În mijlocul focului.

„După aceea împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste” (Daniel 3:30)

Povestirea despre cei trei tineri iudei din cuptorul cu foc ne ajută să constatăm patru lucruri: 1) Ascultarea de Dumnezeu nu te scuteşte de necazuri. Nu te aştepta ca lumea să te înţeleagă şi să te aprecieze întotdeauna. Uită-te la Hristos: „în El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o” (Ioan 1:4-5); 2) Nu eşti singur; Dumnezeu este cu tine în necazul tău. Când împăratul Nebucadneţar s-a uitat în cuptorul aprins, a spus: „văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25). In loc să-i distrugă, focul a ars funiile cu care erau legaţii şi i-a eliberat. Deci simte-te încurajat. Poate simţi că eşti „legat de împrejurari”, limitat şi prins, dar Dumnezeu este cu tine; El te va răzbuna şi te va scoate biruitor; 3) Necazul tău va deveni mărturia ta. Ceilalţi te privesc. Lucrul în care se încred ei nu funcţioneaza şi se întreabă dacă lucrul în care crezi tu funcţionează. Credincioşia ta faţă de Dumnezeu şi intervenţia Lui în locul tău le va atinge vieţile într-un mod în care teologia ta nu-i va putea atinge niciodată. Toţi locuitorii Babilonului au ştiut ce credeau cei trei tineri evrei, dar ei doreau să ştie: „Va influenţa credinţa lor în vreun fel faptul că se află în foc?” Da! 4) Dincolo de marele tău necaz se află o mare binecuvântare. „După aceea împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului”. Este vorba despre un principiu biblic: când eşti credincios într-o situaţie grea, Dumnezeu te înalţă.