O inimă care tânjește după Moldova.


S-a născut pe 7 noiembrie 1989, în familia Popovici, la Chișinău. Exemplul de credință a părinților a făcut din el un adevărat slujitor. Pasiunea și talentul cu care îl slujește pe Dumnezeu este o moștenire familială și un dar special din partea Creatorului. Născut în familia unui slujitor, Vadim întotdeauna

Vadim Popovici, la întrunirea de tineret la Isus Salvatorul-2009

Vadim Popovici, la întrunirea de tineret la Isus Salvatorul-2009

a știut cine este Dumnezeu, cum trebuie să i se închine și ce așteaptă Creatorul de la trăirea lui. Cu toate acestea primul deceniu din viață a fost doar un proces de informare despre Dumnezeu. Sinceritatea este o calitate pe care o manifestă în relații cu oamenii şi la acest aspect îşi doreşte reciprocitate. Una din frazele cheie în tot ce spune şi face este: „Domnul m-a binecuvântat într-un chip minunat”. De când este plecat în SUA, luna august a fiecărui an este aşteptată cu nerăbdare, pentru că e dedicată total pentru Moldova. Vă invit în continuare să cunoașteți un tânăr, inima căruia tânjește după ogorul larg din Moldova, Vadim Popovici.

Cunoașterea lui Dumnezeu.

Am cunoscut pe Domnul în mod personal în vara anului 2000, fiind în misiune cu un prieten al familiei, Pavel Clipa. Primul gând cu care am plecat în misiune a fost ca să plec de acasă, să mă simt mai liber, să petrec mai mult timp cu Pavel. Dar, într-o seară, când ne aflam într-un sătuc, într-o biserică foarte mică, în timp ce pastorul predica, a adresat întrebarea. Imaginează-ți ziua de apoi când vei sta în fața Domnului, El se va uita în Cartea Vieții și nu îți va găsi numele alături de numele celor dragi ai tăi, a prietenilor și rudelor? Ce vei faci atunci? Atunci în acea seară am zis: Doamne, eu vreau să fiu acolo și să laud toată viața Numele Tău prin viața mea. Aveam 10 ani atunci și am decis să trăiesc o viață deplină în Cristos, pentru a fi gata pentru destoinic pentru orice lucrare bună, dar cel mai mult să fiu gata pentru Împărăția Lui.

Binecuvântarea de a fi copil de slujitor

Atmosfera din familia noastră a fost una foarte armonioasă. Poate când eram copil nu întotdeauna înțelegeam acest lucru, dar acum, fiind mare, conștientizez cât de binecuvântat sunt pentru că Dumnezeu m-a pus anume în această familie. Văzând atmosfera din alte familii, chiar dacă tata, fiind în slujire, era permanent ocupat sau plecat, îmi dau seama că familia mea este un dar nemeritat de la Domnul. Întotdeauna știam că ceea ce face tata e  pentru Domnul și eu trebuie să fiu ascultător ca să nu îi stric numele bun. Cea mai mare pedeaspsă, mai ceva decât o bătaie de curea, era când mama îmi spunea: ca tata să facă tot ce e mai bun pentru Domnul, tu trebuie să fii cuminte și să îl susții de aici de acasă. Dacă nu o să fii cuminte îl faci de rușine pe tata. Această era cea mai grea pedeapsă, cu ecoul acestor cuvinte în minte am crescut. Cu cele trei surori ale mele întotdeauna am fost în relații bune, cred că pentru  mulți ceea ce am eu este un vis, le doresc tuturor asemenea familie și mulțumesc Domnului pentru ea.

Vadim Popovici, împreună cu familia

Vadim Popovici, cu părinţii şi surorile.

Despre dragostea pentru muzică

Cred că acest hobby este ceva ereditar. Tata are o dragoste deosebită pentru muzică, chiar dacă niciodată nu a ajuns să fie muzicant. Când eram copil cântam la școală duminicală, în programele de sărbători. În anii de adolescență, interesele mele au început să se schimbe, iar muzica  am dat-o la o parte. Eram pasionat de fotbal, automobile și altele. Iar la 15 ani împreună cu prietenul meu Ștefan Răileanu, am decis  să cântăm o cântare în biserică. După aceasta am fost invitat să cânt într-o formație „Lauda Domnului”, așa am început să cânt în anul 2005. Nu am făcut școală muzicală, când eram mic am învăţat puţin la saxofon, apoi la pian, dar pe urmă am început să mă interesez de altceva şi am lăsat. Deja când am început să cânt în formaţia „Lauda Domnului” am făcut câteva ore private de canto. În familia mea, sora Aliona are o formaţie în biserica ei şi îmi place cum cântă. Şi acum Ina, sora mai mică, face ore de vocal.

Ce înseamnă închinare prin muzică pentru tine?

Niciodată nu am dorit să îmi manifest personalitatea, atunci când cânt. Dar întotdeauna vreau ca cântarea să treacă prin mine. Să simt puterea fiecărui cuvânt pe care îl cânt. Emoţiile care le trăiesc vreau să le transmit celor care mă ascultă. Muzica e ceva special pentru mine. Acum  înţeleg că vocea mea este un dar de la Domnul şi prin asta mă fac fericit. Şi dacă cu aceasta pot să bucur, să încurajez pe cineva atunci slavă Domnului. Cred că vocea este un talent de la Domnul, care trebuie să îl pun în negoţ, pentru că am încercat fotbalul şi acolo nu am talent. Când eram aici în Moldova era prima prioritate în viaţa mea, permanent eram în mişcare cu formaţia, repetiţii, plecări. Acum stilul de viaţă este un pic diferit de ceea ce era aici, dar mă strădui să fiu implicat cât mai mult în muzică. Acum cânt în corul şi grupul de laudă şi închinare a bisericii noastre din Renton, dar îmi lipseşte foarte mult acel ogor mare de aici, din Moldova.

grupul Lauda Domnului.

grupul Lauda Domnului.

Alte hobby-uri?

Nu am încercat să compun muzică, nici alţii nu au compus pentru mine. Nu ştiu cum să explic asta, poate nu am avut suficientă încredere în mine. Am încercat de câteva ori să predic în biserică, dar totuşi cred că acesta este mai mult talentul tatălui meu. Întotdeauna mi-a plăcut să cânt cântările mele preferate şi preferate de public. Al doilea hobby după muzică este fotbalul, îmi mai place sportul auto. Dar, totuşi, cea mai mare pasiune a mea rămâne muzica.

Realizările în plan muzical?

Acum, în Statele Unite, avem o formaţie cvartet de bărbaţi. Când eram mic nu îmi plăcea acest stil de muzică, dar acum am fost chemat să cânt într-un astfel de grup cu denumirea „Ierihon”. Deja trei ani cânt în acest grup, şi când am început să cânt cu ei singur nu înţelegeam cum poate mie să îmi placă acest gen de muzică. La început mi-a fost greu, era obositor. Am tradus cântări şi am înregistrat primul disc. Am călătorit în multe localităţi din SUA, în multe biserici. Nu pot să numesc toate acestea realizări, cred că aceasta este o datorie a mea în faţa Domnului. Niciodată în viaţa mea nu am visat să am un CD pe care să fiu înregistrat. Dar Domnul m-a binecuvântat într-un chip minunat şi acum am patru CD-uri înregistrate cu grupul „Ierihon” şi trei cu „Lauda Domnului”. Dumnezeu mă binecuvântează peste aşteptările mele. Cele mai mari binecuvântări le consider posibilitatea de a merge în misiune. Aici sfârşitul săptămânii întotdeauna mergeam undeva în vizite prin biserici, evanghelizări. În America sunt mai rare aceste călătorii. Sigur că mergem şi acolo, în bisericile de moldoveni şi români, dar oricum nu este atât de frecvent cum era aici. Avem deplasări o dată la două săptămâni sau o dată pe lună. Consider că dacă Dumnezeu mi-a dat acest dar, sunt dator să îl slujesc pe El.

Cvartetul de bărbaţi "Ierihon" din Renton, SUA.

Cvartetul de bărbaţi "Ierihon" din Renton, SUA.

Cum vezi tu viitorul tău?

Nu m-am gândit prea mult la aceasta, dar dacă Dumnezeu mă va binecuvânta mai mult decât eu mă aştept, vreau să fac ceva pentru Moldova. O să termin facultatea şi cred că o să aleg ceva din domeniul finanţelor. Dacă aş avea posibilităţi financiare mai mari, eu cred că aş sponzoriza o grupă de muzică. Sigur va fi ceva legat de muzică, dacă asta mi-e chemarea. Vreau să fiu în viitor o binecuvântare pentru Moldova. Noi, oamenii, întotdeauna preţuim un lucru atunci când îl pierdem. Chiar dacă Moldova este o ţară cu posibilităţi financiare mai mici, dar cred că e cea mai binecuvântată ţară din lume cu oameni dedicaţi pentru Domnul. Şi mai mult cu oameni care au încă mare nevoie de Domnul, şi încurajez toţi creştinii să lucreze pentru mântuirea lor.

Nevoile de rugăciune?

Pentru şcoală, ca să am succese, şi pentru serviciul meu. Lucrez curier la ziarul „Seatle Times”. E şi un motiv de mulţumire. Acest post de lucru este o mare minune şi o binecuvântare. Îmi doream tare mult să vin în Moldova, dar nu aveam bani. Şi într-o zi vine tata şi îmi spune nu vrei să lucrezi curier la ziar? Pentru că un băiat pleacă în vacanţă şi are nevoie ca cineva să îl înlocuiască pentru o lună. Aşa am început să lucrez, dar băiatul care lucra înaintea mea nu s-a mai întors şi aşa am căpătat şi un serviciu. Acum un prieten mă înlocuieşte cât eu sunt în Moldova, iar când mă întorc o să îmi preiau slujba şi orele la facultate.

P.S. La cei 20 de ani, pasiunea vieţii lui este slujirea lui Dumnezeu prin muzică. De când a emingrat cu familia în SUA, Vadim Popovici  a devenit, O inimă împărţită pe două continente, o inimă care tânjeşte pentru Moldova.

2 comentarii la “O inimă care tânjește după Moldova.

  1. Pingback: O inimă care tânjește după Moldova. « Creştini md

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s