A treia zi de protest la Chişinău.


Astăzi, ca şi ieri, este o zi deosebit de frumoasă. La ora 10 dimineaţa, mii de tineri sau adunat să continue protestele înimg_6600 Piaţa Marii Adunări Naţionale. Eram la a treia pereche la facultate, când deodată, un chiut foarte puternic a pătruns şi în auditoriu. Majoritatea colegilor mei au manifestat o emoţie parcă de bucurie, parcă de mândrie. O atitudine greu de descris, iar cineva a spus: „o, sa început”. Profesoara ne-a spus doar atât: „aveti grijă de voi, fiţi atenţi”. Majoritatea am mers în piaţă. Aici vezi lucruri interesante… Este ora 12:45. În spatele clădirii Guvernului, scutierii stau tolăniţi pe iarbă, sau sub perete pe scăunele improvizate, alţii se pozează unii pe alţii cu telefoanele. Scuturile stau frumos aranjate pe drum. Deliciul de a fotografia priveliştea interesantă nu a durat decât maxim două minute. A venit un nene bine făcut care mi-a spus: „pe mine nu mă fotografiezi? Hai gata, pleacă acolo în faţă”. Am mers în faţa Guvernului. Piaţa Marii Adunări Naţionale este plină. Mii de tineri scandează alături de MAE, PNL şi alţii. Clădirea Guvernului este înconjurată de poliţişti si scutieri. Care stau în picioare, care stau tolăniţi pe iarba proaspătă la soare sau mai la umbră. Tinerii nu se lasă mai prejos, mulţi din ei sau tolănit pe gazonul Guvernului. Această atitudine pentru mulţi până acum a fost un vis ireal, cel puţin pentru mine.

img_6566

Jos comuniştii. Afară, afară. Libertate, Libertate” şi altele de genul acesta.

În comparaţie cu ziua de ieri la protest sunt mai puţini tineri, dar totuşi sunt suficienţi de mulţi. Din fericire atmosfera nu este atât de încinsă ca ieri. Acum toţi protestează în mod civilizat, mulţi se odihnesc pe gazonul guvernului, alţii se plimbă de colo, colo. E foarte interesant să urmăreşti ce fac oamenii în asemenea momente. Unde nu te-ai întoarce toţi vorbesc despre cele întâmplate ieri la parlament şi preşidenţie, mai mult de cât atât, toţi fac sentinţe şi acuzaţii, presupun vinovaţii şi dau dreptate celor pe care îi simpatizează mai mult.

Să mă ierte colegii mei mai mari de la televiziune, dar eu nu am văzut puşti minori între 15 şi 19 ani în piaţă. La protest img_6602sau adunat oameni maturi, care judecă ce fac. Am văzut acolo tineri inteligenţi, care ştiu pentru ce stau în piaţă. Tineri care sau săturat de atâtea minciuni. Tineri care pot discerne dreapta de stânga. Ba mai mult, astăzi sute de adulţi şi bătrâni sau alăturat tinerilor protestatarilor. În piaţă e linişte sau cel puţin o atmosferă calmă, aşa că merg să văd ce se întâmplă la parlament şi preşidenţie. Îmi imaginam ieri cu ar arăta aceste clădiri după acest război, dar când am ajuns în faţa lor m-au podidit lacrimile. Şi aici sunt suficient de mulţi tineri, dar acum sunt ţinuţi la distanţă şi fiecare defilează de colo, colo. Fac poze oamenii, râd în batjocură, şi fac glume proaste, alţii aduc învinuiri guvernării comuniste.  În partea dreaptă a parlamentului scoteau multe multe cărţi arse. Unul din paznici a spus: „ce vă trebuie maculatura aceasta?”. Nu am ştiut că pot fi atât de îndrăzneaţă şi i-am răspuns:”Dar maculatura aceasta miine vor fi documente foarte importante, pentru care tinerii vor suporta invinuiri grele?”. Doar sa uitat cu o privire stranie la mine şi mia întors spatele.

img_6667În calitate de ziarist sunt graţiată, mi-au permis să intru chiar şi în parlament să fac poze. Cei mai mulţi din paznici au strâmbat din nas la cererea de a intra în parlament, inventând diferite scuze: „aţi avut timp ieri să faceţi poze, sau dar de aici ce nu poţi să faci poze?”. În timp ce mă îndreptam spre clădirea imensă am surâs de bucurie, dar când am intrat toată dispoziţia a dispărut. Priveliştea nu era una din cele mai interesante. Era cât pe ce să fiu biruită de emoţii. Încă puţin şi izbucneam în lacrimi în faţa mai multor poliţişti când am văzut dezastrul din parlament. Da… generaţia mea ieri nu a avut cel mai frumos comportament. Îmi pare rău că prima mea excursie prin parlament a rămas cu aşa impresii. Am avut ocazia să merg prin toate birourile, prin toate încăperile, dar nu am putut să rezist la tot haosul care era acolo. Am fost la toate etajele, dar nu am intrat peste tot, nu era un deliciu tare dulce excursia aceasta. Lucrările de curăţare şi restaurare sunt în toi. La etajul doi mai mulţi poliţişti epuizaţi stau pe scaune. Unii din ei chiar au aţipit pe scaune. Împreună cu colegii de breaslă am mers din sus  în jos pentru a vedea ce se întâmplă. Etajul I este img_67961ars complet. Pereţii negri şi întunecaţi dau senzaţia că te afli într-un cavou. Sala de şedinţe a deputaţilor mi se părea la televizor mult mai mare. Tribuna preşedintelui parlamentului e distrusă şi aruncată nu şiu unde, scaunele de asemenea au dispărut, iar sub tricolorul de pe peretele din faţă stă inscripţia: „România Mare, Cristi 07 04 89”. Am ieşit afară şi am mers spre preşidenţie, aici deja făcuseră curat, au strâns toate hârtiile şi dărâmăturile. Din păcate nu mi-au permis să intru înăuntru, aşa că am mai făcut nişte poze pe afară şi m-am îndreptat spre redacţie să scriu aceste rânduri. Astăzi protestarii sunt mult mai liniştiţi, iar câţiva tineri dau nişte declaraţii unei jurnaliste din Franţa. Aceasta în procesul de colectare a informaţie ia întrebat mai multe pe tineri pentru a înţelege care este situaţia în Moldova. Radu, un tânăr de 22 de ani, îmrpeună cu gaşca de prieteni şi-au expus părerea, dar au refuzat să vorbească cu o televiziune rusă. Jurnalista din Franţa ia întrebat de ce azi e atâta linişte în oraş şi cum se face că azi sunt mai puţini tineri la protest? La care tinerii au răspuns: „la mulţi nu le este interesant, mulţi au venit ieri pentru că au văzut mare tărăboi şi mulţi din ei sau alăturat. Atâta timp cât nu se întâmplă nimic ieşit din comun pe oamenii nu-i interesează ce se întâmplă. Ei nu au venit pentru că vor neapărat dreptate, pe mulţi nu-i deranjează soarta noastră a tinerilor. Şi cei mai mulţi care circulă azi pe aici, o fac doar din curiozitate. Societatea noastră este foarte pasivă şi nu este tare motivată să iasă şi să-şi ceară depturile„.

img_6811

De Doina Bejenaru Publicat în Reportaj