Numi vine să-mi cred ochilor că citesc aceasta. Comunicate.md a distribuit deja la toţi jurnaliştii trei comunicate. Astăzi domnul Voronin şi-a anunţat demisia în plenul legislativului, apoi s-a întâlnit cu guvernul în exerciţiu şi apoi şi-a luat rămas bun de la cetăţeni. Pentru că e prea lung o să vă dau continuare pe comunicate.md, dar vreau să vă motivez să îl citiţi până la urmă. Nu fiţi indiferenţi, nici dispreţuitori. Informaţivă, vedeţi ce spune acest individ care ne-a adus în groapa sărăciei. Dacă el s-a chinuit să citească în română atâta, atunci se merită neapărat să-l citim şi noi. Şi pe deasupra în aceşti opt ani cât a fost preşedinte, nu prea ne-a bombardat cu mesaje pentru cetăţeni, aşa că citiţi ce a spus la despărţire. Haideţi să îl petrecem şi noi frumos, poate nu ia fi tare ciudă şi nu va şantaja prea mult opoziţia, în prezent puterea de guvernare.
Iată comunicatul:
Mesajul Preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, către cetăţeni.
Stimaţi Concetăţeni,
Ultimii opt ani din istoria ţării au fost ani ai activităţii noastre comune de făurire. Şi pentru mine, ca persoană care a muncit două mandate complete în funcţia supremă din stat, anume astfel îmi vor rămâne întipăriţi în memorie aceşti ani.
Moldova a demonstrat în această perioadă că este capabilă să fie un stat şi o societate suverană, demnă de independenţă şi democraţie. Deşi Moldova încă nu se numără printre cele mai bogate ţări din Europa, deja acum tuturor le este clar cum şi în ce mod putem avansa, în pofida celor mai grele încercări. Putem avansa cu îndărătnicie, cu consecvenţă, cu succes. Secretul acestei dezvoltări făuritoare este simplu: numai sprijinul pe propriul popor, pe propriile forţe, pe propria energie şi creativitate.
Am crezut noi oare încă în 2001 că la fiecare patru ani vom putea să sporim de două ori bugetul ţării, să majorăm de mai multe ori pensiile, salariile şi bursele? Am putut noi oare să credem că, într-adevăr, vom reuşi să lichidăm criminalitatea organizată şi să scăpăm oraşele şi satele noastre de capii lumii interlope şi de slugoii acestora? Cine ar fi putut crede atunci că, peste cîţiva ani, Moldova va ieşi la mare şi că ea va fi deja o ţară care s-a angajat cu fermitate pe calea integrării europene? Cine ar fi putut admite gândul că, într-o ţară săracă, fără bogăţii minerale şi resurse semnificative, se va reuşi sporirea speranţei de viaţă, restabilirea şi construcţia a zeci de spitale, a mii de şcoli şi grădiniţe? În sfîrşit, a putut oare cineva să creadă sincer că, peste opt ani, în ţară vor creşte aproape de zece ori suprafeţele livezilor şi viilor, că pe cîmpuri se vor întoarce zeci de mii de unităţi de cea mai modernă tehnică şi că satele Moldovei practic toate vor fi gazificate, telefonizate, iar în şcoli va veni Internet-ul? continuă să citeşti…