preluat din revista Sămânţa Adevărului.
Benjamin Franklin spunea că lectura cărţii „Eseul lui Cotton Mather despre facerea binelui” i-a modelat întreaga viaţă. Asasinul Lordului Russel declara că a fost condus spre crimă de lectura unui roman cu acţiune violentă. Consacratul John Ankell James – Anglia n-a avut niciodată un om mai bun – a declarat la bătrâneţe că n-a scăpat niciodată de efectele malefice ale lecturii unei cărţi rele citite în cincisprezece minute,
Însă nu trebuie să merg aşa de departe. Aş putea să bă vorbesc despre ceva ce mi s-a întâmplat când eram la facultate. V-aş putea spune despre un coleg cu o inimă mare, nobilă şi generoasă. Studia pentru o profesie respectată, însă în cufărul lui de lucruri ţinea şi o carte cu un conţinut ateu. Mi-a zis într-o zi: „De Witt, vrei să o citeşti?”. „Da”, i-am răspuns eu. Am luat cartea şi am răsfoit-o preţ de câteva minute. Am tresărit foarte neplăcut surprins de cele citite acolo şi i-am dat-o înapoi, sfătuindu-l: „Mai bine ai distruge cartea asta”. Însă el a păstrat-o. A citit-o. A recitit-o. După o vreme a renunţat la credinţă şi religie, considerându-le un mit.