Credinţa fără fapte este moartă. Vino să înveţi cartea Iacov!

Mâine la ora 10:00 în incinta Bisericii „Golgota” din Chişinău se începe sesiunea de Homiletică din cadrul Institului de Studiu Indctiv din Moldova „Precept Ministries”. Timp de două săptămâni toţi doritorii vor studia cartea Iacov şi principii de predicare. Biserica „Golgota” se află în sectorul Telecentru, pe strada Ialoveni 2. Sesiunea va fi predată de Alexei Tentiuc. Sunt aşteptaţi toţi doritorii, care vor să cunoască mai mult.
Din experienţa personală te asigur că nu vei regreta dacă alegi să vii la această sesiune. Din 2 până în 15 septembrie, trecând acest curs, Dumnezeu îţi poate schimba scopul şi destinaţia vieţii. Nu ezita să trăieşti noi experienţe cu Dumnezeu, împreună cu copii lui Dumnezeu la sesiunea de Homiletică „Iacov”. Intră în esenţa credinţei adevărate şi a faptelor care îţi vor aduce binecuvântare. Vino să înveţi cum să treci prin încercăr cu bucurie şi cum să fii un om destoinic pentru orice lucrare bună.

Te aşteptăm cu mare drag!!!

Să mori de ciudă sau să…

A murit comunismul din Moldova? La Moldova 1, şi asta înseamnă încă în mai mult de jumătate de ţară, NU! La 28 august noul Parlament al Republicii Moldova a decis ca şedinţa de mâine să fie transmisă în direct pe postul public de televiziune. Să vedeţi sluga ingenioasă şi fidelă a tovarăşului Voronin ce motive convingătoare au găsit pentru a refuza solicitarea Parlamentului actual.

Nu îmi vine să cred că pot fi atât de obraznici. Când se vor resemna şi vor începe să fie specialişti cu adevărat aşa cum ne învaţă şi  pe noi la facultate? Cât timp oare va mai trece până amprenta culorii roşii va dispărea de la postul MOldova 1?

Dar că să înţelegeţi de ce sunt atât de indignată citiţi vă rog cu ochii dvs. comunicatul de presă cu motivele din cauza cărora nu pot să difuzeze în direct şedinţa Parlamentului aici.

Televiziunea care trebuie să fie în serviciul public şi care se laudă cu acest statut nu slujeşte, ci dezinformează societate după părerea mea. Dvs. ce părere aveţi despre asta? Aştept opiniile dvs la comentarii…

Bună ziua şcoală, bună ziua toamnă

Astăzi este o zi specială pentru generaţiile mai tinere. Pentru unii sună primul clopoţel, pentru unii e începutul la ultima sută de metri la facultate sau la liceu. Pentru mine este o zi plină de bucurie. De la începutul lunii august aşteptam să treacă mai repede. Îmi era dor de facultate. Aşa că astăzi dimineaţă m-am sculat la 7 şi am luat-o spre universitate.

Curtea blocului Central şi în special fumuarul era arhiplin. M-am bucurat mult să văd iarăşi gălăgia şi aglomeraţia din facultate. Profesorii cu zâmbete largi ne-au luat la întrebări, dar nu prea mult. Astăzi am avut trei perechi şi ambele cu profesori(bărbaţi). Ceva rar pe la noi. M-am bucurat mult să îmi revăd colegii, deşi o parte din ei urmează să îi văd mâine când vom avea cursuri comune.

Sunt anul III, dar am impresia că încă sunt în anul II. Nu îmi vine să cred că peste nouă luni voi susţine licenţa şi va trebui să îmi iau rămas bun de la holul şi aulele de la etajul patru, din blocul central. Astăzi am primit plăcere să fiu la facultate, şi cred că toţi care mă înconjurau aveau acest sentiment. Era atât de haios să vezi boboceii din anul I cum caută auditoriul şi cu tremur în glas se apropie şi întreabă, dar nu ştii unde e 436. Îmi veni atunci să izbucnesc în râs, dar m-am abţinut şi cu un zâmbet amabil mi-am îndreptat viitoare colegă în direcţia necesară. După ultima pereche ştiam unde trebuia să merg, dar parcă nu mă dădeam dusă din facultate. În parc şi prin centrul oraşului o mulţime de copii în forme alb-negru, fetiţe cu fundiţe mari în cap şi mulţi, mulţi oameni. Atmosfera de 1 septembrie s-a simţit din plin astăzi.

Iarmarocul pentru şcolari era şi astăzi vizitat, chiar dacă nu atât de aglomerat. Au revenit dimineţele răcoroase, cu iarba plină de rouă. Revine la noi toamna cu haina ei de aur şi cu sunet de clopoţei. S-a terminat vara cu distracţia şi lenevia. Probabil aceasta este unica zi fericită pentru toţi copii şi studenţii. Prima zi întotdeauna e deosebită, în haine noi şi cu dorinţa arzătoare de a revedea ceva nou şi ceea ce aveai anul trecut, ne aduce bucurie în drum spre şcoală. Astăzi stau şi mă întreb de ce pe parcurs şcoala devine o rutină. Sunt mai mulţi factori pe care nu vreau să îi discut azi.

Primul lucru care l-am făcut ajungând pe holul facultăţii, a fost să mă opresc în dreptul orarului. Mi-a plăcut mult obiectele care le am în această săptămână. M-am întristat când nu am văzut cursul de fotografiere, oare când îl voi începe, aştept acest moment cu nerăbdare. În schimb joi voi avea Jurnalism on-line, acolo vom învăţa cum să facem un blog şi cum să scrim pentru presa on-line. Mă tem că mă voi plictisi la acest curs, pentru că adminstrez acest blog deja de trei ani, pe când unii din colegii mei nici nu ştiu cum să deschidă unul. Sau poate mă va elibera de la curs, mai ştii.

Mâine am două perechi ce ţin de presa scrisa şi activitatea jurnalistului în situaţii de risc. Cred că va fi ceva super. Anul acesta cred că va fi mai greu decât de obicei. Dar sper să nu fie atât de greu. Trebuie să susţin licenţa şi să mă pregătesc pentru masterat.

Doresc tuturor studenţilor şi elevilor să aibă dispoziţia şi bucuria din această zi pentru tot parcursul anului, în fiecare zi când îşi îndreaptă paşii spre şcoală sau universitate. Succese, obiecte interesante, profesori veseli(neplictisitori), şi note mari. Felicitări pentru toţi acei care au intrat la facultate şi care au obţinut un loc în cămin, şi tuturor celor care au intrat la master. Un an binecuvântat de multe succese!!!

Când Dumnezeu hotăreşte!

„Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini” (Ezechiel 12:25)

Există două posibile explicaţii pentru ce s-a întâmplat în cartierul Swan Quarter din Carolina de nord în 1876. Fie e vorba de cea mai uimitoare coincidenţa, fie a fost o acţiune divină a donat o parcelă pe strada Oyster Creek, ei au acceptat. Era un teren sub cota drumului, aşa că au construit o biserică mică cu structura albă şi au aşezat-o pe stâlpi de cărămidă. După mai multe zile, o furtună s-a abătut asupra oraşului, iar cei care aveau vedere pe strada Oyster Creek au fost martorii unui lucru extraordinar. Clădirea bisericii, încă intactă, plutea! Şuvoiul de ape o ridicaseră de pe stâlpi şi o transportase în josul străzii. Au încercat să o acosteze cu frânghii, dar clădirea a continuat să se mişte. În centrul oraşului, în timp ce zeci de oameni priveau neputincioşi, a luat o curbă inexplicabilă la dreapta şi a mers mai departe. În cele din urmă, în aceeaşi manieră hotărâtă a virat de pe şosea şi s-a îndreptat direct spre un teren şi s-a oprit exact în mijlocul lui. În cele din urmă apele s-au retras, dar clădirea este tot acolo. De fapt, au trecut 130 de ani de când clădirea ce poartă numele de Biserica Metodistă „Providenţa” a plutit singură spre cea mai dorită proprietate din oraş. Dar uimitor este faptul următor: parcela unde s-a aşezat a fost prima alegere a congregaţiei pentru construire, dar proprietarul Sam Sadler i-a refuzat. În dimineaţa de după inundaţie, s-a prezentat înaintea păstorului cu actul de proprietate.

„Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini„. Nu există nicio îndoială în această privinţă; când Dumnezeu hotăreşte, nimic nu-I stă în cale!