Ce-ar fi Doamne.


Ce-ar fi Domne viaţa noastră
fără fraţi şi rugăciune
când în lume-i totul numia
temeri şi deşărtăciune?

Ce-ar fi bucuria noastră
Fără starea Ta de faţă
când e numai spurcăciune
în ce lume se răsfaţă?

Ce-ar fi lacrimile noastre
fără dulcea Ta lumină
când în orice plâns din lume-i
numai patimă şi vină?

Ce-ar fi gândurile noastre
fără-ndemnurile Tale,
când doar curse şi primejdii
sunt în lume pe orice cale?

Ce-ar fi-n inimile noastre
fără-a Ta iubire sfântă
când e numai chin şi blestem
tot ce-n lume se frământă?

… O, de când Te-avem pe Tine
şi ne dai atâta pace
chiar şi pentru-această viaţă
nu ştim preţui cât face.

de Traian Dorz

De Doina Bejenaru Publicat în Poezie