Este important să vă adresaţi la medic?


 Autor: Tornea Elena

            Anul III, Facultatea Medicină Generală

            USMF; „N. Testemiţeanu”

 

 Luna aceasta vreau să vă provoc, şi să vă pun câteva întrebări, care probabil vă vor pune pe gânduri:

  • De câte ori pe an mergeţi la o consultaţie medicală?
  • Când a fost ultima oară când aţi dat analiza generală a sângelui?
  • Când aveţi probleme de sănătate, vă adresaţi imediat la medic?
  • De câte ori aţi aşteptat ca suferinţa să se agraveze şi apoi v-aţi adresat la medic?

 

Vă provoc să vă puneţi aceste întrebări… cum e?… Cred că ştiu deja răspunsul… Dragii mei fraţi şi surori, sănătatea noastră este foarte importantă!!! De ce? Pentru că suntem fii de Împărat, suntem de viţă împărătească pentru că suntem copii a însuşi Medicului Suprem (Iehova Raphe).

 

Dumnezeu a dat fiecăruia înţelepciune şi voinţa de a alege între bine şi rău… Din păcate din diferite motive noi refuzăm să o facem…

Şi iată care sunt motivele pentru care dumneavoastră nu vă duceţi la medic:

  • Problema financiară
  • Lipsa de timp
  • Vă este lene
  • Vă este ruşine
  • Nu aveţi încredere
  • Credinţa că suferinţa va trece

 

Orice problemă îşi are rezolvarea, căci avem promisiunea de la însuşi Dumnezeu că nu vom primi încercări peste putinţa noastră(1Cor 10:13), de aceea haideţi să găsim soluţii.

Dacă aveţi probleme financiare, primul lucru pe care-l puteţi face este să vă rugaţi, apoi apelaţi la surorile şi fraţii medici din biserică, cereţi-le sfatul, sunt sigură că ei vor face tot ce le va stă în putere să facă. Cereţi ajutorul, pentru că Dumnezeu iubeşte comunicarea, deci comunicaţi celor din jur „ce vă doare”.

Dacă nu aveţi timp să faceţi o vizită doctorului, atunci soluţionarea problemei depinde doar de dmv. Trebuie să vă învăţaţi să vă organizaţi timpul. Dacă veţi irosi timpul, nu numai domeniul sănătăţii dmv. va avea de suferit, ci şi odihna, familia şi altele.

Dacă vă este lene… atunci faceţi un efort în plus şi motivaţivă cum ştiţi mai bine, enumeraţi avantajele şi dezavantajele acestui efort în plus, şi vă asigur că veţi da câştig aventajelor, aşa veţi birui lenea.

Dacă vă este ruşine să vă adresaţi la medic dintr-un oarecare motiv, fie că aveţi o boală de care vă este ruşine sau pur şi simplu nu vă puteţi socializa cu oamenii şi vă este ruşine să vorbiţi deschis cu medicul, atunci singura soluţie este să treceţi peste acest complex. Vorbiţi cu cineva apropiat care v-ar putea încuraja, apoi riscaţi şi faceţi pasul. Un medic bun niciodată nu va râde de boala dmv. şi vă va oferi comfortul unei conversaţii plăcute.

Dacă nu aveţi încredere… este o problemă mai adâncă de care trebuie să scăpaţi. Ştiu că ţara noastră are mulţi medici incompetenţi, dar acest lucru nu trebuie să vă facă să staţionaţi. Interesaţi-vă, aflaţi informaţii despre medici buni, iar clinica creştină „Emanuel” este gata oricând să vă ajute în asemenea probleme.

Dacă aveţi credinţa că va trece de la sine… Credinţa e cea mai bună, rugăciunea şi postul vindecă, dar des se întâmplă ca planurile noastre să nu coincidă cu cele ale lui Dumnezeu. El vrea să ne pună la încercare credinţa şi insistenţa în rugăciune.

Eu, susţin ideea că rugăciunea este cel mai bun medicament, în acelaşi timp cred că trebuie să evanghelizăm şi medicii ţării, şi n-ar fi minunat dacă cu credinţă şi rugăciune s-ar face o minune?! Atunci un spital întreg ar vedea un miracol prin vindecarea ta.

Această problemă are soluţie personală, fiecare să decidă după cum îi spune Domnul. Dacă aveţi alternative pentru care nu vă adresaţi la medic-nu vă amăgiţi, schimbaţi-vă modul de a gândi… Dacă veţi schimba modul de a gândi în această privinţă, aveţi numai de câştigat; şi invers dacă nu vă veţi adresa la timp la medc veţi avea de suferit.

Orice boală dacă nu e vindecată la timp are următoarele consecinţe:

  • cronicizarea afecţiunii
  • apariţia complicaţiilor
  • şi „exitus letalis”, adică moartea.

 

1. Boala începe sub formă acută, adică începe rapid, cu dureri permanente, şi indiferent de mediu şi stare, suferinţa nu trece(doar cu medicamente). Dacă boala nu este vindecată la acest nivel, cu tratament adecvat, atunci apare boala cronică ce se caracterizează prin longetivitate, dureri periodice dependente de timp, stare şi mediu. Boala cronică trece prin 2 faze:

– faza de remisie, atunci când suferinţa dispare şi…

– faza de acutizare, atunci când reapar simptomele. De exemplu: reumatismul apare ca o răceală şi inflamaţie a laringelui. Lipsa tratamentului duce la înmulţirea bacteriei în organism, şi în cele din urmă-reumatism.

Şi aşa o viaţă întreagă…

2. Dar asta nu e tot, orice boală, fie ea acută sau cronică, la administrarea unui tratament neadecvat, duce la apariţia complicaţiilor cum ar fi:

  • de ordin inflamator: inflamaţia zonei afectate şi extinderea acesteia
  • în caz de ulcer-penetrarea şi perforarea peretelui stomacal, însoţit de hemoragii interne
  • cicatriciale: în urma vindecării se formează cicatricea(ţesut conjuctiv) atât în exterior cât şi în interior(la nivel de organe). În exterior-negativul apare doar din cauză că nu e estetic, dar la nivel de organe duce la stenoze, obstrucţii, aderenţe etc.
  • Metastaze. Un control periodic duce la depistarea la timp a tumorilor. Depistarea la timp va împiedica malignizarea şi metastozarea procesului tumoral.

 

De exemplu: cancerul mamar, apare în majoritatea cazurilor ca tumoare benignă. Exterparea acesteia duce la vindecare completă. Cancerul de col uterin poate fi stopat în prima fază de dezvoltare al său; şi sunt multe alte cazuri care vor susţine această idee.

Vreau să menţionez că chiar şi cronicizarea afecţiunii este sau poate fi o complicaţie.

3. Cronicizarea, complicaţiile bolilor avea ca efect final-moartea.

De exemplu: cronicizarea hepatitei  duce la ciroză, cu complicaţiile acesteia: ascită(lichid în abdomen), dezvoltarea colateralilor venoase din cauza hipertensiunii portale, şi în final comă-moarte.

Alt exemplu: o infecţie bacteriană nevindecată poate duce la generalizarea procesului-septicemic, care în foarte multe cazuri duce la moarte. În caz de combustii sau de tratament neadecvat, duce la toxiemia(prezenţa toxinelor în organism) şi apoi la moarte. Şi multe, multe alte exemple… şi toate acestea pentru că nu ne-am adresat la timp la medic, sau deloc.

Vă sfătuiesc:

  • O dată la jumătate de an să faceţi controale medicale(femeile să se adreseze la mamalog şi ginecolog, chiar dacă nu au probleme)
  • Bărbaţii control a prostatei
  • La apariţia unui simptom să vă duceţi la medic.

 

Greaşeala multora este că vor să uite că-i doare. Dragii mei dacă aţi „uitat” că vă doare, vă asigur că boala nu a uitat că există şi continuă să se dezvolte. Puneţi piciorul în prag şi luaţi azi o decizie!

 

 

Istoria poporului Israel


60 de ani de la Înfiinţarea Israelului ca stat.

 

Poporul Israel, ca şi popor a lui Dumnezeu, are o istorie aparte. Thora sau vechiul Testament este istoria formării poporului Israel şi a existenţei lui cu evenimente de glorie, dar şi de umilinţă până la venirea lui Mesia, Unsul lui Dumnezeu, foarte mult aşteptat de evrei. Israelul întotdeauna a fost un popor mai binecuvântat şi mai deosebit în comparaţie cu alte noroade, prin simplul fapt că era poporul ales, poporul lui Dumnezeu. Poporul Israel ia naştere din seminţia lui Avraam, prietenul lui Dumnezeu. Pentru că Avraam nu avea  copii şi stăruia în rugăciune de Dumnezeu să-i de-a copii, Dumnezeu îi promite că îl va face un neam mare şii va da în stăpânire ţara în care atunci era un străin. „Eu sânt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta… Seminţiei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, şi anume; ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor, a Hetiţilor, a fereziţilor, a Refaimiţilor, a Amoriţilor, a Cananiţilor, a Ghirghisiţilor şi a Iebusiţilor.”(Genesa15:7-21).  Acest verset confirmă afirmaţia că Israel este un popor mai deosebit decât toate celelalte, desigur până la venirea Domnului Isus, pentru că în Cristos numai este nici grec, nici iudei, ci toţi suntem copii Lui răscumpăraţi. Dar să ne întoarcem la Israel şi să vedem ce s-a întâmplat cu 60 de ani în urmă. Atunci când Dumnezeu a încheiat legământ cu Avraam, El a pus hotarele ţării care va fi locuită de urmaşii lui Avraam, poporul ales. Cu privire la poporul evreu sau făcut multe prorocii şi multe din ele sau înplinit. Evenimentul care a avut loc în 1914, şi anume înfiinţarea Israelului ca stat este înplinirea unei prorocii. „Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un neam aşa dintr-o dată? Abia au apucat-o muncile, şi fiica Sionului şi-a şi născut fii!…”  este prorocia din Isaia 66:8, care s-a împlinit în 14 mai 1948. Poporul lui Dumnezeu a pribegit foarte mult din cauza neascultării, pedeapsa lui Dumnezeu din ultima istanţă fiind robia. Cu multe suferinţe au trecut prin robia egipteană, babiloniană, asiriană, medo-persană, elenă, romană, dar cu toate acestea ei aveau o speranţă că într-o zi vor fi un popor liber, vor avea un stat al lor aşa cum a promis Dumnezeu încă lui Avraam „Domnul s-a arătat lui Avraam, şi i-a zis: ”Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale. Şi Avraam a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase”(Genesa12:7). În 1948 violenţele regimului nazist şi comunist se intensifică. La 4 mai 1948, forţele Britanice se retrag din Palestina, astfel că Israelul îşi declară independenţa şi deschiderea către poporul evreu de pretutindeni ca stat-mamă. SUA recunoaşte înfiinţarea noului stat, în timp ce Egipt, Siria, Liban şi Iraq se pregătesc să invadeze noul stat israelian pentru a preveni expansiunea Trans-Iordaniană. Pe 15 mai are loc atacul, dar este respins, şi în acelaşi timp aproximativ 800.000 de evrei părăsesc Iraq-ul, Siria, Libanul şi Egiptul dintre care aproximativ 500.000 se alătură noului stat. Cu toate că, începând cu anul 1881 evreii au început să se întoarcă în patria lor, pământul promis de Dumnezeu, mulţi din ei au rămas în statele unde au fost refugiaţi. Spaţiul românesc şi chiar Basarabia nu a fost o excepţie. Holocaustul a fost marea tragedie din acea perioadă pentru evreii de pretutindeni, dar şi din Basarabia. Cuvântul „Holocaust” se traduce din greacă „sacrificiu”, iar acestui sacrificiu a fost supuşi mii de evrei, romi, invalizi şi bolnavi psihic în timpul celui de-al doilea război mondial. Nu cred că jertfele Holocaustului există într-un document, undeva într-o arhivă. Au fost prea crude şi prea mari pentru a fi făcute publice. Oare de ce a îngăduit Dumnezeu aceste lucruri în istoria poporului său? Scriptura este clară cu privire la acest aspect. Dumnezeu este Sfânt şi Drept şi el nu poate tolera păcatul. Nu pot să afirm cu tărie că holocaustul a fost o pedeapsă pentru Israel din cauza păcatelor lor, dar ştiu cu fermitate că El a promis încă lui Avraam, că El va binecuvânta pe cei ce binecuvântă poporul Lui şi va blestema pe cel ce îl va blestema. Situaţia evreilor refugiaţi în Basarabia a fost tot atât de crudă ca şi în Germani sau lagărele de concentrare din Uniiunea Sovietică. Odată cu semnarea pactului Molotov-Ribentrop, Basarabia a fost dezlipită de România şi anexată Uniunii Sovietice. Chiar din primele zile după anexarea Basarabiei la U.S. politica comunistă a început să se ocupe de evrei şi de creştinii din teritoriu. Astfel că în timpul celui de-al II-lea război mondial au fost omorâţi aproximativ 265 de mii de evrei. Acestea sunt doar niţte cifre formale şi nu se ştie cât sunt de reale, dar realitatea în amintirile celor care au trăit acele clipe de groază este prea crudă pentru a fi descrisă în cuvinte simple. În 1941 când soldaţii se pregăteau să împuşte evreii, i-a impus pe fiecare să-şi sape singuri mormintele. Atunci au fost omorâţi 400 de persoane. Ciumac T.M. a mărturisit  că a fost martor atunci  când în raionul Briceni înainte de ai omorâ pe evrei, au început să-i bată, să-i spânzure prin copaci, iar un ofiţer a împuşcat de opt ori în capul unui copil de opt ani, dar nu a putut să-l omoare şi atunci l-au îngropat de viu. Acestea ne mărturiseşte istoria şi cei ce au fost martori oculari a acelor momente groaznice pentru evrei. Astăzi lucrurile sau schimbat, Israelul este un stat independent, şi acum Chişinăul se consideră un loc deosebit pentru întreaga mişcare mesianică din întreaga lume. Anume în Chişinău, la sfârşitul sec. XIX a apărut prima comunitate de evrei mesianici din lume. La momentul dat comunitatea de evreii mesisnici din Moldova se bucură de rezultate frumoase, în pofida tuturor circumstanţelor prin care au trecut. Anul acesta cu ocazia aniversări a 60 de ani de la înfiinţarea Israelului ca stat, comunitatea de evrei mesianici au organizat o conferinţă de aniversare, pentru a sărbători acest eveniment important din istoria Israelului. La conferinţa au participat reprezentanţii a diferitor confesiuni religioase din Moldova cu câte un cuvânt de felicitare. Programul a mai inclus un film despre represiile poporului evreu în timpul celui de-al doilea război mondial şi la final, după cum este obiceiul evreilor, un mic concert de muzică şi dans evreiesc şi românesc. De asemenea în cinstea acestui eveniment important pentru toţi evreii în incinta Centrului Cultural „Constantin Brâncuşi” se desfăşoară o expoziţie de fotografii cu imagini din Ţara Sfântă. Cu toate acestea, Israelul aşa cum a fost, este şi va rămâne în veci poporul lui Dumnezeu. Un popor ales prin care Dumnezeu şi-a arătat slava, caracterul şi dragostea Lui pentru oameni, întregii omeniri. Hotarele ţării promise, stabilite de Dumnezeu la încheierea legământului cu Israel nu sânt toate încă în componenţa statului de 60 de ani Israel. Aceasta înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu conţine lucruri care se întâplă acum sau urmează să se înplinească. Şi aceasta este un lucru minunat, pentru că anume prin aceasta se confirmă actualitatea scripturii de-a lungul veacurilor. Biblia niciodată nu a fost şi nici nu va fi o carte veche cum susţine lumea de astăzi. Promisiunile lui Dumnezeu sau înplinit, se înplinesc şi încă mai urmează să se înplinească. Dumnezeu a promis lui Avraam o ţară şi urmaţi cât stelele cerului şi nisipul mării, care nu pot fi numărate. Fii sigur că Dumnezeu îşi ţine promisiunile nu doar faţă de poporul Israel, ci de fiecare om care crede în Fiul Său şi în promisiunile Lui. Încrede-te în Dumnezeu din toată inima ta şi El îţi ca da biruinţă şi binecuvântare.