ca lucrurile din viaţa ta pe care le credeai moarte pot prinde viaţa din nou. Aşadar, cultiva o inimă mulţumitoare!