El îţi vorbeşte… tu, ascultă!


autor: Iulea Merlă

Azi trăieşti, dar mâine nu mai eşti, nu fi orb, priveşte la Cristos. el îţi va da iertare, şi chiar de pleci din astă lume, să ştii, că-n iad nu vei ajunge. dar haru-n dar îţi va fi dat şi drumul spre rai îţi va fi garantat.

Eu ştiu… ştiu, că aici pe pământ drumul e greu, dar mai ştiu că răsplata este în cer, şi acum, acum de-auzi chemarea Lui, eu te rog nu te împietri.

Să zic că am suferit mult în viaţa mea, nu aş putea spune… dar poate că da? deoarece nu am avut dureri pe propriai piele ci îtotdeauna din cauza celor ce se întâmplau în jurul meu. Că se întâmpla cu părinţi mei, că era ceva în legătură cu surorile mele, sau cu prietenii, eu eram aceea ce absorbeam ca un burete toate suferinţele altora, aceste dureri ce le suportau ceilalţi din jurul meu mă afectau permanent. De asta am ajuns să mă izolez în lumea mea proprie crezând că aceasta va fi cea mai bună soluţie. Ce e drept, aceasta cu nimic nu ma ajutat, dar din contra a ajuns să mă doară mai mult, neânţelegerea oamenilor ce o aveau cu privire la mine şi la tot ce gândeam eu.

Atunci am înţeles un singur lucru că nimeni  nu poate să mă înţeleagă, şi că singurul Dumnezeu îmi cunoaşte durerea mea.

Şi aceasta m-a făcut să-L caut pe El ca să-mi de-a o soluţie, şi o explicaţie.

Mi-am dorit din toată inima ca să Îl întreb de ce „Eu”, oare nu era mai simplu să nu-mi pun atâtea întrebări, să nu mai caut răspunsuri la ele, pentru că de ce aflam răspunsul la o întrebare mereu urma alta, erau legate una de alta şi aceasta nu se mai termina. Zilnic mă oboseau aceste întrebări şi plus la asta ma făcut şi agresivă, căci nu permitea nimănui să intre în lumea mea.

El mi-a vorbit „eu am ascultat”.

Dar acum îi mulţumesc Domnului că căutarea nu mi-a fost zadarnică, şi că mi-am pus atâtea întrbări în trecut, căci poate acum nici nu aveam să-L cunosc pe Dumnezeu, şi dragostea lui cea mare(luca 11:10).

El mi-a dat un viitor şi sunt fericită căci am ieşit din lumea ce mi-o făurisem şi încă mi-a răspuns la multe întrebări.

Şi chiar de sunt cu El, nu înseamnă că sau terminat întrebările, am şi acum multe, dar nu sunt ca înainte(chinuitoare), ci sunt nişte întrebări care mă motivează să Îl cunosc pe Dumnezeu mai mult, şi aceasta făcând-o cu răbdareşi supunere.

Şi suferinţele care le am aici pe pământ nu se compară cu răsplata care o voi avea în ceruri(Romani8:18).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s