„Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan,… şi i-a dus la o parte pe un munte înalt” (Matei 17:1)
Să remarcăm trei lucruri:
1) Nu toată lumea poate ajunge sus pe munte. Domnul Isus a ales trei dintre ei să meargă. Nu i-a luat pe toţi, nu a dat explicaţii şi nu şi-a cerut iertare faţă de ceilalţi ucenici care au rămas la poale. Dumnezeu ne iubeşte în mod egal, dar nu ne dă aceleaşi misiuni şi experienţe cu El la toţi. Dumnezeu face chemarea, nu noi, aşa că încrede-te în El; EL ştie ce face.
2) Cei care ajung pe munte nu sunt neapărat mai înţelepţi sau mai spirituali. După ce L-a văzut pe Isus înconjurat de strălucirea slavei lui Dumnezeu, Petru a strigat: „Hai să facem un cort şi să rămânem aici” (parafrazare vs. 4). Petru a fost sincer, dar a greşit în mod sincer. Rezistă tentaţiei de a vorbi, pentru a auzi ce are de spus Dumnezeu sau zideşte-ţi lucrarea pe o experienţă pe care ai avut-o cu Dumnezeu care are menirea de a te echipa pe tine personal, dar nu de a deveni tema principală şi punctul central al vieţii tale.
3) Planul lui Dumnezeu este să-L arate pe Isus, nu pe tine şi aceasta este o lecţie pe care trebuie să o înveţi în continuare. „Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” …Ei au ridicat ochii, şi n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur” (Matei 17:5-8). Cea mai mare provocare din viaţa ta este să ajungi în locul în care să te poţi concentra doar pe „Isus singur”. Cea mai importantă relaţie pe care o ai este cu El. Singurul plan care iese cum trebuie este cel pe care ţi-l dă El. Şi puterea necesară pentru a-l împlini vine doar de la El.
Doina Bejenaru 