Limba mea e o comoară.

Vreau să felicit toată Republica Moldova cu această sărbătoare unică şi specială. Această sărbătoare s-a născut din lacrimi, suspine de durere a sufletelor româneşti din Basarabia. De 18 ani Moldova se consideră o ţară independentă, dar cred că abia de acum încolo va a fi cu adevărat independentă. Deşi puterea s-a schimbat,  televiziunea publică Moldova 1, continuă să dezinformeze publicul.

Consider că această sărbătoare are un rol important în istoria şi viaţa ţării noastre. Doar existenţa ei îi informează pe  unii ce limbă vorbesc sau ar trebui să vorbească. Doar denumirea ei „Limba noastră cea Română” aduce aminte tuturor celor care nu o recunosc că ea există în ţara noastră. Că limba română a are un loc în ţara asta, chiar dacă nu întotdeauna e la locul de frunte. NU am nimic cu celelalte etnii, care nu pot să vorbească limba mea cea dulce, dar vreau să le amintesc celor care sunt de viţă românească şi ca nişte laşi o numesc limba moldovenească. Nu-i în lumea asta, limbă mai frumoasă, melodie mai dulce, grai mai blând şi strigăt mai vesel, decât ca cel în limba mea, limba română. Eu vorbesc limba română, întotdeauna am vorbit această limbă, şi voi muri tot pe ea vorbind-o. Îmi iubesc graiul meu românesc. Iubesc limba română. Cei care nu ştiu că Moldova este o parte din Marea Românie, îi invit să cânte imnul ţării noastre.

Iar dacă nu e clar ce limbă se vorbeşte la nivel oficial şi în mare parte în Republica Moldova, poate să asculte o piesă foarte faină cântată de băieţii de la O-zone. LImba noastră ce română, o comoară în adâncuri înfundată, un şirag de piatră rară, pe moşie revărsată.

La 27 august MOldova a aniversat 18 ani de independenţă în „”. Putem să îi comparăm cu cei 18 ani a unui copil şi adolescent sub ocrotirea părinţilor. Doar că ocrotirea comunismului nu a fost atât de dulce ca a părinţilor. Moldova e timpul să guşti din libertate, preţuieşte ce ai şi bucurăte de tot ce îţi dă Dumnezeu astăzi. Avem un pămân străbun, un plai, un grai, avem şi limba noastră. Ce ne mai trebuie pentru fericire, probabil libertate, ea e pe drum – aşteapt-o.

Radio Armonia, o referinţă în incertitudine.

Lumea internetului este un haos plin de imoralitate, daca eşti nou vizitator a acestui spaţiu cu atâtea oferte. Site-uri de comunicare, jocuri, muzică, filme, informare şi multe altele. Pentru mult timp această lume a fost şi continuă să mai fie o platformă de răspândirea cu viteză mare a imoralităţii de la un capăt al pământului, la celălalt.

Totuşi internetul nu este un lucru atât de rău atâta timp cât ştii cum să îl foloseşti. Fratele Vasile Filat de multe ori ne spune, diavolul foloseşte la maxim internetul şi tehnica modernă pentru a distruge oamenii, de ce noi fii luminii nu am face asta pentru a mântuirea sufletelor.

În ultimii ani, în lumea internetului se atestă o rază de lumină prin lucrarea multor fraţi, care folosesc posibilăţile acestui veac pentru a răspândi vestea bună. Una din aceste lucrări este activitatea echipei de la RadioArmonia.ro. Ascult acest post mai mult de două luni, şi îmi place foarte mult. 24 din 24 ai parte de muzică, mesaje din Scriptură, emisiuni ziditoare, concurs biblic la care poţi câştiga o carte bună, ştiri din câmpul de misiune şi multe altele, la http://www.radioarmonia.ro. Te invit să devii unul din miile de ascultători, care sunt conectaţi la această frecvenţă din orice colţ al lumii. Profită de acest har special de a fi alături de echipa care depune acest efort pentru a fi cât mai aproape de oameni prin undele radio. Dacă te întrebi de ce ar trebuie acum să ascult acest radio? Am un răspuns foarte simplu, pentru că aici poţi primi muzică bună pentru toate vârstele, ştiri din toată lumea creştină, creştere şi odihnă spirituală. Fii şi tu unul dintre ei – ascultătorii radioarmonia.ro. Am primit prin mess următorul mesaj: „Dragi fraţi, surori şi prieteni ! Mulţumim tuturor celor ce ascultă cu fidelitate Radio Armonia. Nădăjduim că vă simţiţi slujiţi de emisiunile ce le producem şi le difuzăm zilnic. Vă invităm să fiţi partenerii noştri ajutându-ne să ne facem cunoscuţi la cât mai multe persoane de pe listele voastre de pe YM, cât şi rugându-vă pentru noi, ca Domnul să ne dea lumină, înţelpciune şi călăuzire pentru a face totul ca pentru EL ! Mult har şi binecuvantare! Dan Maftei redactor coordonator„. M-am gândit că pot să fac mai mult prin intermediul blogului meu. Tu de asemenea poţi face ceva mai mult?! Ascultă www.radioarmonia.ro. Mâine revin-o pentru un interviu despre Radio Armonia, cu Dan Maftei, redactor coordonator.

Cum să-L vedem pe Dumnezeu în situaţia noastră?

„Eu mă bucur de lucrul acesta” (Filipeni 1:18)

Când Pavel a scris: „împrejurările în care mă găsesc, mai degragă au lucrat la înaintearea Evangheliei” (Filipeni 1:12) el se găsea în închisoare, folosindu-se de această situaţie pentru a le spune oamenilor despre Dumnezeu. Şi el continuă: „în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri  din pricina lui Isus Cristos” (Filipeni 1:13). Apoi el arată că în toată perioada cât a fost închis „cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu” (Filipeni 1:14). Chiar când a aflat ca unii predică  Evanghelia pentru ai face rău, el a spus: „Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta” (Filipeni 1:18). Arestat pe nedrept, tratat cu răutate, cu un viitor nesigur, Pavel a căutat braţul lui Dumnezeu în orice situaţie. De aceea a putut să spună în toate lucrurile „mă bucur de lucrul aceasta”. Ce perspectivă! Ce atitudine! Cu un veac în urmă, după un accident mortal dintr-o mină de cărbune, episcopul din Durham le-a spus îndoliaţilor: „Este greu să înţelegem de ce Dumnezeu a îngăduit să se întâmple un asemenea dezastru, dar noi ştim şi ne încredem în El că totul va fi bine. Am acasă un vechi semn de carte din mătase pe care mi l-a dăruit mama mea. Când mă uit la partea rea, nu văd nimic altceva decât nişte fire încâlcite… pare a fi o mare greşeală. S-ar putea crede că l-a făcut cineva care habar nu avea ce fce. Dar când îl întorc şi mă uit pe partea cea bună, văd brodate foarte frumos cuvintele Dumnezeu e Dragoste. Astăzi ne uităm la acest eveniment din perspectiva greşită, într-o zi, îl vom vedea dintr-un alt unghi şi vom înţelege„. Când începem să-L vedem pe Dumnezeu în situaţia noastră, putem spune „mă bucur pentru lucrul acesta„.

Misiune în satul Izvoarelor.

Ultima săptămână din august am încheiat slujirea din această vară în satul Izvoare din raionul Făleşti. Împreună cu grupul „Biruinţa” în perioada 24-30 august am organizat tabere de zi pentru copii şi adolescenţi. De dimineaţă până la masă, împreună cu cei de vârsta cuprinsă între 7 şi 12 ani am studiat „Parabolele Domnului Isus”. După amiază cu adolescenţii am studiat cursul „Cum să faci alegeri pe care să nu le regreţi” şi cursuri de compiutere.

Fiind ultima săptămână a verii cu multe sărbători şi pregătire pentru şcoală, nu am avut numărul de copii pe care l-am aşteptat. Dar slăvit să fie Dumnezeu pentru cei care au fost şi au avut posibilitatea să asculte din Cuvântul lui Dumnezeu. A fost un har deosebit pentru noi să ne aflăm în acest sat plin de viaţă.

Izvoare, este un sat mare cu cel mai tânăr primar din Moldova. De fapt o primăriţă de 27 de ani. Copii sunt implicaţi în diferite activităţi la şcoală care le umple timpul liber. De ziua Independeţei împreună cu corul şcolii au mers la Făleşti şi au cântat, iar a doua zi au organizat o sărbătoare la Casa de cultură din sat. Corul de copii, ansamblul de dans al copiilor şi al tinerilor şi mulţi alţii au organizat un concert bogat cu genericul „Cu Moldova suntem şi vom fi una”. La invitaţia copiilor am participat şi noi la concertul lor şi la meciul de fotbal, care a avut loc sâmbătă, între echipa din Izvoare şi cea din satul Sculeni.

Duminică dimineaţa împreună cu copii am prezentat bisericii tot ce au învăţat la tabără timp de o săptămână. După adunare împreună cu misionarul local, Iulian Friptu, am mers la Biserica „Harul” din satul Risipeni la care de asemenea este misionar. A fost greu să lăsăm în urmă acest sat special. Nu am mai văzut de mult un sat atât de activ. Am aflat de la localnici că satul se numeşte Izvoare datorită izvorelor multe care le are pe teritoriul lui.

Biserica „Isus Mântuitorul” din satul Izvoare, este alcătuită din şase membri şi au mare nevoie de o casă de rugăciune. În prezent se adună într-o casă mică. Rugaţi-vă ca Domnul să le împlinească această dorinţă. Şi le dorim ca ei să fie un izvor de dragose divină pentru cei 2380 de locuitori ai satului Izvoare.

Mulţumim bisericii „Isus Salvatorul” pentru susţinere financiară, Asociaţiei Obşteşti „El-Şadai” pentru program, Şcolii de studierea a compiuterului „ScripTehInfo” şi bisericii locale pentru invitaţie şi dragostea oferită în această săptămână. Mulţumesc echipei pentru timpul şi dragostea care au dăruit-o în această lucrare.

Sentimentele te pot duce în eroare

„Păzeste-ţi inima mai mult decât orice” (Proverbe 4:2))

Un scriitor creştin scrie: „Mulţi ani am trăit călăuzit de sentimente. A fost ca şi cum mă aflam pe un vas de coastă; într-o zi râdeam şi mă simţeam bine, a doua zi plângeam şi-mi părea rău. Eram tulburat şi controlat. Aveam nevoie de maturitate emoţională, dar aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a o atinge. Este uşor să cazi în capcana încrederii în sentimentele tale mai mult decât în ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Şi este nevoie de un act constant al voinţei tale pentru a alege să trăieşti după voia Lui şi nu după voia ta. Dar când o vei face, vei descoperi că viaţa este mai plăcută când trăieşti după planul lui Dumnezeu„.
Aşa cum nu laşi ca toţi care îţi bat la uşă să intre şi să se simtă ca acasă, nu lăsa fiecare emoţie de suprafaţă să dicteze direcţia în care îţi vei trăi ziua sau răspunsurile pe care decizi să le dai. Biblia spune: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii” (Proverbe 4:23). „Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5); dacă nu este după Cuvântul lui Dumnezeu, nu-l gândi. Pavel spune: „umblăm prin credinţă nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7), fiindcă (iar acest lucru te poate lua prin surprindere) nu vei simţi întotdeauna prezenţa lui Dumnezeu. După răstignire, doi ucenici mergeau spre Emaus, când li s-a arătat Isus şi a mers alături de ei. Dar ei nu L-au recunoscut. Ei nu L-au cunoscut pe liderul pe care L-au urmat timp de trei ani pentru că „S-a arătat, într-alt chip” (Marcu 16:12). Dumnezeu este un Dumnezeu al credinţei şi El lucrează în felul în care poate fi înţeles de credinţă, nu de sentimente.