Piedici în calea rugăciunilor ascultate.(1)

„Când Mă va chema, îi voi răspunde” (Psalmul 91:15)

Când pe strada Main Street s-a deschis un club de noapte, o biserică aflată la câteva zeci de metri depărtare a organizat o întâlnire de rugăciune de 24 de ore. I-au cerut lui Dumnezeu să dea foc clubului. Într-o săptamâna clubul a fost lovit de un trăsnet şi a ars din temelii. Proprietarul a dat biserica în judecată, dar ea şi-a negat vina. După ce a ascultat argumentele ambelor parţi, judecătorul a spus: „Se pare că oriunde ar fi vina, proprietarul clubului crede în rugăciune, în timp ce biserica nu crede”.

Primul obstacol în calea rugăciunii ascultate este lipsa rugăciunii. Sună simplu, dar rugăciunile noastre nu sunt ascultate pentru că nu ne rugăm. A spune că crezi în rugăciune nu este acelaşi lucru cu a te ruga. Iacov spune: „nu aveţi, pentru ca nu cereţi” (Iacov 4:2). Trebuie să punem timp deoparte pentru a-I cere lui Dumnezeu ceea ce ne dorim şi ceea ce avem nevoie. Uneori simulăm situaţii în mintea noastră sau discutăm despre ele cu prietenii sau sperăm, dar nu ne rugăm. A te gândi, a dori, a spera şi a discuta cu alţii nu înseamnă rugăciune; doar rugăciunea este rugăciune! Când avem o nevoie sau o situaţie care ne preocupă, putem spune că ne rugăm doar atunci când discutăm despre asta cu Dumnezeu.

Dumnezeu aşteaptă să-I facem cereri prin rugăciune. El nu oboseşte niciodată să ne primească! El poate, El doreşte şi este gata să acţioneze în numele nostru, dar numai dacă ne rugăm. Domnul Isus a spus: „Cereţi, şi vi se va da; cautaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide” (Matei 7:7-8).