Femei-bărbaţi şi bărbaţi-femei.


Aceste rânduri au apărut în urma unei teme de acasă, primită la facultate. Condiţia „foarte simplă” era următoarea: Scrieţi un text, pornind de la una din ideile de mai jos. … după care urmau două citate din care, nu era prea clar, să ne inspirăm sau să comentăm.

Iată citatele: „Aduceţi-vă aminte de toate reglementările întocmite de străbunii noştri pentru ale supune pe femei bărbaţilor lor. Aşa înlănţuite cum sunt, tot vă este greu să le stăpâniţi. Ce s-ar întâmpla dacă le-aţi reda libertatea, dacă le-aţi îngădui să se bucure de aceleaşi drepturi ca şi voi? Credeţi că le veţi mai putea fi atunci stăpâni? În ziua în care vor deveni egalele voastre, vă vor fi superioare”, Titus Luvius.

„Femeile fatale sunt fatale numai privite dinspre bărbaţii pe care nu-i iubesc, dar pe care nu-i resping totuşi dintr-un anumit motiv sau altul (frică, milă, slăbiciune, interes). Din această nehotărâre rezultă o conduită contradictorie, ilogică, pe care bărbatul îndrăgostit – şi nesperând decât să nu fie obligat să-şi admită înfrângerea – o înveleşte într-un voal misterios creând mitul femeii fatale. O fatalitate dedusă numai din lipsa de dragoste, din neatenţia şi indiferenţa care decurg din ea. Odată îndrăgostită, cea mai fatală femeie devine o simplă îndrăgostită”, Ana Blandiana.

Am ales să pornesc de la primul citat. Să vedem ce a ieşit.

Conflictele dintre bărbaţi şi femei au început de la căderea primii familii în păcat şi cred că vor continua până la sfârşitul lumii acesteia. Situaţia expusă în citatul lui Titus Luvuis e o realitate care provoacă multă durere în lumea întreagă, şi foarte puţini fac ceva ca so rezolve. De ce au nevoie femeile să conducă bărbaţii, ştiind că trebuie să se supună? De ce au nevoie bărbaţii să fie duri şi autoritari, ştiind că trebuie să o iubească ca pe ei înşişi? În fiecare zi, de-a lungul veacurilor aceste două părţi trăiesc într-o competiţie şi luptă continuă. Bărbatul luptă pentru a se impune şi a obţine autoritate. Femeia pentru a se ridica în capul lui, crezând că astfel îşi capătă respectul şi împlinirea emoţională, care este vitală pentru fericirea ei. De aici apar problemele ca: familiile destrămate, copii traumaţi pe viaţă şi societăţi bolnave cu celule infectate. „Familia este celula societăţii”!  Îmi place să spun asta întotdeauna când vorbesc despre prima instituţie creată de Dumnezeu pe acest pământ „familia”. O societate nu poate exista fără această celulă, şi prosperitatea ei depinde de această ea – familia.

Ei, dar asta e altă treabă, să ne întoarcem la bărbat şi femeie. Bărbaţii se tem că dacă vor iubi şi vor preţui prea mult, vor fi conduşi, manipulaţi şi le va fi călcată mândria în picioare. Sau iubesc atât de tare, încât de frică să nu piardă femeia dragă încep să demonstreze cât de tare poate fi pumnul lor.  Femeile pentru că nu sunt preţuite se impun aşa cum ştiu ele mai bine. Ca rezultat apare gelozia, lacrimile, ţipete şi celelalte consecinţe ca divorţul, copii traumatizaţi etc.

În opinia mea, toate problemele au ca rădăcină nerespectarea valorilor şi rolurilor puse de Dumnezeu când a creat această instituţie. Familia este un subiect important în Biblie. La o aprofundare în esenţa textelor care abordează acestă temă, se observă o schemă simplă, respectarea căreia asigură fericirea familiei şi Creatorului ei. Schema este următoarea: copii trebuie să se supună părinţilor, părinţii sunt capul copiilor. Capul soţiei este bărbatul şi ea trebuie să i se supună lui. Capul bărbatului este Cristos, şi el trebuie să i se supună lui Cristos.

Bărbatul având în calitate de stăpân pe Cristos, are menirea să-şi iubească soţia precum şi-a iubit Domnul Isus biserica. Nu trebuie să uităm că Cristos a iubit atât de mult încât şi-a dat viaţa pentru ea. Câţi bărbaţi în lumea asta îşi iubesc atât de mult soţiile încât să fie gata să-şi dea viaţa pentru ele?

Soţia trebuie să se supună soţului! Sună dur pentru urechea femeii moderne. Dar, aceasta este menirea rolul ei pe acest pământ. Poate să o facă? Cred că da! Cea mai veche carte religioasă a lumii, Manerva-Darma Sostra, spune: „Femeia este un altar pe care bărbatul aduce ca sacrificiu plăcut lui Dumnezeu, sămânţa lui”. Ce menire frumoasă! Dar câte femei o înţeleg şi o îndeplinesc în viaţa lor? Cea mai mare nevoie a femeii ţine de partea emoţională. Odată neînplinită ea nu se poate supune şi nu poate împlini cea mai mare nevoie a bărbatului, împlinirea sexuală.

Copii trebuie să asculte şi să supună părinţilor! Sună frumos, dar câţi copii în lumea aceasta fac acest lucru? Şi ce iar motiva să o facă, mai ales atunci când părinţii nu se respectă unul pe altul şi mereu se ceartă între ei. La început copii suferă, dar dacă situaţia continuă pe aceeaşi notă, copii de cele mai multe ori încep să manipuleze părinţii şi să-i folosească aşa cum le place lor.

Nu este un tablou tare încântător, dar este o relitate dură, de care nu ne putem ascunde şi nu-i putem neglija existenţa pentru că ne afectează pe fiecare. Fie că suntem femei, fie că suntem bărbaţi, copii, mame sau bunici, toţi simţim aprenta acestei realităţi care ne distruge familiile şi viitorul. Şi toate astea pornesc de la simplu fapt că nu ne  împlinim rolul pe care ni l-a dat Dumnezeu la fiecare etapă a vieţii noastre. Nu vrem să ne supunem autorităţii pe care o avem. Suntem prea orgolioşi ca să ne supunem. Noi vrem să fim singurii stăpâni. Cu părere de rău este imposibil. Pentru armonie este nevoie de echilibru, iar pentru echilibru fiecare trebuie să-şi facă partea sa. Dacă soţul ar iubi soţia cum Cristos îşi iubeşte Biserica, soţia ar fi mai dispusă să se supună, ar face-o chiar cu bucurie. Pentru fiecare copil din lume nu este nimic mai important în viaţă decât să-şi vadă părinţii fericiţi. Chiar dacă noi copii nu întodeauna conştientizăm acest lucru, aceasta este dorinţa adâncă a inimilor noastre.

Şi în încheiere, dacă revin la maxima lui Luvuis, femeia nu are nevoie de libertate din partea bărbatului, ea poate fi liberă doar prin Cristos. Femeia se bucură de aceleaşi drepturi ca şi bărbatul, în faţa autorităţii divine suntem toţi egali. Bărbaţii vor stăpâni femeia doar atunci când o vor iubi cu adevărat. Femeia întodeauna a fost egală cu bărbatul, pur şi simplu nici unul, nici celalalt nu a dorit să o recunoască. Fiecare luptă pentru a-şi impune autoritea în faţa celuilalt. Şi în această competiţie va câştiga doar cel ce oferă cu adevărat iubirea.

De Doina Bejenaru Publicat în Familia

2 comentarii la “Femei-bărbaţi şi bărbaţi-femei.

  1. Pingback: Articole interesante pe bloguri, 9 -15 martie « Stiri Crestine - Fii un crestin informat!

  2. Draga Doinita,
    Imi place sinceritatea ta dar, Dumnezeu nu a creat nici o institutie, Dumnezeu nu creaza institutii, numai oamenii o fac si, cand o fac o fac prost de cele mai multe ori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s