60 de ani de la deportările staliniste din R.S.S. Moldovenească


mun. Chişinău, 5 Iulie 2009 — Zilele acestea, comemorăm un eveniment tragic din istoria noastră. Cu 60 de anideportariîn urmă, Basarabia a trăit adevărate scene de coşmar. În zilele de 5–7 iulie 1949, în urma punerii în aplicare a unei hotărâri diabolice a conducerii comuniste de la Moscova, autorităţile de atunci ale RSS Moldoveneşti „au ridicat” din satele basarabene, din vatra strămoşească zeci de mii de cetăţeni, deportându-i în regiunile îndepărtate ale imperiului sovietic.

Teroarea în masă a fost o componentă principală a politicii statului sovietic. Basarabenii au cunoscut esenţa regimului sovietic şi prin deportările efectuate de autorităţile comuniste în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, când circa 5 000 de familii au fost smulse din vatra strămoşească şi strămutate forţat în Siberia. După foametea organizată de către autorităţile sovietice, în anii 1946–1947, în timpul căreia au murit circa 200 mii de oameni, deportările din 5–7 iulie 1949 constituie apogeul terorii în masă în spaţiul dintre Prut şi Nistru şi reprezintă cel mai tragic eveniment din istoria postbelică a Basarabiei.

Iniţiativa deportării din RSS Moldovenească a persoanelor ostile regimului comunist a aparţinut Partidului Comunist (bolşevic) al Moldovei. Comitetul Central a fost inspiratorul şi conducătorul pe teren al operaţiunii de deportare, organizaţiilor de partid locale rezervându-li-se rolul de executanţi docili. Cu susţinerea directă a structurilor de forţă – Ministerul de Interne, organele de securitate – sub conducerea nemijlocită a autorităţilor comuniste, locale şi centrale, dar şi cu concursul „cozilor de topor”, în noaptea de 6 spre 7 iulie 1949 au fost deportate peste 11 mii de familii cuprinzând un număr total de peste 35 mii de persoane. Lotul celor deportaţi era alcătuit din oameni politici, profesori, medici, militari, jurişti, preoţi, agricultori. În urma deportărilor, populaţia dintre Prut şi Nistru a fost decapitată de elitele administrative şi intelectuale. În toate domeniile de activitate, locul intelectualilor de marcă a fost ocupat de politruci, de comisari politici, veniţi de aiurea pe aceste meleaguri.

În zilele de 5–7 iulie 1949, Basarabia a cunoscut infernul. Odată cu lăsarea întunericului, satele şi oraşele erau invadate de hoarde înarmate de miliţieni, militari, securişti etc., care purtau, la chipiu, steluţa roşie cu secera comunistă şi ciocanul proletar. În zilele de pomină, basarabenii au învăţat încă un ordin rostit în limbă străină: „otkroite!” („deschideţi”). Bătăile în uşă de la miezul noptii, ororile săvârşite de autorităţi au băgat frica în populaţia paşnică. Sentimentul fricii a pătruns până în măduva oaselor. Frica implantată în mod conştient de către reprezentanţii regimului stalinist bloca curajul civic al populaţiei, împiedica orice formă de rezistenţă atunci când era maltratată, bătută, deportată. În urma deportărilor, populaţia a fost sărăcită nu numai material, ci şi asasinată moral, subminându-i-se astfel forţa spirituală care, de veacuri, i-a ajutat să reziste vicisitudinilor istoriei. Din păcate, frica implantată de sovietici ţine încă în captivitate pe mulţi concetăţeni de-ai noştri.

Prin acţiunile represive, regimul comunist şi-a afişat ostentativ ostilitatea faţă de ceea ce înseamnă viaţă liberă, muncă cinstită, demnitate umană, identitate naţională, ridicând atitudinea dispreţuitoare faţă de gospodarii satelor, faţă de cele mai conştiente persoane ale poporului nostru la rang de politică de stat.

În acţiunea de deportare, regimul n-a procedat discriminatoriu. Din vatra strămoşească au fost smulse familii de moldoveni, ucrainieni, bulgari, găgăuzi, evrei etc. Criteriul principal care a stat la baza depistării şi deportării elementelor periculoase – a „chiaburilor”, a „duşmanilor poporului” – a fost atitudinea acestor oameni faţă de regim. Orice manifestare de nesupunere faţă de noul regim social şi politic era pedepsită cu deportarea.

Dezrădăcinarea, deznaţionalizarea şi dezmoştenirea celor deportaţi a avut consecinţe grave asupra evoluţiei ulterioare a spaţiului dintre Prut şi Nistru. Prin deportările din 6–7 iulie 1949, regimul şi-a pregătit terenul pentru alte fărădelegi. La scurtă vreme, a început aşa-numita operaţie de colectivizare a agriculturii, în urma căreia ţăranii au fost băgaţi cu forţa şi din frică în colhozurile comuniste. Frica de o nouă operaţiune de deportare, de o mai mare amploare, a determinat proprietarii de pământ să aleagă compromisul cu regimul. În lunile iulie–august 1949, numărul gospodăriilor colectivizate a crescut de la 32,2 % până la 72,3 %. Către sfârşitul anului 1950, colectivizarea a fost încheiată. După ce proprietarii de pământ au fost prefăcuţi în colhoznici, statul a început să stoarcă venituri considerabile din aceste gospodării colective.

Ecoul şi efectele deportărilor din 1949 se resimt şi astăzi în societatea moldovenească. Mii de persoane, fiind pe atunci copii, acum, la apusul vieţii, mai aşteaptă să fie reabilitate, să li se întoarcă măcar o parte din averea confiscată, să primească o pensie cât de cât decentă pentru munca prestată pentru imperiul sovietic, de-a lungul anilor, în condiţii de exil antiuman.

În timp ce lumea civilizată condamnă, astăzi, crimele comunismului, actualele autorităţi comuniste ale Republicii Moldova continuă practicile odioase ale predecesorilor lor. Sărăcia şi nevoile, lipsa de locuri de muncă i-au forţat pe circa un milion de cetăţeni să ia drumul străinătăţii, pierzându-şi astfel legăturile cu familia, cu baştina, cu ţara de origine. Aceste deportări „benevole” îşi vor spune cuvântul încă mulţi ani înainte.

Partidul Liberal condamnă atât acţiunea de deportare a basarabenilor care a avut loc cu 60 de ani în urmă, cât şi acţiunile actualei guvernări comuniste care, în activitatea sa curentă, se inspiră din practica predecesorilor lor criminali.

Partidul Liberal se pronunţă pentru restituirea integrală a pagubelor pricinuite cetăţenilor deportaţi neîntemeiat, pentru reabilitarea juridică şi morală deplină a deportaţilor şi urmaşilor lor, prin oferirea unor recompense sociale, aducându-se modificări legii adoptate anterior.
Partidul Liberal se pronunţă pentru edificarea unui Complex Memorial, cu finanţare de la bugetul de stat, întru înveşnicirea memoriei jertfelor genocidului comunist.

Departamentul Comunicare al Partidului Liberal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s