Uitaţi… în mâna lui Dumnezeu. Zece ani de existenţă a Casei Milei „Tabita” din Iablona


La 160 de km depărtare de Chişinău, pe un deal din marginea satului Iablona este aşezat un azil creştin pentru bătrâni cu numele Casa Milei „Tabita„. Astăzi a sărbătorit un deceniu de activitate. Zece ani e o vârstă fragedă, dar totodată lungă. Organizatorii au declarat această zi, o zi de amintiri şi mulţumire Domnului pentru tot ce a făcut în această lucrare pentru ei. La bucuria bătrânilor şi a personalului sau alăturat sătenii din Iablona, oaspeţi din Olanda şi de la Chişinău, care au susţinut această lucrare de la temelie şi continuă să o facă cu multă dragoste.

Centrul creştin pentru bătrâni "Tabita"

La moment, în cadrul centrului sunt îngrijiţi 35 de bătrâni, iar pe parcursul celor 10 ani prin acest centru au trecut 134 de persoane. De obicei ajung aici bătrâni care nu au pe nimeni, sau copii sunt plecaţi peste hotare, ori nu au posibilitate să îngrijească de ei. Cei mai mulţi sunt imobilizaţi la pat şi au nevoie de îngrijire specială. O altă parte mai mică se deplasează cu greu sau în cărucior.

Moş Vladimir este din Chişinău. Centru „Tabita” este casa lui de cinci ani. A spus că îi place foarte tare aici şi mâncarea şi lucrătorii şi condiţiile, doar că are un vis, să fie în curte un butoi mare cu şampanie şi să danseze ca în tinereţe ca să fie mai vesel. Este din Chişinău şi aşteaptă în fiecare zi fiica sau fratele ca să vină să îl ia acasă. Nu pentru că nu i-ar fi bine aici, ci pentru că vrea să meargă la plimbare să vadă cum mai e lumea dincolo de curtea centrului.

Mătuşa Elena a devenit membru al familiei „Tabita” cu o săptămână în urmă. DSC00208Are probleme cu picioarele nu se poate deplasa singură şi are vedere foarte slabă. A ajuns aici pentru a avea o viaţă şi o îngrijire mai bună. La Chişinău împreună cu fiica şi nepoţelul ei locuiau într-o singură cameră în condiţii grele. Astăzi a fost prezentă la sărbătoare doar cu gândul şi auzul în patul ei, din camera 12.

După sărbătoare episcopul UBCEB, Ion Miron a vizitato şi s-a rugat pentru ea. Fiind întrebată cum se simte aici, a spus: „foarte bine, e bine acolo unde eşti cu Domnul”. Pipăind geanta sorei Lida care era în preajmă a exclamat cu bucurie, „asta e Scriptura? Tare mie dor de Sfânta carte”.

Reacţia ei a umplut ochii celor prezenţi cu lacrimi.

În timp ce toţi se bucurau de părtăşie în jurul mesei dulci am discutat cu directorul centrului Veceaslav Aftinescu. A fost ales conducătorul acestei lucrări pentru un an, de comitetul care a iniţiat apariţia acestei instituţii, dar deja 10 ani nimeni nu a mai revizuit realegerea sau demiterea lui. A început prin credinţă, fără experienţă sau o pregătire necesară pentru a conduce asemenea lucrare. În aceşti ani a făcut dintr-un sfat un mod de viaţă „îndrăzneşte şi cere, altfel nimeni nimic nu îţi va da„. Aşa au trecut zece ierni cu zile friguroase şi veri călduroase. Îi plac foarte tare florile şi acest hoby are amprente în toată curtea frumos amenjată cu diferite specii de flori. Acasă este doar în ospeţie, toată ziua o petrece la centru cu bătrânii. Are 10 copii şi 11 nepoţi, care în mare parte sunt şi ei implicaţi în ceea ce face tata. În fiecare zi în mijlocul durerilor şi nevoilor bătrânilor ajunge la stări dificile încât este nevoit să ia calmante care îl liniştesc şi îl ajută să fie mai indiferent de realitatea din jur. La întrebarea care este cea mai mare nevoie sau dorinţă a bătrânilor? A spus: că nu ştie ce mai au ei nevoie pentru că au de toate. În fiecare an Dumnezeu împlineşte dorinţe şi nevoi, iar acum au început colaborarea cu o misiune din Elveţia şi asta le dă posibilitatea să nu ducă  lispuri de nimic. Când au nevoie pur şi simplu merg la cont şi iau ceea ce au nevoie. Despre bătrânii lui vorbeşte cu o dragoste deosebită, ei sunt copiii şi părinţii lui.

În această zi au primit cadouri din partea UBCEB o Biblie mare, Bisericile „Isus Salvatorul” şi „Betel” le-au donat plicuri cu bani, iar Centrului medical creştin „Emanuil” şi echipa din Olanda le-a adus lucruri necesare pentru igiena lor zilnică şi medicamente.

Centrul „Tabita” este unica instituţie creştină de acest gen din Moldova. A apărut la iniţiativa unei echipe din Olanda. Ei au dorit să investească, iar cei din Moldova au vrut să slujească. Împreună au pus temelia clădirii şi au lucrat la zidirea pereţilor. Şi tot împreună în acest timp slujesc pe toţi cei care au nevoie de dragoste, îngrijire şi mântuire. Pacienţii centrului sunt şi creştini şi necreştini. Şi întodeauna au fost mai multe femei decât bărbaţi. Cea mai mare dorinţă a gazdelor centrului „Tabita” este ca şi creştinii să nu uite de această casă, mai ales acum când iarna e la poartă. Dacă vrei să afli cât de lungă poate fi viaţa ta, mergi până la Iablona. Acolo vei întâlni multe lucruri interesante şi persoane care îţi vor marca viaţa.

De Doina Bejenaru Publicat în Reportaj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s