Cei mai harnici au luat deja premiul pentru concursul „Istoria bisericii tale”.


Primii învingători la concursul „istoria bisericii tale” au fost deja desemnaţi.

Aşa cum am anunţat la lansarea concursului „Istoria unei biserici din Moldova”, autorului celei mai bune din primele 5 lucrări i se vor acoperi integral cheltuielile pentru participarea la sesiunea Creşterea Bisericii care se va desfăşura în perioada 4-13 iulie 2009 în apropierea oraşului Căuşeni.

M-am bucurat să văd dorinţa mai multor români din diferite regiuni să participe la acest concurs scriind despre istoria bisericilor lor şi am acceptat cererea. Lucrările au fost primite în ordinea următoare:

  1. Adrian Blajinschi  – Istoria Bisericii Penticostale ”Maranata” din Străşeni
  2. Roxana Petraru – Istoria Bisericii Ortodoxe Barnovschi din Iaşi, România
  3. Mates Ionela – Istoria Bisericii Ortodoxe din Ineu, jud. Arad, România
  4. Sergiu Burlacu – Istoria Bisericii din s.Sofia, rn. Drochia
  5. Rutcovschi Sergiu – Istoria Bisericii Baptiste din Căpriana, r-n Străşeni

Am primit un număr şi mai mare de lucrări bune, dar la verificare am stabilită ca au fost copiate din Internet şi au fost excluse din conrus.

Două din cele cinci lucrări acceptate au fost plasate pe blogurile personale ale autorilor şi vrem să încurajăm pe toţi autorii să-şi deschidă blog personal ca să le ofere cititorilor posibilitatea să le citească lucrările, iar pe cititori îi invit să citească ce a fost publicat pe bloguri.

Deci, cine sunt învingătorii?…vezi aici.

Noi biruinţe din câmpul de misiune.


Săptămâna trecută am fost în misiune la Călmăţui. În acest an, lucrarea taberilor de zi am organizat-o într-un mod mai special. Pentru că adolescenţii se consideră deja prea mari şi nu mai doresc să vină la tabere cu cei mici, am fost nevoiţi să facem ceva special pentru ei. Aşa că anul acesta am avut două tabere într-o săptămână. Este a cincea oară când organizăm tabere de zi la Călmăţui. Iar în rândurile ce urmează vreau să vă împărtăşesc noi biruinţe din câmpul de misiune.

IMG_4834

În fiecare dimineaţă, la ora şase, aveam cu membrii din biserică timp de rugăciune pe grupuri. A fost o experienţă minunată. În timpul celor cinci tabere nu am mai făcut aceasta niciodată. Iar acum această lucrare a implicat şi bătrânii din biserică, ceea ce le-a adus bucurie că pot şi ei sluji cu ceva. Motivele principale erau nevoile lor de rugăciune, pentru mântuirea satului Călmăţui, pentru familia păstorului, pentru biserica locală şi desigur pentru tabăra de copii şi adolescenţi. Iar vineri  împreună cu echipa de lideri am mers la ora şapte, sus pe deal de unde se vede tot satul şi ne-am rugat pentru binecuvântarea localităţii, a tineretului, a conducerii locale, a celor plecaţi peste hotare, a bolnavilor şi alte motive. Şi Dumnezeu cu adevărat a binecuvântat în aceste zile această localitate, nu pentru că am fost noi acolo, ci pentru că puterea Lui se manifestă în lucrare peste aşteptările noastre. Continuă lectura

De Doina Bejenaru Publicat în Ştiri

60 de ani de la deportările staliniste din R.S.S. Moldovenească


mun. Chişinău, 5 Iulie 2009 — Zilele acestea, comemorăm un eveniment tragic din istoria noastră. Cu 60 de anideportariîn urmă, Basarabia a trăit adevărate scene de coşmar. În zilele de 5–7 iulie 1949, în urma punerii în aplicare a unei hotărâri diabolice a conducerii comuniste de la Moscova, autorităţile de atunci ale RSS Moldoveneşti „au ridicat” din satele basarabene, din vatra strămoşească zeci de mii de cetăţeni, deportându-i în regiunile îndepărtate ale imperiului sovietic.

Teroarea în masă a fost o componentă principală a politicii statului sovietic. Basarabenii au cunoscut esenţa regimului sovietic şi prin deportările efectuate de autorităţile comuniste în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, când circa 5 000 de familii au fost smulse din vatra strămoşească şi strămutate forţat în Siberia. După foametea organizată de către autorităţile sovietice, în anii 1946–1947, în timpul căreia au murit circa 200 mii de oameni, deportările din 5–7 iulie 1949 constituie apogeul terorii în masă în spaţiul dintre Prut şi Nistru şi reprezintă cel mai tragic eveniment din istoria postbelică a Basarabiei.

Iniţiativa deportării din RSS Moldovenească a persoanelor ostile regimului comunist a aparţinut Partidului Comunist (bolşevic) al Moldovei. Comitetul Central a fost inspiratorul şi conducătorul pe teren al operaţiunii de deportare, organizaţiilor de partid locale rezervându-li-se rolul de executanţi docili. Cu susţinerea directă a structurilor de forţă – Ministerul de Interne, organele de securitate – sub conducerea nemijlocită a autorităţilor comuniste, locale şi centrale, dar şi cu concursul „cozilor de topor”, în noaptea de 6 spre 7 iulie 1949 au fost deportate peste 11 mii de familii cuprinzând un număr total de peste 35 mii de persoane. Lotul celor deportaţi era alcătuit din oameni politici, profesori, medici, militari, jurişti, preoţi, agricultori. În urma deportărilor, populaţia dintre Prut şi Nistru a fost decapitată de elitele administrative şi intelectuale. În toate domeniile de activitate, locul intelectualilor de marcă a fost ocupat de politruci, de comisari politici, veniţi de aiurea pe aceste meleaguri.
Continuă lectura