Ziua bucuriei şi mulţumirii

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.

Două decenii la rând Biserica „Isus Salvatorul” în fiecare toamnă dedică o zi din septembrie sau octombrie „Sărbătorii Secerişului„. În această zi toată Biserica se adună pentru a se bucura de binecuvântările Domnului şi pentru ai mulţumi pentru roadele anului, pentru grija şi binecuvântarea Lui. Anul 2009 nu este o excepţie. 20 septembrie a fost o zi specială de bucurie şi mulţumire.

În fiecare an la această sărbătoare curtea Bisericii este împodobită cu toate roadele câmpului. La eveniment participă toţi, şi săracii şi bogaţii, şi cei mici şi cei mari. Fiecare are ocazia să contribuie cu un dar pentru această sărbătoare. Cu o zi înainte de sărbătoare curtea bisericii se tranformă într-un muzeu de fructe, una mai frumoasă decât alta. Pentru o zi de bucurie şi mulţumire se fac foarte multe pregătiri în care sunt implicaţi tinerii şi bătrânii.

La „Sărbătoare Secerişului 2009” au participat aproximativ 2000 de persoane. Curtea Bisericii a fost arhiplină. În program au participat corul nr. I şi II, familia Bragaru, grupurile „Blagadati” şi „Blajenstva”, familia Pavliuc, Nicolai Tacu, Natalia Chirica şi alţii. Tradiţia de a invita o persoană publică la acest eveniment nu a fost încălcată nici în acest an. Cu un discurs scurt de felicitare a fost prezent primarul general al capitalei Dorin Chirtoacă, după care pastorul Vitalie Fedula ia dăruit o Biblie cu explicaţii.

Sărbătoarea a durat mai mult de trei ore, şi încă vreo oră au urmat poze la panourile frumos amenajate de tinerii bisericii. Păstorii bisericii sau rugat pentru pâine, pentru apă, pentru roade şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. La sărbătoare a fost prezent şi primul pastor al Bisericii, Vasile Cociubai. Săbătoarea s-a încheiat cu o masă de dragoste şi multă părtăşie. Tinerii şi câţiva bătrâni au ieşit ultimii din curtea bisericii împreună cu păstorul Vitalie Fedula. Rândurile la făcut poze cu panourile frumos amenajate erau foarte lungi. Iar după ce toţi au făcut poze strugurii au început să cadă de pe suportul pe care au fost amenajaţi.

Ziua Mulţumirii este o poruncă de la Dumnezeu pentru poporul Lui. Dumnezeu a spus: „Să ţii sărbătoarea secerişului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semîna pe câmp; şi să ţii sărbătoarea strângerii roadelor, la sfârşitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale„. Exod 23:16

Mulţumeşte lui Dumnezeu în fiecare zi pentru tot ce ai pe masă, pentru tot ce ai primit în acest an din Mâna lui blândă. Toate le avem din mâna Lui.

Casele copilăriei personalităţilor noastre la expoziţie.

Pictorul Timotei Bătrânu a adunat casele din copilăria unor Oameni Mari în expoziţia „Stări eoliene”

Casa copilăriei Mariei Drăgan de la Bălăureşti, casa Angelei Păduraru de la Nemţeni, casa în care a copilărit Grigore Vieru la Pererâta, casa rapsodului Mihai Ciobanu de la Bujor, casa bunicii şi casa pictorului printre „petalele copilăriei” de la Bălăureşti etc. – toate aceste case din copilăria unor Oameni Mari au fost aduse de artistul plastic Timotei Bătrânu în expoziţia „Stări eoliene”, vernisată, la 22 septembrie 2009, la Chişinău.

29 de pânze, 18 acuarele şi o nouă, cea de-a patra, culegere de versuri, intitulată „Eoliane”, sunt prezente timp de 20 de zile la Muzeul Naţional de Arte, pentru a îmbina amintirile cu ziua de astăzi, pictura şi poezia, culorile şi cuvintele – toate îndreptăţindu-l pe Timotei Bătrânu să afirme, la 65 de ani, în placheta de versuri: „Tot mai clar îmi aud semenii / că au temere de moarte / dar eu mă tem de veşnicie”.

Pictorul Timotei Bătrânu îşi defineşte stilul ca fiind unul post-modernist, iar preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova, Ghenadie Jalbă, vorbeşte despre această expoziţie ca despre una „de o calitate la superlativ”.

Sentimentul cu care Timotei Bătrânu vernisează această expoziţie? „În atelier niciodată nu poţi vedea cum arată toate lucrările odată, împreună. Este şi pentru mine o noutate să le privesc în acest fel. Văzându-le, înţeleg încotro să merg, ce drumuri să aleg, spre ce altă expoziţie să mă îndrept”.

Timotei Bătrânu este autorul celei mai înalte icoane din Moldova, „Mântuitorul tronând”, lucrare care măsoară peste 1 metru 70 înălţime şi care ţine locul altarului în biserica satului de baştină, Bălăureşti.

Igor Guzun

Ataşamente: TImotei Bătrânu CV.pdf

Gânduri despre toiagul lui Aron

„Toiagul lui Aaron .. înverzise, făcuse muguri, înflorise” (Numeri 17:8)

În Israel era nevoie urgentă de confirmarea în slujba a unui conducător. Aşa că Dumnezeu a poruncit că o căpetenie din fiecare din cele douăsprezece seminţii să aducă un toiag de lemn cu numele seminţiei inscripţionat pe el şi să-l lase peste noapte în cort. El a spus: „Bărbatul pe care-l voi alege, va fi acela al cărui toiag va înflori” (Numeri 17:5). În următoarea dimineaţa, toiagul lui Aaron „înverzise, făcuse muguri, înflorise”. Putem remarca următoarele:

1) Al cui toiag înflorise? Al lui Aron. Cu siguranţă Dumnezeu nu îşi alege liderii fiindcă sunt desăvârşiţi. În CV-ul lui Aaron apărea facerea viţelului de aur pentru închinare, fapt după care s-a apărat spunând: „Viţelul acesta a ieşit singur din foc”. Tu ai alege o asemenea persoană? Dumnezeu a facut-o. Din cauza că El aude strigătul inimii noastre şi vede în noi calităţi pe care le poate folosi în planul Său. Aminteşte-ţi lucrul acesta data viitoare când te dezamăgeşte liderul tău. Şi nu uita, Dumnezeu te poate alege şi pe tine să conduci.

2) Locul unde a înflorit? În prezenţa Domnului. Anumite lucruri se petrec doar în prezenta Domnului. În cazul lui Aaron, un toiag a prins viaţă „în Cortul Întâlnirii .. unde Mă întâlnesc cu voi” (Numeri 17:4). Restabileşte-ţi priorităţile. Programeaza-ţi o ora la care să te întâlneşti cu Dumnezeu în fiecare zi şi ţine-te de acest program. Dacă nu, nu vei reuşi.

3) Când a înflorit. În timpul nopţii. În Geneza citim: „Astfel, a fost o seara şi apoi a fost o dimineaţă” (Geneza 1:5). Sa remarcăm că Dumnezeu îţi începe ziua cu o experienţă petrecută în timpul nopţii. Pentru ca credinţa ta să înflorească, mai întâi trebuie să o ţii la întuneric. Credinţa adevarată germineaza în vremuri tulburi, asa că dacă încerci să scapi, pierzi ocazia de a urca la un nivel mai înalt al credinţei.