„Mi-a fost dat harul” (Efesenl 3:8)
Cuvântul „har” are atâta însemnătate încât Pavel îl pomeneşte de trei ori mai mult decât oricare alt scriitor. Aducându-şi aminte de viaţa plină de violenţa pe care a dus-o, el scrie: „mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos”. Cuvântul har vine de la cuvântul grecesc charis, care înseamnă „bucurie adevarata”. Ce spui de asta?
În Ioan capitolul 8, o femeie este surprinsa în adulter. Legea este foarte clară cu privire la pedeapsa ei. Fariseii sunt gata să arunce în ea cu pietre. Ea ştie că Isus, care este neprihănit, va fi de acord cu lucrul acesta. Nu are nici un avocat care să o apere, nici măcar un martor! Deodată, Domnul Isus se apleacă şi începe să scrie pe nisip. Unii învăţaţi au sugerat că poate El le-a scris pe nisip păcatele, datele şi locurile, etc. Vai! Când îşi ridica privirea, pârâşii au dispărut. El spune: „Nici eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8:11). Domnul Isus a ridicat-o de la starea de vină evidentă la starea de iertare necondiţionată. Ea nu a meritat lucrul acesta şi nici nu ştia că este posibil aşa ceva. La fel este şi povestea ta, nu-i aşa?
Într-o zi, Abraham Lincoln s-a uitat la proprietarul unei plantaţii cum licitează pentru o sclavă. Gândindu-se că acela urma să o cumpere şi să abuzeze de ea, Lincoln a plătit preţul pentru a o elibera. „Asta înseamna că pot să spun ce gândesc?” l-a întrebat ea. Lincoln a răspuns: „Da”. Ea a întrebat din nou: „Asta înseamna ca pot sa merg unde vreau?” Lincoln i-a răspuns din nou: „Da, eşti liberă”. Cu lacrimile şiroindu-i pe obraz, ea a răspuns: „Atunci, domnule, voi merge cu dumneavoastră”. Acesta este harul!